Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Izvoare | Comuna: Dumbrava Roşie | Judeţ: Neamţ | Punct: La Izvoare | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Eneolitic
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Tell
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Neamţ
Localitate   Izvoare
Comuna   Dumbrava Roşie
Punct
La Izvoare
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ceauşu Silviu Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Dumitroaia Gheorghe responsabil Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Grigoraș Valentin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice Bucureşti / Filiala Centrul de Cercetări Biologice "Stejarul" Piatra-Neamţ
Hattermann Merlin Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Mischka Carsten Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Nicola Dorin Ciprian Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Niessner Andreas Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Preoteasa Constantin Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Tasimova Imren Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Cod RAN    120815.01
Raport Dată fiind importanţa ştiinţifică deosebită pe care o prezintă pentru eneoliticul românesc şi pentru complexul cultural Precucuteni- Cucuteni-Tripolye (vestigiile preistorice descoperite datând din fazele Precucuteni II şi III, precum şi din etapele Cucuteni A1 , A2 şi A3 ), în anul 2015, după o pauză de peste două decenii, au fost reluate cercetările arheologice cu caracter sistematic şi interdisciplinar de la Izvoare, sit pentru care în literatura de specialitate au mai fost folosite de-a lungul timpului şi alte toponime, respectiv „Dealul Boteştilor” sau „La Iaz”. Renumitul tell are forma relativ ovală, cu diametrul mare de aproximativ 150 m şi diametrul mic de circa 100 m. Staţiunea se află în marginea de est a satului, în imediata apropiere a unor iazuri şi a drumului judeţean care leagă localităţile Izvoare şi Piatra-Neamţ. Extremitatea sud-vestică a depunerii antropice eneolitice se află pe terenul fostului Gostat, actualmente în proprietatea Comunităţii Penticostale Piatra-Neamţ a Cultului Creştin Penticostal din România. Extremitatea nord-vestică este pe proprietatea Centrului de Cercetare şi Prelucrare a Plantelor Medicinale „Plantavorel” din Piatra-Neamţ, aici găsindu-se în prezent şi ruinele unei construcţii dezafectate. Cea mai mare parte a staţiunii este ocupată de proprietăţile cetăţenilor Solomon Mihai (utilizată exclusiv în scop agricol) şi Vartic Gheorghe (care are amplasate aici casa, anexele gospodăreşti şi grădina). La nord-est şi sud-est de sit au fost realizate mai multe captări de apă moderne de către firma „Feromet”. Una dintre acestea străbate staţiunea pe direcţia NV-SE, afectând în mare măsură depunerile antropice, ca de altfel şi drumul comunal ce o străbate pe direcţia SV-NE şi face legătura între localităţile Izvoare şi Doina.
În anul 2015 au fost efectuate aici primele prospecţiuni geomagnetice şi SIG (modelarea digitală a terenului), precum şi câteva sondaje în imediata apropiere a sitului, în vederea obţinerii unor date privind caracteristicile mediul înconjurător, prin prelevarea şi analizarea (pedologică, palinologică şi sedimentologică) unor eşantioane de sedimente. Totodată, a fost efectuată o ridicare topografică în sistem STEREO 70 şi o georeferenţiere a sitului. Pe viitor se intenţionează realizarea şi a altor tipuri de cercetări arheologice interdisciplinare (analize privind rezistivitatea electrică a solului, aerofotometrice, arheobotanice, arheozoologice, petrografice, pirotehnologice, datări radiocarbon, constituirea unor colecţii de referinţă de natură petrografică, botanică şi zoologică sau demersuri de arheologie experimentală). Aceste proiecte vor fi posibile ca urmare a colaborărilor existente între specialiştii Complexului Muzeal Judeţean Neamţ şi cei ai unor prestigioase instituţii de cercetare din ţară şi străinătate.
Datele preliminare ale prospecţiunilor geomagnetice evidenţiază în premieră existenţa cel puţin a unuia sau poate chiar a două şanţuri dispuse în partea de est a staţiunii.
În 2015, ca de altfel şi în anii următori, săpătura arheologică va afecta depunerea antropică de pe proprietatea Comunităţii Penticostale Piatra-Neamţ. Aceasta are o suprafaţă de aproximativ 200 m2. În cuprinsul său a fost trasată o secţiune (S. I), împărţită în sectoare prin martori stratigrafici de 0,50 m lăţime, dispuşi la 8 m unul de altul, precum şi în carouri cu latura standard de 2 m. Punctul „0” al şantierului arheologic se află la aproximativ 337 m altitudine absolută.

În noua campanie derulată aici s-a degajat parţial nivelul vegetal de la partea superioară a depunerii antropice preistorice, care este destul de afânat, are culoarea neagră, granulometrie mare şi grosimea de 0,05-0,50 m. În cuprinsul său au fost identificate fragmente ceramice, resturi osteologice, artefacte de lut ars, piatră (cioplită şi şlefuită) şi os-corn. Artefactele descoperite sunt în general fragmentare şi corodate şi aparţin fazei Cucuteni A.
Cele mai importante rezultate constau în identificarea parţială a resturilor puternic incendiate ale unei construcţii de suprafaţă din faza Cucuteni A, de formă rectangulară, orientată pe direcţia est- vest. Aceasta a fost ridicată pe un pat de lut aşternut pe sol, care avea probabil rol protector împotriva umidităţii. Peste amenajarea de lut a fost aşezată structura lemnoasă a platformei, din care s-au mai păstrat doar amprentele, dispusă perpendicular pe axul lung al construcţiei, exceptându-se zona vetrei. Ulterior, platforma a fost acoperită cu un strat consistent de lut ce constituia podeaua, care de-a lungul perioadei de funcţionare a construcţiei a beneficiat de mai multe refaceri. Vatra, tot de formă rectangulară, a fost construită în zona cruţată din podea şi a avut două faze de utilizare, marcate de plăcuţe cu aspect mozaicat, suprapuse. Resturile pereţilor prăbuşiţi erau destul de inconsistente şi discontinui. Din păcate, construcţia – ca şi vatra de altfel – au fost afectate de numeroase deranjamente antropice şi bioperturbaţii. Înspre colţul de nord-vest al structurii a fost identificată o depunere rituală ce constituia probabil ritul său de fundare. Acesta consta într-o lentilă consistentă de cereale, acum carbonizate, şi o teslă de piatră şlefuită, de mari dimensiuni, fără urme de utilizare, care au fost depuse sub platformă, peste amenajarea de lut. Investigarea restului construcţiei va avea loc în campaniile viitoare, când – pe baza inventarului – vom putea preciza cu exactitate cărei etape a fazei Cucuteni A îi aparţine aceasta.
Rezumat
English Abstract In 2015 there have also been carried out the systematic archaeological and interdisciplinary excavations on the chalcolithic tell Izvoare, containing artefacts from Precucuteni-Cucuteni cultural complex. On this occasion there were also made topographic measurements, as well as ground georeferenced measurements of the settlement, geomagnetic surveys which emphasized, for the first time, the existence of one or even two ditches laying towards east, GIS analysis (digital modelling of the ground) and soil determinations. The excavation itself covered a surface of 200 m2 from the south- west of the site, area in which there were partially identified the burnt remains of a dwelling, as well as different artefacts (of burnt clay, flint and polished stone, bone and antler), generally fragmented and eroded, belonging to the Cucuteni A phase.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu