Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Pantelimon | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Epoca romano-bizantină
Categorie
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Structură de cult/religioasă;
Biserică;
Descoperire funerară
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Pantelimon
Comuna   Pantelimon
Punct
Cetate
Sector   Sector Sud – bazilica paleocreştină
Toponim   Ulmetum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Lungu Liviu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    62618.01
Raport Cercetările din sectorul dominat de bazilica paleocreştină s-au desfăşurat pe două fronturi principale: spaţiul interior al bazilicii şi zona de la SV de aceasta, către turnul patrulater T9.
Sondajele din interiorul bazilicii s-au efectuat în trei puncte: zona bema-altar, jumătatea de V a navei centrale şi narthex-ul. În funcţie de încadrarea cronologică a contextelor studiate vom prezenta mai întâi rezultatele obţinute în sondajele din narthex şi din nava centrală, care au dus la identificarea unor intervenţii efectuate în perioada post-hunică (al treilea sfert al secolului V p.Chr., corespunzătoare nivelului N2 din stratigrafia generală a sitului).
Trei sondaje efectuate în narthex au confirmat adosarea lui la corpul principal al bazilicii. Cronologic, acest moment a fost plasat iniţial în sec. VI p.Chr. (vezi rapoartele aferente campaniilor 2011 şi 2014), însă în acest an a fost descoperit un context foarte interesant, databil într-o etapă finală a fazei N2, care ar putea reprezenta un indiciu serios de coborâre a construcţiei narthex-ului mult mai devreme. Contextul este reprezentat de o locuinţă uşor adâncită în loess, încadrată aproape perfect între zidul de V al navei centrale şi zidul de V al narthex-ului. Principalele elemente de datare sunt două monede emise de împăraţii Marcianus (450-457 p.Chr.) şi Leon I (457-474 p.Chr.), la care se adaugă un fragment de bol foceean tip Hayes 3C/E.
O altă serie de sondaje s-a efectuat în jumătatea de V a navei centrale, într-un perimetru în care se constată lipsa totală a pavajului de cărămizi. Pe baza unui prim sondaj efectuat în 2007 se întrevedea existenţa unei gropi sub nivelul de călcare al navei, lucru confirmat în acest an. Este vorba de o structură ovală de dimensiuni foarte mari (c. 7,20 x 4,70 m), cu axul lung pe direcţia V-E (pornind exact din zidul de V al navei) şi cu marginile de N şi de S care se apropie la mai puţin de 1 m de bazele de coloane care despart navele. Adâncimea la care este săpată groapa variază între 1,80 şi 2,00 m faţă de nivelul de călcare din bazilică, pereţii sunt uşor clopotiţi. Umplutura iniţială constă dintr-o masă compactă formată din pietre de dimensiuni mari sau mijlocii, fragmente de cărămizi şi olane şi foarte rare fragmente ceramice. Către partea superioară este nivelată cu un pământ gălbui- brun de consistenţă tare, peste care se va aşterne podeaua din faza de secol VI a bazilicii. Lipsa ceramicii specifice sec. VI p.Chr., dar şi o monedă de la Leon I (457-474 p.Chr.) asigură un bun terminus post quem pentru datarea acestei structuri, cel puţin în aceeaşi perioadă cu bordeiul descoperit în narthex.
Deoarece în cercetările anterioare au apărut dovezi clare ale utilizării edificiului bazilical în fazele corespunzătoare nivelelor N3 şi N2 (mai ales prin elemente exterioare precum strada care lonjează edificiul la N sau anexele adosate laturii de S), apariţia celor două complexe implantate în jumătatea de V a monumentului lasă să se întrevadă cel puţin două momente (sincrone sau uşor departajate în timp): o posibilă locuire la adăpostul zidurilor unui edificiu al cărui carcater religios se va fi pierdut, însoţită (sau urmată) de o dezafectare controlată, foarte probabil imediat după distrugerea devastatoare a ”vechii cetăţi”, constatată la nivelul N2.
Cel de-al treilea obiectiv cercetat în interiorul bazilicii este cripta, identificată în zona centrală a sanctuarului. Aceasta se prezintă sub forma unei gropi de acces de formă ovală (dimensiuni la conturare 1,70 x 1,10 m), săpată pe jumătate în aria bemei şi pe jumătate în altar. Adâncimea maximă a gropii este de - 2,00 m sub nivelul pavajului bemei, cu excepţia unei trepte cruţate în partea de V la - 1,80 m. Pe fundul gropii de acces, în partea de V, lângă treapta cruţată, s-au delimitat gropi de pari care probabil susţineau o instalaţie din lemn (scară?) care permitea accesul în criptă. De la cota - 1,20 m a gropii este practicată în peretele de E (situat exact sub altar) o firidă longitudinală de mici dimensiuni care coboară în adâncime până la - 2,50 m. Aceasta este de fapt cripta propriu-zisă (dimensiuni aproximative 0,60 x 0,70 m), care mai păstrează pe fund în colţul de NV o mică groapă (0,20 m diametru), cel mai probabil un locus pentru implantarea unui recipient. Subliniem că întreaga structură este săpată în loess, lipsind total elemente de zidărie. În timpul golirii gropii s-a constatat că pereţii mai păstrau pe alocuri fragmente de ţigle aşezate una peste alta, care probabil formau un fel de căptuşeală a gropii. Aproape întreaga umplutură a gropii şi a firidei este formată dintr-o cantitate impresionantă de ţigle, olane, cărămizi şi pietre care pur şi simplu sigilează cripta (fără îndoială rezultatul unei dezafectări intenţionate, cel mai probabil în acelaşi timp cu dezafectarea edificiului). La partea inferioară a gropii de acces au apărut resturi de lemn ars, sticlă de geam, cuie din fier, o lampă de sticlă, un opaiţ şi unele fragmente ceramice specifice secolului al VI-lea, între care un bol foceean tip Hayes 10 care asigură datarea scoaterii din uz a criptei în ultimul sfert al sec. VI-lui p.Chr.
În ceea ce priveşte cercetările din zona de la SV de bazilică, menţionăm aici doar câteva observaţii preliminare asupra unor complexe a căror cercetare nu a fost încă epuizată.
În ultimul sfert al sec. VI se constată scoaterea din uz a bazilicii printr-o acţiune bine controlată, dovedită acum de o nouă groapă de mari dimensiuni (G 37), situată la aproximativ 3 m sud de colţul de SV al narthex-ului. Această groapă este asemănătoare cu groapa G 34 descoperită în campania 2014 în spatele absidei, dar cu dimensiuni şi capacitate mult mai mari: circa 3,25 m circumferinţă şi adâncime de peste 5 m faţă de nivelul actual (din motive de securitate cercetarea s-a oprit deocamdată la - 4,00 m). Umplutura este foarte consistentă şi compactă, constând mai ales din pietre provenite de la demantelarea bazilicii (între acestea şi un bloc mare de calcar extras aproape sigur din seria de baze de coloană care despart navele). Terminus post quem pentru datarea gropii este o monedă de la Justin II, anii 570/571 p.Chr.
Către turnul T9, în zona suprafeţelor L 62-64 succesiunea stratigrafică a fost parţial afectată de intervenţiile efectuate de V. Pârvan. Din fericire nu au fost atinse straturile inferioare, foarte importante pentru datarea momentului de construcţie al cetăţii (N4) şi locuirii anterioare (N5). Nivelul prim de locuire în cetate (N4, databil la sfârşitul sec. IV p.Chr.), care corespunde şi cu finalizarea construcţiei cetăţii, este bine ilustrat de stratul de cultură de pe nivelul de călcare reprezentat de şapa groasă de mortar întinsă pe o suprafaţă mare între bazilică şi incintă. Sub această şapă (şi în acelaşi timp tăiat de fundaţia incintei) a fost identificat parţial un complex adâncit în pământ (bordei?) care a oferit un bogat material ceramic şi numismatic. Din lotul de 15 monede identificate, cea mai târzie este emisă de Procopius (365-366 p.Chr.) şi asigură o datare preliminară a complexului în cel de-al treilea sfert al sec. IV p.Chr.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu