Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Pontonul Vechi) | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Latene;
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană;
La Tène
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Locuire civilă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   Isaccea
Punct
Cetate (Pontonul Vechi)
Sector   
Toponim   Noviodunum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Honcu Ştefan Institutul de Arheologie, Iaşi
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN    159696.05
Raport Tipologia vaselor de bucătărie descoperite la Noviodunum

Prin ceramică de bucătărie (vasa conquina(to)ria) înţelegem totalitatea vaselor care erau întrebuinţate pentru prepararea mâncării (fiert, copt, fript) respectiv oale, cratiţe, castroane, tigăi şi capace. Vasele au forme şi dimensiuni diferite, în funcţie de utilitatea lor (14).
Studiul vaselor de bucătărie ne oferă o multitudine de informaţii preţioase privitoare la modul de viaţă a societăţii antice precum rutele comerciale, dieta, categoriile sociale, starea materială sau viaţă culturală a comunităţii. În special, investigaţiile asupra diferitelor categorii ceramice au o deosebită însemnătate pentru înţelegerea economiei romane. În cazul ceramicii de bucătărie, analiza compoziţiei pastei poate oferi indicii importante despre provenienţa vaselor, care erau realizate de cele mai multe ori, pentru o singură comunitate sau pentru o singură provincie, acestea având o distribuţie locală sau zonală. Din această cauză studierea caracteristicilor pastei este o dovadă însemnată privind provenienţa recipientului. (vezi Fig. 2.)
În cazul ceramicii de bucătărie descoperită la Noviodunum se poate constata prezenţa atât a celei confecţionate pe plan local, cât şi a celei importate, într-o proporţie mai mică. Remarcăm că aceasta este foarte diversificată, aici fiind identificate nu mai puţin de 11 tipuri de oale. Din punct de vedere al ponderii ceramicii de bucătărie de la Noviodunum se observă că oalele ocupă primul loc cu - 36% din totalul descoperirilor, urmate fiind de tigăi cu - 21%, castroane - 18%, cratiţe - 13%, capace - 7%, mortaria - 3% şi oalele de depozitare - 2%. Deşi tipurile ceramice sunt diversificate, acestea sunt slab reprezentate numeric, din simplul motiv că cercetările arheologice sunt îngreunate de lipsa fondurilor, situl este pluristratificat şi, momentan, cercetările de aici au atins nivelul roman timpuriu doar în punctul denumit „Turnul Mare” (15).
Trebuie subliniat faptul că tipul I de oale este cel mai des întâlnit în rândul ceramicii de bucătărie descoperite în acest sit. Vasele cu o pastă semifină, de culoare alb-cenuşie (caolinoasă) sunt majoritare în cadrul descoperirilor şi se datează între secolele II-III p.Chr. Tipul VII, oalele de tradiţie La Tène, au fost descoperite într-un număr scăzut, însă acestea prezintă aceleaşi caracteristici ca aproape întreaga ceramică de tradiţie La Tène, identificată şi în alte situri din provincia Moesia Inferior. Continuarea folosirii ceramicii de tip La Tène în perioada romană a fost explicată prin incapacitatea marilor ateliere de a acoperi nevoile militarilor, iar mai târziu, prin preţul mult mai mare al ceramicii provinciale romane (16).
Remarcăm faptul că oalele încadrate în tipul XIII sunt reprezentate în cadrul descoperirilor prin doar trei exemplare. Originea acestui tip de oale, care ocupă penultimul loc din cadrul descoperirile de acest gen, trebuie căutată în ceramica de bucătărie din epoca elenistică, originară din zona orientală a Imperiului (în special cea egeeană) (17).
Cratiţele constituie 13% din totalul ceramicii de bucătărie cercetate, aceste recipiente putând fi împărţite în trei tipuri. Prezenţa lor dovedeşte strânsele legături comerciale dintre provincia Moesia Inferior, în special centrul portuar Novidunum (18).
O altă categorie de vase prezente la Noviodunum este cea a tigăilor, reprezentând 21% din totalul vaselor de bucătărie. Acestea sunt deopotrivă produse local, cât şi importate din zona occidentală a Imperiului.
În ceea ce priveşte prezenţa castroanelor în siturile cercetate, acestea au fost descoperite într-un număr reprezentativ (33 de exemplare – 18 %). Ele se clasifică în 8 tipuri, fiind lucrate, probabil, în cadrul fiecărui sit sau în alte situri din provincie. Remarcăm ponderea semnificativă şi diversitatea tipologică a castroanelor în rândul descoperirilor. Acestea puteau îndeplini mai multe funcţii precum încălzitul sau servitul mâncării.
O altă categorie ceramică descoperită în mod frecvent în castrele romane, fiind atestată în cadrul descoperirilor cu un procent de 3% din totalul ceramicii de bucătărie, este mortaria.
Capacele sunt prezente în număr scăzut în cadrul descoperirilor, cu un procent de 7% din totalul ceramicii de bucătărie, fiind încadrate într-un singur tip.
Din punct de vedere al repartiţiei procentuale a tipurilor de vase, ceramica de bucătărie descoperită la Noviodunum prezintă unele particularităţi. În stadiul actual al cercetării considerăm că ponderea acestui gen de recipiente nu poate fi stabilită cu exactitate, întrucât cercetările arheologice nu au atins, în multe puncte, nivelul roman, însă, cu toate acestea, informaţiile actuale reprezintă un punct de plecare pentru studierea ulterioară a ceramicii romane de bucătărie de la Noviodunum.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Baumann 2008 – Despre începuturile vieţii romane la Noviodunum, Peuce S.N. 6, 2008, p. 186-206.
Baumann 2010 – Noviodunum. Şantier arheologic 1995-2009, Tulcea.
Beldiman, Stănică, Sztancs 2015 – Isaccea – Noviodunum. Artefacte din materii dure animale descoperite în 2014, Peuce S.N. 13, p. 107- 136.
Honcu 2014 – Şt. Honcu, Kitchenware, în G. Nuţu, S. Stanc, D. Paraschiv (eds.), Niculiţel – A roman rural settlement in north-east Moesia Inferior. Archaeological & Archaeozoological research, Parthenon Verlag, Kaiserlautern und Mehlingen, 2014, p. 88-102 (text); p. 243-245 (ilustraţie).
Negru 2003 – M. Negru, The Native Pottery of Roman Dacia, BAR International Series 1097, Oxford.
Olcese 1993 – Gl. Olcese, Le ceramiche comuni di Albintimilium. Indagine archeologica e Acheometrica sui mateiale dell’ area del Carandi, Firenze.
Suceveanu 2000 – Al. Suceveanu, Histria X. La céramique romaine des Ier-IIIe siècles ap. J.-C., Bucarest.
Note Bibliografice (14) Pentru mai multe detalii vezi o trecere în revistă a definiţiei ceramicii de uz comun la: Olcese 1993, p. 43 şi urm.
(15) Baumann 2008, p. 191-195.
(16) Negru 1997, p. 98.
(17) SUCEVEANU 2000, p. 119; HONCU 2014, p. 100.
(18) HONCU 2014, p. 100.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu