Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetuza | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca romană târzie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare fortificată;
Cetate;
Fortificaţii;
Amenajare/construcţie
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetuza
Comuna   Sarmizegetuza
Punct
Sector   Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis (praetorium procuratoris)
Toponim   colonia Dacica Sarmizegetusa (Ulpia Traiana)
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Antal Adriana Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Bota Emilian-Simion Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Brown Alec ArchaeoTek, Canada
Bulzan Sorin Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea
Ciongradi Carmen responsabil Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Diaconescu Alexandru Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Dima Cristian Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Kenney Kaleigh ArchaeoTek, Canada
Petrovszky Richard Historisches Museum der Pfalz din Speyer/Karl Ruprecht Universität din Heidelberg
Cod RAN    91063.01
Raport Analiza arhitecturală a Porţii de Nord şi a clădirilor din Sediul Guvernatorului Financiar a fost efectuată împreună cu dr. Emanuel Demetrescu de la „Instituto per le Tecnologie Applicate ai Beni Culturali” din Roma.

1. Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis (praetorium procuratoris)
Sediul guvernatorilor este situat în punctul denumit „Grohotea Tornească”, localizat intra muros, în primul rând nordic de insulae ale coloniei Dacica Sarmizegetusa, la est de cardo maximus. Obiectivul se compune din mai multe clădiri care au fost cercetate în perioada anilor ’80. La nord şi la est el este mărginit de două depozite de grâne (horrea) şi constă din mai multe corpuri de clădire, separate prin curţi interioare. Ele cuprind o serie de complexe termale, birouri şi camere de locuit. Sediul avea şi câteva edificii de cult (printre care un Serapeum), precum şi o area sacra, unde s-au găsit numeroase baze de statui şi altare dedicate de către guvernatorii financiari ai Daciei Apulensis(79).

Istoricul cercetărilor
Primele cercetări arheologice au fost începute în 1979 de o echipă condusă de Hadrian Daicoviciu, din care mai făceau parte D. Alicu, I. Piso, C. Pop şi A. Rusu (ulterior s-au adăugat C. Ilieş şi S. Cociş, apoi Al. Diaconescu şi C. H. Opreanu). În primele cinci campanii a fost identificat un horreum monumental (de 56 x 20 m), construit încă de leg. IV Flavia Felix, judecând după ştampilele tegulare (numit pentru început clădirea 001)(80), un complex termal şi nişte birouri încălzite cu hipocaust, precum şi două edificii de cult (toate numite convenţional 002-004)(81). La sud de horreum a fost cercetat un spaţiu de unde provin numeroasele inscripţii ale guvernatorilor şi care au permis identificarea în final a funcţionalităţii întregului ansamblu(82).
Au urmat alte şase campanii (1984-1989), când şantierul a fost condus de Şt. Pascu, iar edificiul a fost cercetat de o echipă alcătuită din I. Piso, Al. Diaconescu şi C. Opreanu. Au fost continuate săpăturile la şirul nordic de clădiri, a fost identificat încă un horreum la est şi a fost cercetată o parte din aripa sudică a complexului, constând dintr-o instalaţie termală cu caldarium, tepidarium, frigidarium etc. şi din alte camere încălzite cu hipocaust. Ele au fost interpretate ca reprezentând apartamentele personale ale guvernatorului (domus procuratoris). În aceiaşi perioadă zidul sudic al horreum-ului şi termele guvernatorului au fost restaurate prin plombarea zidurilor existente şi aducerea lor la acelaşi nivel, fiind adăugate în medie două asize de piatră peste structurile existente. S-a efectuat şi consolidarea bazinului pentru apă rece, care a fost dotat şi cu un acoperiş de protecţie. Pilele de hipocaust au fost însă abandonate intemperiilor. Din cauza vremurilor tulburi rezultatele au fost publicate într-un raport sumar(83) şi numai inscripţiile au fost comentate cum se cuvine (fiind însoţite şi de un plan general al complexului)(84).

Obiectivele noilor cercetări
După finalizare cercetărilor la Templul Mare în anul 2014, conform planului de cercetare al sitului arheologic Colonia Dacica Sarmizegetusa, săpăturile arheologice din anul 2015 la sediul guvernatorilor financiari (procuratores Augusti),se înscriu în ideea finalizării şi valorificării cercetărilor mai vechi, rămase abandonate din diverse motive de către înaintaşii noştri. Prin metodologia nou abordată ne-am propus să completăm şi să dezvoltăm documentaţia ştiinţifică, dorind să înţelegem mai bine rolul şi funcţionalitatea spaţiilor cercetate, realizând prin intermediul colaboratorilor noştrii digitalizarea informaţiilor şi reconstituirea 3d a obiectului cercetat.

Campania 2015. Principalele rezultate
Datorită unei documentaţii slabe cantitativ s-a propus verificarea statigrafiei generale prin trasarea secţiunii S1 orientată EV cu lăţime de 2 m şi o lungime de 20 m (Pl. 1). S1 a fost trasată pe o axă perpendiculară la aproximativ 0,5 m de complexul clădirilor cercetate la sfârşitul anilor ’80. Sub glia actuală a fost identificat un strat de dărâmătură notat C01. Sub el au fost identificate mai multe straturi de dărâmătură (C02’, C06, C09, C16, C16’), provenind de la zidurile şi acoperişul clădirilor. Au fost de asemenea înregistrate straturi de depunere aluvionară sau umpluturi moderne (C02, C08, C13, C20). De asemenea pe profilele secţiunii cât şi pe grund au fost identificate mai multe gropi moderne, intervenţii ale localnilcilor pentru procurarea şi topirea marmurei în vederea obţinerii varului, (C03, C04, C05, CO7, C18, C23). Între metrii 1 şi 10 sub stratul de dărâmătură C09 a fost identificat un strat de arsură (C14) şi podeaua de jos a instalaţiei de hipocaust de opus signinum (C15). Din suspensura s-a păstrat doar o mică porţiune intactă, constituită dintr- un pavaj hexagonal aşezat şi lipit cu mortar pe cărămizi sesquipedale (C10)(85).
În interiorul secţiunii S1 au fost descoperite mai multe ziduri din diferite faze de construcţie. Zidul Z1 a fost descoperit între metrul 0-2 la o distanţă de 0,80 m de marginea secţiunii, având o grosime de 0,70 m. Zidul Z2 a fost descoperit între metrul 9-11 şi are grosime de 0,84 m. Între aceste două ziduri a fost surprinsă o încăpere prevăzută cu pile de hipocaust. În cadrul acestei încăperi a fost surprinsă parţial podeaua de sus in situ formată din trei rânduri de patru hexagoane, restul bucăţilor de pavaj fiind prăbuşite alături de ţiglele acoperişului pe podeaua de jos, care susţinea pilele de hipocaust (C15), descoperită la o adâncime de -0,64 m de la punctul 0(86).Un număr mare de pile de hipocaust s-au prăbuşit, păstrându-se doar câteva rânduri în proximitatea zidurilor aproape întregi. O pilă întreagă de hipocaust era constituită din 9 cărămizi, cu grosimea de 6 cm la care se adaugă baza acetora.
Zidul Z3, identificat între metrul 14-15, are o grosime de 0,60 m. Între zidul Z3 şi zidul Z2 a fost descoperit la o distanţă de 1,30 m de Z2 şi la adâncimea de -0.29m zidul Z6, care aparţine unei faze anterioare. Grosimea acestuia este de 0,50 m. Între zidul Z6 şi Z2 a fost identificată o podea de lut bătut la adâncimea de -1,10 m, deasupra acesteia aflându-se un strat puternic de arsura (C14`). Între zidul Z6 şi Z3, la metrii 15-17 din S1, au fost identificate mai multe niveluri de podea (C22, C27, C28), pe care s-a descoperit o pilă de hipocaut, încăperea reprezentând probabil o amenajare cu sistem de hipocaust la care s-a renunţat la un moment dat. Podelele sunt distruse de o groapă modernă C23.
Zidul Z4 a fost descoperit între metrii 16-17, având o grosime de 0,73 la o distanţă de 1,40 m faţă de Zidul Z3 şi 3m faţă de marginea de V a secţiunii S1. Între aceste două ziduri a fost descoperit un canal din cărămidă şi tegule legate cu mortar (C11) la adâncimea de -0,80 m, fundul canalului fiind la -1,18 m. Între zidul Z4 şi marginea secţiunii (metrul 17-20) la o adâncime ce variază între -0,32 m şi -0,90 m a fost identificată o podea de opus signinum aşezată pe pilele de hipocaust (C12), fiind totodată şi singura încăpere care nu prezintă pavaj.
Pentru extinderea cercetării în scopul dezvelirii în întregime a încăperii descoperite între metrul 1-9 a fost deschisă suprafaţa Sp1 (Pl. 1). Între S1 şi Sp1 a fost lăsat un martor de 2m desfiinţat ulterior, suprafaţa Sp1 având dimensiunile de 10 x 5 m. În cadrul suprafeţei Sp1 au fost surprinse continuarea zidurilor Z1 şi Z2, precum şi zidul care închide încăperea spre N (Z5). S-a conturat astfel o încăpere închisă pe trei laturi de ziduri, având dimensiunea de aproximativ 9 x 8 m, zidul de S urmând a fi identificat de săpăturile viitoare. Pilele sistemului de hipocaust păstrează în prezent un număr de 16 x 17 rânduri, distanţa dintre ele fiind de cca. 30 cm. Baza lor este formată din cărămizi patrulatere cu latura de 27 x 27 x 5 cm, pe ele fiind aşezate cărămizi patrulatere de 20 x 20 x 6 cm sau rotunde 18 x 6 cm. S-a putut observa că pilele rotunde sunt aşezate majoritar în proximitatea zidurilor, concentrându-se în colturile încăperii. Cele trei ziduri ale încăperii sunt străbătute de câte un canal de hipocaust, care probabil avea boltă. Canalul din zidul Z5 se află 5,60 m de colţul de NE al suprafeţei Sp1 şi este construit din cărămizi legate cu mortar din care se păstrează în partea de E a canalului două rânduri, iar în partea de V a fost suprinsă doar amprenta acestora. Lăţimea canalului este de 40 cm şi prezintă urme de arsură şi cenuşă. Canalul din zidul Z1 se află la 1,60 m de colţul de SE al secţiunii S1 şi este construit din cărămizi legate cu mortar. Se mai păstrează doar o singură cărămidă, în partea de S a canalului în rest fiind surprinsă doar amprenta în mortar a acestora. Lăţimea canalului este de 0,40 m. Canalul din zidul Z2 se află la 7,10 m de colţul de NV al suprafeţei Sp1. Acesta este construit asemenea celorlalte două descrise mai sus, din el păstrându-se doar trei cărămizi pe latura de sud. Alimentarea se făcea probabil din praefurnium-ul situat dincolo de zidul de V al încăperii, întrucât în zona de SV stratul de arsură (C14) era mai consistent, iar în afara încăperii, în profilul nordic al lui S1 a fost identificat stratul C14’ format din mai multă arsură. În zona de SV a încăperii, podeaua de susţinere a hipocaustului a fost afectată de existenţa a două ziduri care alcătuiesc colţul unei alte încăperi, reprezentând o fază anterioară, ce urmează a fi cercetată în campaniile următoare.

Principalele Complexe Arheologice
Zidurile Z1, Z2 şi Z5 închid încăperea mare prevăzută cu instalaţia de hipocaust. Acestea au fost la nivelul de + 10 - 20 m. Acestea se află sub stratul C01 şi au grosimea de 0.70 m, fiind construite din piatră de carieră şi râu, lipită cu mortar. Sub crepida identificată la adâncimea de -0,80 m, fundaţia zidului este construită din piatră de râu. Peste crepidă elevaţia zidului este construită din piatră de carieră lipită cu mortar. Zidurile sunt prevăzute cu tencuială pictată, în culori roşu, negru, galben, în forme simple.
Zidul Z3 a fost identificat la adâncimea de +0,32 m faţă de punctul 0 şi are grosimea de 0.60 m. Fundaţia zidului este construită din piatră de râu, iar elevaţia de la nivelul crepidei din piatră de carieră legată cu mortar.
Zidul Z4. a fost descoperit la adâncimea de +0.34 m faţă de punctul 0 şi are grosimea de 0.75 m. Zidul a fost construit din piatră de râu lipită cu mortar. În structura zidului Z4 a fost identificată o boltă mărginită de cărămizi, care reprezintă probabil orificiul de alimentare a instalaţiei de hipocaust de la un praefurnium, care a fost dezafectat. Pe partea de vest, zidul păstrează pe aproape toată suprafaţa cercetată, tencuială pictată în forme simple, de diferite culori.
Zidul Z6. apare la adâncimea de -0.29 m, cu grosimea de 0,50m şi este construit din piatră de râu legată cu morar. Acesta este dintr-o fază anterioară celorlalte ziduri descrise mai sus.
Toate zidurile prezintă reparaţii sau modificări cu cărămizi. Zidurile cu excepţia lui Z6 şi Z3 prezintă tencuială pictată cu pigmenţi de culoare roşie, albastră, verde sau neagră.
C01. Strat de dărâmătură de culoare neagru-cenuşiu. Componenta de bază a stratului este formată din pământ, bolovani de diferite dimensiuni şi cărămidă. Intruziunile se compun din ceramică şi oase. Acest strat a fost identificat pe întreaga suprafaţă a secţiunii S1 dar şi a suprafeţei Sp1, imediat sub el identificându-se la mici adâncimi mai multe ziduri. Grosimea stratului este cuprinsă între 8-30 cm.
C02. Strat de umplere modernă de culoare gri-gălbui. Componenta de bază a stratului este formată din nisip şi moloz, pieteriş, cărămidă sfărâmată şi piatră mărunţită. Intruziunile se compun din fragmente cărămidă şi pavaj. Are o grosime de 0,80 m şi este acoperit de C01, fiind tăiat de complexul C03 şi este amplasat între metrul 15-16 ai secţiunii S1.
C02`. Strat de dărămâtură a zidului Z4, amplasat între metrii 17-18 ai secţiunii S1. Are o culoare albicioasă, iar componenta de bază a stratului este formată din mortar cu intruziuni de tencuială, cărămidă şi ţigle. Are o extidere de 0,80 m şi este tăiat de complexul C04.
C03. Groapă modernă descoperită între metrii 14-16 ai secţiunii S1, aflată la 0,60 m vest de zidul Z3. Adâncimea maximă a gropii este de 1,16 m. Umplutura gropii este compusă din bolovani, cărămidă, pământ şi paviment. Groapa taie complexul C02, acoperind pe C11.
C04. Groapă modernă, situată între metrii 17-20 ai secţiunii S1. Se extinde spre V de la zidul Z4 pe o lungime de 3 m. Umplutura gropii este compusă din bolovani de râu, cărămidă, ţiglă, pământ şi paviment. Adâncimea maximă a gropii este de 0,96 m şi taie C02`.
C05. Groapă modernă, situată între metrii 11-12 ai secţiunii S1. Are o extindere de 0.80 m şi o adâncime maximă de 0.60 m. Groapa taie pe C06 şi Z6. Umplutura gropii este comusă din pământ, bolovani de râu, ţiglă, cărbune, os, sticlă şi paviment.
C06. Reprezintă dărâmătura zidul Z2, plasat între metrii 10-12 ai secţiunii S1. Componenta de bază a stratului este formată din bolovani de carieră şi de râu precum şi mortar. Intruziunile se compun din ţiglă, cărămidă, paviment, olane, cărbune, oase şi fragmente ceramice. Are o extindere spre V de la Z2 de 1,1 m, fiind tăiat de C05. Grosimea dărâmturii este de 1,2 m.
C07. Groapă modernă situată între metrii 0-1 ai secţiunii S1. Adâncimea maximă a gropii este de 1,1 m cu o extindere de 0,90 m spre E de la Z1. Umplutura gropii este compusă din bolovani de râu, ţiglă, pavaj hexagonal, mortar şi oase.
C08. Strat de umplere modernă de culoare gri-gălbui, compus din nisip, moloz, pietriş şi fragmente de cărămidă. Stratul se extinde între metrii 12-14 ai secţiunii S1. Are o grosime de 0,25m şi o extindere de 1,8m. Acoperă stratul C13.
C09. Dărâmătura suspensurii a instalaţiei de hipocaust. Apare între metrii 1-10 în secţiunea S1 şi pe toata suprafaţa Sp1. Grosimea maximă a acesteia este de 0,70-0,80 m, având o extindere de 9 m. În dărămătură au fost descoperite pavaje hexagonale de diferite dimensiuni, cu latura cuprinsă între de 5,5 cm, 6cm şi 9 cm precum şi în formă de pişcot (5,5 cm lungime) sau romboidale (4,5 cm latura), fragmente ceramice, oase, cărbune, ţigle.
C10. Suspensura încăperii este păstrată fragmentar şi se situează pe pilele de hipocaust între metrii 8-9. De la metrul 8 spre Z2 are o extindere de 0.35 m iar din profilul de S al secţiunii S1 are o extindere de 0,75 m. Podeaua este constituită dintr-un pavaj hexagonal lipit cu mortar. Pavajul se situează la acelaşi nivel cu crepida zidul Z2.
C11. Între zidurile Z3 şi Z4 a fost descoperit un canal din cărămidă şi tegule legate cu mortar la adâncimea de -0,80 m, fundul canalului fiind la -1,18 m. Marginile canalului păstrează în partea superioară cărămizi prinse în mortar, iar pereţii acestuia sunt construiţi din piatră de rău cu mortar pe interior, partea superioară fiind acoperită cu un rând de ţigle. Fundul canalului este căptuşit cu cărămizi. Canalul este tăiat de o groapă modernă (C18).
C12. Suspensura, podea de opus signinum aşezată pe pile de hipocaust. Complexul este situat între metrii 17-20 ai secţiunii S1 şi se extinde de la zidul Z4 până la marginea de est a secţiunii. Reprezintă podeaua unei încăperi fiind totodată şi singura încăpere care nu prezintă pavaj.
C13. Strat depunere nisip. Amplasat între metrii 12-14 ai secţiunii S1. Grosimea este de 0.60 m şi se extinde pe 1,8 m. Stratul conţine nisp, argilă nisipoasă şi pietriş. În acest strat au fost descoperite oase şi mai multe artefacte: fragmente ceramice şi de paviment, o monedă din bronz.
C14. Strat de arsură situat între metrii 1-10, având o grosime de 5 cm. Se extinde pe toată suprafaţa încăperii cu instalaţie de hipocaust din S1 şi Sp1, reprezentând stratul de arsură de pe podeaua de jos a instalaţiei. Componenta principală a stratului este formată din cenuşă şi cărbune, intruziunile fiind formate din fragmente de cărămidă şi tencuială prăbuşită de pe zidurile încăperii.
C14`. Strat de arsură situat între metrii 10-12 ai secţiunii S1 şi are o grosime de 15 cm şi o extindere de 1,3 m faţă de zidul Z2 spre est.
C15. Reprezintă podeaua de jos de opus signinum a instalaţiei de hipocaust fiind prezentă pe toată suprafaţa Sp1 şi între metrii 1-10 ai secţiunii S1. Podeaua are o grosime de 7 cm şi o extindere de peste 70 mp. Aceasta susţine pilele de hipocaust, rotunde sau patrulatere, precum şi suspensura încăperii. Podeaua este tăiată de groapa modernă C25.
C16. Strat de dărâmătură plasat între metrii 10-14 ai secţiunii S1. Are o grosime de 0,32 m şi o extindere de 1,30 m reprezentând dărmâtura acoperişului şi a zidurilor Z6. Componenta de bază a stratului este formată din olane, ţigle, tegule, cu intruziuni de funingine şi nisip. Este suprapus de stratul C06.
C16`. Strat de dărâmătura a acoperişului încăperii situate între metrii 16-18 ai secţiunii S1. Are o grosime de 0.40 m, extinzându- se 1 m de la zidul Z4 şi se află sub C02`. Stratul conţine olane, ţigle, tegule, cărămizi.
C17. Strat de mortar cu pământ, care se extinde între metrii 10-12 ai secţiunii S1. Are o grosime de 0,24 m şi se extinde pe 0,60 m. Reprezintă un strat de mortar cu pământ situat deasupra lutuielii C19. Intruziunile se compun din pietre, fragmente de tegule şi mortar.
C18. Groapă modernă plasată între metrii 15-17 ai secţiunii S1. Are o adîncime maximă de 0,95 m şi o extindere de 0,82 m. Umplutura gropii conţine bolovani, cărămidă, oase, ceramică, ţiglă ştampilată. Groapa modernă taie complexul C11 şi parţial Z4 la fundaţie.
C19. Strat de amenajare compus din lut bătut situat între metrii 10-12 ai secţiunii S1. Este situat între zidul Z6 şi Z2 având o extindere de 2 m şi o grosime a stratului de 0,13 m. Este situat sub contextul C14`. Stratul conţine în principal lut, intruziunile reprezentând pietriş, pigment de mortar, fragmente tegule şi cărbune. Acest strat ar putea reprezenta podeaua încăperii.
C20. Groapă modernă plasată între metrii 13-14 ai secţiunii S1 şi are o extindere de la Z3 de 0,85 m şi o adâncime maximă de 0,60 m. Groapa a fost umplută aproape exclusiv cu pavimente în cantităţi considerabile pe lângă care mai conţine şi pietriş, nisip, fragmente cărămidă şi oase. Groapa taie contextul C21.
C21. Strat de dărâmătură situat între metrii 12-13 ai secţiunii S1. Are o grosime de 0,40 m. De la Z6 spre V se extinde la 0,9 m. Stratul de dărâmătură se compune în principal din mortar, nisip, lut, intruziunile reprezentând cărămidă, pietre şi fragmente ceramice. Acesta este tăiat de groapa C20.
C22. Reprezintă podeaua de jos a unei instalaţii de hipocaust situată între metrii 12-13 ai secţiunii S1. Pe aceasta a fost descoperită o pilă de hipocaust fragmentară lângă profilul sudic. Lângă Z3 spre E se extinde până la 50 cm pe toată lungimea zidului. În această zonă este suprapusă de o lutuială în care alternează lentile de lut, de pământ negru cu arsură, dar şi de contextul C14`. Este tăiat de groapa modernă C23.
C23. Groapă modernă situată între metrii 13-14 ai secţiunii S1. Are o adâncime maximă de 0,85 m şi o extindere de 1,10 m. Umplutura gropii este compusă din bolovani de râu şi de carieră de diferite dimensiuni, fragmente pile hipocaust şi cărămidă. Groapa tăia podeaua de opus signinum C22.
C24. Strat de lutuială ce apare între metrii 4 şi 10 ai suprafeţei Sp1. Are o grosime de maxim 0,20 m şi se compune din lutuiala ce ţine probabil de o altă fază de construcţie aflându-se sub contextul C14.
C25. Groapă modernă situată între metri 4-6 ai suprafeţei Sp1. Groapa taie podeaua de opus signinum ai încăperii cu instalaţie de hipocaust şi are o adâncime maximă de -1,31 m. Extinderea gropii de la zidul Z5 înspre S este de 1,25 m. Partea superioară a umpluturi gropii a fost compusă din pietre de carieră şi râu de mari dimensiuni, iar în rest conţine material rulat din încăpere (fragmente ceramice, tencuială, fragmente ţiglă, cărămidă, paviment).
C26. Strat moloz situat între metrii 12-14 ai secţiunii S1 şi are o extindere de 1,24 V de zidul Z6 şi o grosime de 0,38 m. Stratul este compus în principal din piatră, nisip, pământ, şi mortar, intruziunile reprezentând fragmente de ceramică, os şi cărămidă. Este tăiat de groapa modernă C23.
C27. Reprezintă o podea de opus signinum de-alungul lui Z3 cu o grosime cuprinsă între 2-10 cm. Aceasta reprezintă o fază de reparaţie a podele C22.
În interiorul secţiunilor S1 şi Sp1 în straturile cercetate a fost descoperit un bogat material arheologic ce se compune din materiale de construcţie (cuie, piroane, sticlă de geam, ţiglă, pavaje) obiecte de uz casnic (ceramică, vase de sticlă, opaiţe, ace, jetoane), bijuterii şi accesorii vestimentare (inele, ace de păr, catarame, aplici) precum şi monede care datează complexele descoperite în ultima fază de locuire al Coloniei Dacica Sarmizegetusa.
Rezumat
English Abstract In the 2015 campaign two main objectives were investigated. First, the North Gate of Colonia Dacica Sarmizegetusa, and secondly, since the investigation at the so-called Great Temple was finished in 2014, the diggings at the headquarter of the provincial financial governor were reopened, with the same purpose of reassessing the old research which were abandoned immediately after 1989 for various reasons.

Praetorium procuratoris. The headquarter of the financial governor of Dacia Apulensis is located inside the Roman enclosure, intra muros, in the so-called „GrohoteaTornească” point, i.e. in the first insula east of cardo maximus and immediately south of the northern precinct wall. In the 1980’ies a complex building, comprising cult spaces, thermal facilities, offices, storage buildings (horrea), but also private rooms, was excavated. Many statue bases and altars were also found, but the excavations were not finished. With the purpose of further investigating such abandoned sites an east-west evaluation trench (S1), of 20 x 2 m, was dug. Several walls from various phases, floors and numerous elements of hypocaustum heating system were identified. In several points the archaeological layers were disturbed by modern hols, made by local people in order to obtain marble blocks to be burnt for lime, but there are enough places where the Roman debris and structures are intact. The most important discovery of the 2015 campaign is a huge room, from which so far 9 x 8 m (72 square meters) were uncovered, by expanding S1 trench to the N (thus resulting a square, named Sp 1). The room was headed by a hypocaustum installation of which the bottom opus signinum floor was preserved in a relatively good condition. A few piles that sustained upper floor (suspensura) were also found. The suspensura, consisting of sesquipedales bricks, was covered with hexagonal ceramic pieces. The walls of the room, as far as we could establish, were simply painted with green, blue and red stripes. In the SW corner of the room a possible praefurnium opening was identified, as well as two other passages for hot air in the north and east walls. In the next campaigns we aim to uncover the whole room and continue excavating the other spaces, in order to establish the function of each segment of the building.
Bibliografie
Note Bibliografice 79 H. Daicoviciu şi colab.,Săpăturile arheologice din 1983 la Ulpia Traia- na Sarmizegetusa, în AMN, 31, 1994, p. 433-460; D. Alicu, A. Paky, Town Planning and Population in Ulpia Traiana Sarmizegetusa, BAR int.Ser. 605, Oxford 1995, p. 10-11, 20, Pl. 23; R. Haensch, Capita provinciarum. Statthal- tersitze und Provinzialverwaltung in der römischen Kaiserzeit, Mainz, 1997, p. 345-346; I. Piso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa (II), în ZPE, 120, 1998, p. 253-271, Abb1; A. Pescaru-Rusu, D. Alicu, Templele ro- mane din Dacia, Deva 2000, p. 90-92, Pl. XXVIII, p. 112-114, Pl. XLI; A. Schäfer, Tempel und Kult in Sarmizegetusa, Paderborn 2007, p. 50-53, 245-
272, Abb. 20.
80 D. Alicu, A. Paki, Town Planning and Population in Ulpia Traiana Sarmize- getusa, BAR int.Ser. 605, Oxford 1995, p. 10-11, 20, Pl. 23.
81 H. Daicoviciu şi colab., Săpăturile din 1980 de la Ulpia Traiana Sarmizege-
tusa, în MCA, 1983, p. 246-277.
82 H. Daicoviciu şi colab., Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în MCA, 1980, p. 276-282 ;I. Piso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmize- getusa (I), în ZPE, 50, 1983, p. 233- 251.
83 I. Piso, Al. Diaconescu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, în
CCA, 1997, p.120-122.
84 I. Piso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa (II), în ZPE, 120,
1998, abb. 1.
85 J.M. Degbomont, Le chauffage par hypocause dans l`habitat privé, Liège,
1984.
86 Toate adâncimile amintite sunt calculate de la punctul 0 care are coordonatele topografice E:327347.1886, N:448500.3154, Z:500.5276.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu