.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Pontonul Vechi) | Anul: 2015
Anul:
2015
Epoca:
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca medievală
Categorie:
Comercial;
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
Isaccea
Punct:
Cetate (Pontonul Vechi)
Toponim:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Dinu Niculina Muzeul Brăilei
Drăgan Adrian Asociaţia Pro Noviodunum
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Daniela Asociaţia Pro Noviodunum
Stănică Laura Asociaţia Pro Noviodunum
Cod RAN:
Raport:

Localizare şi identificare fortificaţii turceşti

În ultimii ani am acordat o mare atenţie hinterlandului şi cartării siturilor arheologice din teritoriul Noviodunens.
În anul 2015 ne-am concentrat atenţia pe cartografierea fortificaţiilor turceşti, aşa-numitele tabii.
Isaccea, un important centru în angrenajul administrativ otoman din Dobrogea, situat în dreptul celui mai important vad de t...raversare a Dunării de pe cursul său inferior, a reprezentat o veritabilă punte de trecere, pentru trupe, comercianţi, diplomaţi, cronicari etc. Pe aici, şi-au trecut armatele în avântul lor războinic, sultanii otomani şi, cu un astfel de prilej, în 1621, în preajma expediţiei lui Osman al II-lea împotriva Poloniei, s-a ridicat la Isaccea, pe o colină, o cetate patrulateră care domină împrejurimile.
Situl de la Isaccea-Noviodunum este cunoscut şi pentru tabia situată în zona centrală a acestuia. Din păcate, documentele turceşti, călători străini trec sub tăcere sistemul de fortificaţii din jurul oraşului Isaccea. Sursele cartografice evidenţiază existenţa unui sistem de fortificaţii, care înconjurau oraşul, fiind localizate pe înălţimi în zonele sensibile din apropiere fluviului.
Pentru localizare şi identificarea acestor structuri am recurs la suportul oferit de imaginile satelitare şi arheologia aeriană.
Pe majoritatea hărţilor studiate, aceste forturi nu sunt denumite, dar în memoria colectivităţilor se mai păstrează informaţii referitoare la existenţa unora dintre ele.
În lipsa unor fotografii aeriene de mare rezoluţie, a zonelor vizate, am recurs la fotografia aeriană realizată cu ajutorul dronelor. Au fost realizate ridicări topografice pentru trei dintre tabii.
Din nefericire, în două din zonele vizate, în ciuda semnalării pe hărţile consultate, existenta unor suprafeţe plantate cu pomi fructiferi ne-a împiedicat să obţinem rezultatele scontate.

Bibliografie:

Baumann 2008 – Despre începuturile vieţii romane la Noviodunum, Peuce S.N. 6, 2008, p. 186-206.


Baumann 2010 – Noviodunum. Şantier arheologic 1995-2009, Tulcea.
Beldiman, Stănică, Sztancs 2015 – Isaccea – Noviodunum. Artefacte din materii dure animale descoperite în 2014, Peuce S.N. 13, p. 107- 136.
Honcu 2014 – Şt. Honcu, Kitchenware, în G. Nuţu, S. Stanc, D. Paraschiv (eds.), Niculiţel – A roman rural settlement in north-east Moesia Inferior. Archaeological & Archaeozoological research, Parthenon Verlag, Kaiserlautern und Mehlingen, 2014, p. 88-102 (text); p. 243-245 (ilustraţie).
Negru 2003 – M. Negru, The Native Pottery of Roman Dacia, BAR International Series 1097, Oxford.
Olcese 1993 – Gl. Olcese, Le ceramiche comuni di Albintimilium. Indagine archeologica e Acheometrica sui mateiale dell’ area del Carandi, Firenze.
Suceveanu 2000 – Al. Suceveanu, Histria X. La céramique romaine des Ier-IIIe siècles ap. J.-C., Bucarest.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO