Date privind contextele arheologice din perioadă otomană (sec. XVI-XIX). Ceramica otomană Cercetările arheologice din ultimii 10 ani, desfăşurate în sectorul de SE, al fortificaţiei, au evidenţiat contexte, care atestă distrugeri masive ale elementelor de fortificaţie specifice perioadelor medievală, medio-bizantină şi romană. O serie de materiale, ceramică, pipe, monede, diferite obiecte din fier, au fost d...escoperite în straturile masive de distrugere, care indică secolul al XVI-lea, ca moment al afectării structurilor arheologice. De asemenea, în urma cercetărilor arheologice de suprafaţă au fost descoperite fragmente ceramice specifice perioade otomane, pipe întregi şi fragmentare, monede, în aşezare civilă şi mai departe la sud de aceasta în zona ocupată astazi de un întins complex pomicol. Distrugerile care au afectat contextele arheologice au fost făcute începând cu epoca stăpânirii otomane, cauzate de amplasarea unei fortificaţii în interiorul anticei cetăţi. Aproximativ pe zona centrală a cetăţii, a fost amenajată tabăra (tabia), probabil în secolul al XVI- lea (19) sau în secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman începea un vast program militar şi administrativ care vizau teritoriile cucerite de la gurile Dunării. Cu această ocazie au fost dizlocate uriaşe cantităţi de pământ pentru constituirea valului de pământ al unei fortificaţii de pământ de formă trapezoidală, acţiune care a afectat contextele arheologice de perioadă medie bizantină şi ultimele niveluri romano- bizantine. Am putea presupune că acesta este momentul când încep să fie distruse pe latura de sud, elementele de fortificaţie şi zidurile de incintă din perioada medie-bizantină şi epoca romană. Datorită aşezării sale geografice, aici existând principalul vad de traversare a Dunării de pe cursul său inferior, oraşul Isaccea era frecvent vizitat de numeroşi cărturari, diplomaţi, clerici, cronicari, comercianţi, care ne-au lăsat relaţii de o deosebită valoare documentară, în unele dintre acestea sunt menţionate şi ruinele de la Noviodunum. Existenţa unui nucleu de locuire, aparţinând militarilor care deserveau palanca de la Noviodunum, poate fi argumentată prin cercetarea în anul 2003 a unei locuinţe în care au fost descoperite materiale arheologice din secolul al XVIII-lea. De asemenea, în anul 2013, sub şoseaua betonată care traversează cetatea, a fost montată o conductă de canalizare, au fost descoperite fragmente ceramice şi pipe, datate în secolele XVIII-XIX, dar şi piese de porţelan englezesc, sticlă etc. Războaiele ruso-turce, au marcat un alt moment, când au fost realizate elemente de fortificaţie defensive, care la rândul lor au afectat nivelurile de locuire anterioare (20). Confruntările armate dintre puterile vremii... mare parte dintre acestea s-au realizat în teritoriul administrativ al oraşului Isaccea, inclusiv în situl de la Noviodunum. În cercetările noastre, au fost descoperite, ghiulele din fontă, gloanţe din plumb, elemente componente de la arme de foc, care atestă confruntările militare din această zonă. Un număr mare de monede, descoperite întâmplător sau un context arheologic, ce acoperă perioada cuprinsă între secolele XVI-XIX, sunt un alt argument în demonstraţia noastră, referitoare la distrugerile din epoca otomană (21), inclusiv existenţa unei locuiri din perioada respectivă. Ceramica otomană descoperită la Noviodum se caracterizează prin prezenţa ceştilor de cafea având diferite dimensiuni, cu buză uşor evazată sau dreaptă din caolin, cu pereţi subţiri, de culoare crem sau alb – cenuşiu, decorurile sunt floral – stilizate de culoare albastru/culori de albastru pe fond alb; smalţul, uneori deteriorat, este plumbifer. Cele mai multe fragmente descoperite sunt cu decor albastru, doar câteva sunt policrome indicând copierea porţelanului chinezesc. Alături de ele s-au descoperit fragmente din ceşti de porţelan chinezesc cu decor albastru pe fond alb – verzui, faianţă şi maiolică europeană provenind de data aceasta de la farfurii sau căni. Ceramica otomană din secolul al XVIII – lea şi primele decenii ale secolului al XIX – lea se caracterizează prin diversitatea decorului, tendinţa de copiere a porţelanului chinezesc şi multitudinea atelierelor care o produc în tehnici şi calităţi diferite.