Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate (Pontonul Vechi) | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   Isaccea
Punct
Cetate (Pontonul Vechi)
Sector   
Toponim   Noviodunum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dinu Niculina Muzeul Brăilei
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Daniela Asociaţia Pro Noviodunum
Cod RAN    159696.05
Raport Date privind contextele arheologice din perioadă otomană (sec. XVI-XIX). Ceramica otomană

Cercetările arheologice din ultimii 10 ani, desfăşurate în sectorul de SE, al fortificaţiei, au evidenţiat contexte, care atestă distrugeri masive ale elementelor de fortificaţie specifice perioadelor medievală, medio-bizantină şi romană. O serie de materiale, ceramică, pipe, monede, diferite obiecte din fier, au fost descoperite în straturile masive de distrugere, care indică secolul al XVI-lea, ca moment al afectării structurilor arheologice. De asemenea, în urma cercetărilor arheologice de suprafaţă au fost descoperite fragmente ceramice specifice perioade otomane, pipe întregi şi fragmentare, monede, în aşezare civilă şi mai departe la sud de aceasta în zona ocupată astazi de un întins complex pomicol.
Distrugerile care au afectat contextele arheologice au fost făcute începând cu epoca stăpânirii otomane, cauzate de amplasarea unei fortificaţii în interiorul anticei cetăţi. Aproximativ pe zona centrală a cetăţii, a fost amenajată tabăra (tabia), probabil în secolul al XVI- lea (19) sau în secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman începea un vast program militar şi administrativ care vizau teritoriile cucerite de la gurile Dunării. Cu această ocazie au fost dizlocate uriaşe cantităţi de pământ pentru constituirea valului de pământ al unei fortificaţii de pământ de formă trapezoidală, acţiune care a afectat contextele arheologice de perioadă medie bizantină şi ultimele niveluri romano- bizantine. Am putea presupune că acesta este momentul când încep să fie distruse pe latura de sud, elementele de fortificaţie şi zidurile de incintă din perioada medie-bizantină şi epoca romană.
Datorită aşezării sale geografice, aici existând principalul vad de traversare a Dunării de pe cursul său inferior, oraşul Isaccea era frecvent vizitat de numeroşi cărturari, diplomaţi, clerici, cronicari, comercianţi, care ne-au lăsat relaţii de o deosebită valoare documentară, în unele dintre acestea sunt menţionate şi ruinele de la Noviodunum.
Existenţa unui nucleu de locuire, aparţinând militarilor care deserveau palanca de la Noviodunum, poate fi argumentată prin cercetarea în anul 2003 a unei locuinţe în care au fost descoperite materiale arheologice din secolul al XVIII-lea. De asemenea, în anul 2013, sub şoseaua betonată care traversează cetatea, a fost montată o conductă de canalizare, au fost descoperite fragmente ceramice şi pipe, datate în secolele XVIII-XIX, dar şi piese de porţelan englezesc, sticlă etc.
Războaiele ruso-turce, au marcat un alt moment, când au fost realizate elemente de fortificaţie defensive, care la rândul lor au afectat nivelurile de locuire anterioare (20). Confruntările armate dintre puterile vremii... mare parte dintre acestea s-au realizat în teritoriul administrativ al oraşului Isaccea, inclusiv în situl de la Noviodunum. În cercetările noastre, au fost descoperite, ghiulele din fontă, gloanţe din plumb, elemente componente de la arme de foc, care atestă confruntările militare din această zonă.
Un număr mare de monede, descoperite întâmplător sau un context arheologic, ce acoperă perioada cuprinsă între secolele XVI-XIX, sunt un alt argument în demonstraţia noastră, referitoare la distrugerile din epoca otomană (21), inclusiv existenţa unei locuiri din perioada respectivă.
Ceramica otomană descoperită la Noviodum se caracterizează prin prezenţa ceştilor de cafea având diferite dimensiuni, cu buză uşor evazată sau dreaptă din caolin, cu pereţi subţiri, de culoare crem sau alb – cenuşiu, decorurile sunt floral – stilizate de culoare albastru/culori de albastru pe fond alb; smalţul, uneori deteriorat, este plumbifer. Cele mai multe fragmente descoperite sunt cu decor albastru, doar câteva sunt policrome indicând copierea porţelanului chinezesc.
Alături de ele s-au descoperit fragmente din ceşti de porţelan chinezesc cu decor albastru pe fond alb – verzui, faianţă şi maiolică europeană provenind de data aceasta de la farfurii sau căni. Ceramica otomană din secolul al XVIII – lea şi primele decenii ale secolului al XIX – lea se caracterizează prin diversitatea decorului, tendinţa de copiere a porţelanului chinezesc şi multitudinea atelierelor care o produc în tehnici şi calităţi diferite.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Baumann 2008 – Despre începuturile vieţii romane la Noviodunum, Peuce S.N. 6, 2008, p. 186-206.
Baumann 2010 – Noviodunum. Şantier arheologic 1995-2009, Tulcea.
Beldiman, Stănică, Sztancs 2015 – Isaccea – Noviodunum. Artefacte din materii dure animale descoperite în 2014, Peuce S.N. 13, p. 107- 136.
Honcu 2014 – Şt. Honcu, Kitchenware, în G. Nuţu, S. Stanc, D. Paraschiv (eds.), Niculiţel – A roman rural settlement in north-east Moesia Inferior. Archaeological & Archaeozoological research, Parthenon Verlag, Kaiserlautern und Mehlingen, 2014, p. 88-102 (text); p. 243-245 (ilustraţie).
Negru 2003 – M. Negru, The Native Pottery of Roman Dacia, BAR International Series 1097, Oxford.
Olcese 1993 – Gl. Olcese, Le ceramiche comuni di Albintimilium. Indagine archeologica e Acheometrica sui mateiale dell’ area del Carandi, Firenze.
Suceveanu 2000 – Al. Suceveanu, Histria X. La céramique romaine des Ier-IIIe siècles ap. J.-C., Bucarest.
Note Bibliografice (19) Baumann 2010, p. 9, propune secolul al XVI-lea.
(20) În săpăturile arheologice, au fost descoperite mai multe gloanţe din plumb, dar şi arme sau elemente componente de la arme de foc specifice secolelor XVIII-XIX.
(21) Zidurile cetăţii au fost „o locaţie preferată pentru extragerea pietrei de către localnici” şi antreprenorii care exploatau şi cariera de piatră din vecinătate. Aşa se explică distrugerea sistematică a zidurilor din perioadă medievală, medio-bizantină sau romană. Pipele, fragmentele de ceramică turcească, datează astfel de momente în care a fost extrasă piatra din zidurile cetăţii.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu