Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Castrul roman de la Câmpulung - „Jidova” | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Epoca romană târzie
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Câmpulung
Comuna   mun. Câmpulung
Punct
Castrul roman de la Câmpulung - „Jidova”
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dumitrescu Ion Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Matei-Popescu Florian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Petolescu Constantin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    13506.02
Raport Treimea centrală a castrului roman de la Câmpulung – „Jidova” este ocupată de construcţiile de piatră. Deşi îndelung cercetată (22), zona ridică în continuare unele probleme legate de înţelegerea funcţionalităţii unor construcţii şi a topografiei ei.
O primă problemă o reprezenta poziţia edificiului cu hypocaust (denumită convenţional „clădirea ofiţerilor”) în raport cu celelalte construcţii de piatră, precum şi rostul ei. O a doua problemă priveşte zona de la est de praetorium. Între acesta şi via sagularis, există un spaţiu lat de circa 4 m, în care teoretic ar fi posibilă intercalarea unei alte clădiri.
Pornind de la această situaţie, în anul 2010, am decis a relua cercetările în treimea centrală. Într-o primă fază prin deschiderea unei suprafeţe la sud de clădirea cu hypocaust, care a fost în anii următori mult extinsă, astfel încât până în 2014 s-a reuşit cercetarea întregului spaţiu cuprins între clădirea principiilor şi horreum (23).
S-a reuşit, graţie acestor cercetări, clarificarea unor aspecte cu privire la poziţia, dar şi momentul construirii micului edificiu cu hypocaust („clădirea ofiţerilor”). Astfel s-a putut observa că spaţiul cuprins între principia – la est şi horreum a fost iniţial ocupat de o construcţie de lemn cu dimensiuni similare cu ale horreum-ului, 33 x 8 m.
Construcţia de lemn şi pământ era susţinută de stâlpi, trunchiuri groase, cu diametrul de circa 30-40 cm, iar interiorul ei era compartimentat în două şiruri de încăperi, posibil despărţite printr-un coridor median. Ca elemente de datare menţionăm: un denar de la Geta Caesar şi de o fibulă în formă de „T”, ambele piese apărute pe nivelul de călcare al barăcii. Construcţia a fost distrusă prin incendiere, o monedă de la Severus Alexander fiind recuperată din stratul de arsură. Ea reprezintă doar un terminus post quem, distrugerea putând fi provocată de invazia carpilor din timpul lui Filip Arabul. În cursul acestui război a fost distrusă şi clădirea din latus sinistrum (pretoriul), cum arată moneda de la Philippus Caesar, cea mai târzie monedă de pe limes transalutan.
După acest moment, dărâmăturile au fost evacuate, s-a făcut o nivelare peste care s-a aşternut un strat de pietriş, iar în porţiunea nordică a suprafeţei s-a ridicat edificiul de mici dimensiuni dotat cu hypocaust.
Tot acestei faze îi poate fi atribuită groapa de mari dimensiuni surprinsă în carourile B2-B3. Amprenta sa a fost observată în solul viu (lutul galben). După secţionare, s-a constatat că în profil groapa avea o formă de pâlnie, în partea superioară diametrul său măsura 1,80 m, îngustându-se treptat, iar de la adâncimea de 0,85-0,90 m (de la nivelul la care a fost surprinsă) devine cilindrică, având un diametru de 0.90 m. În adâncime groapa măsura 2,45 m, străpungând stratul de loess şi nivelul de pietriş aluvionar. Umplutura ei se compune din: pământ negru cu pigmenţi de lemn ars, pietre de dimensiuni medii şi mici, cărămizi foarte fragmentare, acestea din urmă dând umpluturii un aspect uşor roşiatic. Materialul descoperit în umplutură nu este foarte spectaculos. El se rezumă la câteva fragmente de cărămizi, tegulae, olane de acoperiş şi ceramică. Dintre piesele ceramice recuperate, amintim două gâturi de amforă – tip Käpitan II.
Întrucât suprafaţa dintre clădirea comandamentului şi horreum a fost epuizată, în campania 2015, am deschis o nouă suprafaţă la est de praetorium, urmărind să clarificăm cea de-a doua problemă legată de înţelegerea topografiei treimii centrale.
Un al doilea motiv, care ne-a determinat să reluăm cercetările în spaţiul de la est de praetorium, l-a reprezentat interceptarea, în 1988, în urma extinderii secţiunii H (SH – efectuată de Emilian Popescu, cea prin intermediul căreia a fost identificat turnul de curtină aflat la est de praetorium (24)) a unui canal realizat din cărămizi. Săpătura efectuată la momentul respectiv nu a permis clarificarea funcţionalităţii sale.
Noua suprafaţa deschisă în 2015 la est de praetorium, având dimensiunile de 22×7 m, a fost denumită Sp. 2 (fig.1). Ea este cuprinsă între spaţiul dintre latura estică a praetorium-ului, via sagularis – la est, secţiunea H – la nord (cea mai mare parte a ei a fost interceptată de suprafaţa noastră) şi aleea modernă dintre clădirea muzeului şi praetorium – la sud.
În partea de sud, o porţiunea a suprafeţei, având dimensiunile de 6×3,10 m, este ocupată de un bazin realizat din cărămidă şi acoperit cu o placă de beton. El reprezintă o structură modernă realizată în perioada cât a funcţionat, în incinta castrului, întreprinderea minieră. De asemenea, de pe latura estică a bazinului modern porneşte un canal lat de 0,80 m. Porţiunea ocupată de bazin corespunde carourilor 3B-C, 4B-C, 5B-C.
După înlăturarea stratului vegetal, a cărui grosime varia între 0,15-0,20 m, am descoperit un nivel de dărâmătură consistent compus din tegulae, cărămizi fragmentare, bucăţi de chirpici, fragmente ceramice.
Dărâmăturile sunt dispersate relativ unitar, de la nord la sud, pe întreaga suprafaţă cercetată, în porţiunea corespunzând carourile B-C (carourile măsoară 2×2, iar numerotarea lor s-a făcut de la vest la est cu litere şi de sud la nord cu cifre arabe). Acest nivel a fost tăiat de bazinul modern (fig. 2). La nord de bazin, limita vestică a nivelului de dărâmături a fost străpuns de o secţiune arheologică mai veche lată de 1,50 m şi orientată vest-est (SI efectuată de Emilian Popescu).
Între fragmentele prezente în dărâmătură, predominate sunt tegulae şi olanele, ceea ce arată că ele provin din dărâmarea unui acoperiş. Între tegulae şi olane sunt prinse fragmente ceramice, posibil chiar un dolium (fig.3), dar şi bucăţi de chirpici ars.
În stadiul actual al cercetării, nu putem afirma cu certitudine dacă fragmentele de tegulae şi olane provin de la acoperişul clădirii pretoriului sau de la o altă construcţie aflată la est de acesta. Suprafaţa relativ mare pe care se întinde nivelul de dărâmătură, precum şi volumul mare de muncă depus pentru a scoate în evidenţă acest nivel (întreaga suprafaţă a fost curăţită numai cu şpaclul) nu a permis rezolvarea acestei chestiuni.
Materialul arheologice descoperit nu este foarte spectaculos. În primul rând, trebuie să precizăm că în partea de est a suprafeţei, către via sagularis, au fost descoperite foarte multe fragmente de conducte de aducţiunea a apei. Merită, de asemenea, menţionate: două cărămizi fragmentare pe care apar litere, o altă cărămidă pe care apare un desen (o floare), un fragment de râşniţă (meta), un cioc de opaiţ şi un capac de vas fragmentar.
Rezumat
English Abstract Les fouilles archéologiques de Câmpulung – «Jidova, déroulées du 24 août au 12 septembre 2015, ont visé le secteur qui se développe entre praetorium (à l’ouest) et via sagularis (à l’est). Le but de la recherche était de compléter le plan de la zone centrale du camp, celle qui était occupée par des bâtiments en pierre.
Les fouilles ont mis en évidence une couche de débris, marquée par des fragments de tuiles et briques dispersées sur la plupart de la surface excavée. Au stage actuel des fouilles nous ne pouvons pas affirmer si les fragments des tuiles, trouvés en grande quantité, sont le résultat de la destruction du toit du praetorium ou ils proviennent d’un autre bâtiment situé à l’est de celui-ci.
Bibliografie
Note Bibliografice (22) Pentru un scurt istoric al cercetărilor de la Câmpulung-„Jidova” a se vedea: Constantin C. Petolescu, Teodor Cioflan, Castrul roman de piatră de la Câm- pulung (Pescăreasa, jud. Argeş). Cercetările din anii 1978-1989, în Argesis. Studii şi comunicări, serie Istorie, tom. VII, p. 17-19.
(23) Cronica cercetărilor arheologice din România 2015 (campania 2014), vo- lum editat de Institutul Naţional al Patrimoniului, mai 2015, p. 95-97, (versiu- nea digitală disponibilă pe: www.patrimoniu.gov.ro).
(24) Vezi: Em. Popescu, Eug. Popescu, Raport preliminar asupra săpăturilor efectuate în anii 1962-1967 în castrul roman de lângă Câmpulung-Muscel (Jidova), în MCA, IX, 1970, fig. 1
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu