Nr. autorizaţie/an: 211/ 2015 şi 258/2015 Situl arheologic de la Turnul Spart este plasat pe teritoriul satului Boiţa (com. Boiţa, jud. Sibiu), la sud de acesta, în defileul Oltului. Situl este astăzi plasat pe o porţiune îngustă de mal aflată între Olt şi drumul naţional DN 7, între kilometrii 245 + 430.000 şi 245 + 520.000 ai acestuia. Defileul Oltului, delimiteză natural în zona Turnu Roşu – Câineni cele d...ouă grupe de munţi prezente pe teritoriul judeţului Sibiu: munţii Făgăraşului şi munţii Cibinului şi Lotrului. Defileul este singurul culoar de trecere spre sud din zona Sibiului şi constituie astăzi o importantă cale feroviară şi rutieră. Este de asemenea cea mai uşoară dintre legăturile transcarpatice. În anul 1991 a fost iniţiată o cercetare arheologică în zona Tunului Spart, al cărei raport a fost publicat în 1999, care a adus unele lămuriri privind stratigrafia sitului şi clădirile ulterioare turnului (casa contemporană) (1). Conform documentelor şi imaginilor de epocă, fortificaţia, din care a rămas astăzi doar ruina turnului, a fost construită în secolele XV-XVI(2) şi avea rol de supraveghere a trecerii graniţei dintre Transilvania şi Valahia, între localităţile Câineni şi Boiţa. Ansamblul mai conţinea un zid, care începea de pe coasta muntelui şi se prelungea până în albia Oltului, la nivelul drumului vechi (aflat mai jos de actualul DN 7) existând un pasaj boltit. Din acest zid se păstrează încă o porţiune consistentă la vest de actualul DN 7, continuând în sus pe coasta muntelui. Obiectivul cercetării din anul 2015 a fost evaluarea riscurilor patrimoniului cultural în relaţie cu implementarea proiectului de consolidare a DN 7 aflat în desfăşurare. Cercetarea a dus la descoperirea unui număr de 12 complexe care reprezintă fragmente din trei structuri mari şi din două de dimensiuni mai mici. Cronologic acestea acoperă evul mediu târziu şi perioada contemporană. Cele trei structuri mari sunt: o casă contemporană (secolele XIX-XX), un fragment / o jumătate căzută din turn şi fragmente răsfirate de dărâmătură (secolele XV-XVI) şi un zid de împrejmuire (contemporan turnului). Cele două structuri de dimensiuni mici reprezintă urmele unei vetre probabil contemporane şi un puţ din aceaşi perioadă cu turnul. S-a putut observa că fragmentul de mari dimensiuni din turn (complexul 04) a căzut cu faţa în jos şi pe aceasta se păstrează încă vechea tencuială (albă) şi marcarea cu negru a ferestrelor. (Foto 1) Din acest fragment de turn prăbuşit a fost recuperată o archebuză, care la o primă evaluare a fost datată în secolul al XVI-lea. O a doua armă de acelaşi fel a fost descoperită sub dărâmături mai mici din zonă (complexele 06, 07, 11, 13), care au aparţinut de asemenea turnului. (Foto 1) Ambele descoperiri datează prăbuşirea turnului în secolul al XVI-lea, posibil următorul. Din aceleaşi dărâmături a fost recuperat de asemenea un vas de bronz de mari dimensiuni, turnat, care prezintă în relief pe o parte anul 1516 / 1716 şi pe cealaltă parte două registre cu decor vegetal. (Foto 2) Zidul circular de împrejmuire (complexul 05-10) înconjura cel mai probabil turnul (Foto 3), dar în cercetare nu a putut fi surprins la est şi vest de turn (partea de est aflată cel mai aproape de Olt a fost foarte probabil afectată de-a lungul timpului de revărsările periodice ale acestuia, partea vestică este prinsă sub terasamentul actualului DN 7 şi sub fundaţia de beton turnată de constructor înaintea demarării cercetării). Casa contemporană (Foto 3), păstrată mai ales în fundaţie (complexul 01) a fost construită în secolul al XIX-lea pe jumătatea căzută a turnului (Foto 1), acoperind-o în mare parte. Ea a fost refăcută parţial în secolul XX. A aparţinut îngrijitorului drumului. Rezultatele acestei cercetări ne ajută să completăm puţina informaţie scrisă pe care o deţineam până în prezent despre monument şi despre structurile care marcau în vechime graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească, pe Valea Oltului. Pentru efectuarea cercetării au fost folosite tehnici şi metode non-intruzive ca: periegheză, documentarea în arhivă şi biblioteci pentru strângerea datelor despre potenţialul arheologic al zonei (descoperiri întâmplătoare, cercetări arheologice perieghetice şi de teren anterioare) şi studiul aerofotogrametric (ortofotoplanuri şi fotografii satelitare). Au fost folosite de asemenea metode intruzive (cu un potenţial distructiv variabil) de tip sondaje stratigrafice manuale, secţiuni stratigrafice mecanice, golirea manuală a complexelor reperate, colectarea artefactelor de pe suprafaţa solului. Aceste metode au fost urmate de realizarea unor fişe de complex, de realizarea documentaţiei grafice a complexelor descoperite, de fotografierea lor şi de prelucrarea primară a materialului arheologic recuperat. Cercetarea fiind limitată de apropierea drumului naţional, de instabilitatea solurilor şi de infiltraţiile de apă din Olt, nu s-au putut face observaţii asupra fundaţiilor turnului şi a unor eventuale urme ale zidului care închidea traseul terestru al văii, acestea putând face, în măsura posibilităţilor, obiectivul unor cercetări viitoare. În urma cercetării s-a propus conservarea in situ a tuturor vestigiilor arheologice identificate.