.
Boiţa | Judeţ: Sibiu | Punct: Turnul Spart | Anul: 2015
Anul:
2015
Epoca:
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Locuire militară;
Fortificaţii
Județ:
Sibiu
Localitate:
Boiţa
Comuna:
Boiţa
Punct:
Turnul Spart
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Beşliu Munteanu Petre responsabil Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu
Urduzia Claudia responsabil Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu
Cod RAN:
Raport:

Nr. autorizaţie/an: 211/ 2015 şi 258/2015
Situl arheologic de la Turnul Spart este plasat pe teritoriul satului Boiţa (com. Boiţa, jud. Sibiu), la sud de acesta, în defileul Oltului. Situl este astăzi plasat pe o porţiune îngustă de mal aflată între Olt şi drumul naţional DN 7, între kilometrii 245 + 430.000 şi 245 + 520.000 ai acestuia.
Defileul Oltului, delimiteză natural în zona Turnu Roşu – Câinen...i cele două grupe de munţi prezente pe teritoriul judeţului Sibiu: munţii Făgăraşului şi munţii Cibinului şi Lotrului. Defileul este singurul culoar de trecere spre sud din zona Sibiului şi constituie astăzi o importantă cale feroviară şi rutieră. Este de asemenea cea mai uşoară dintre legăturile transcarpatice.
În anul 1991 a fost iniţiată o cercetare arheologică în zona Tunului Spart, al cărei raport a fost publicat în 1999, care a adus unele lămuriri privind stratigrafia sitului şi clădirile ulterioare turnului (casa contemporană) (1).
Conform documentelor şi imaginilor de epocă, fortificaţia, din care a rămas astăzi doar ruina turnului, a fost construită în secolele XV-XVI(2) şi avea rol de supraveghere a trecerii graniţei dintre Transilvania şi Valahia, între localităţile Câineni şi Boiţa. Ansamblul mai conţinea un zid, care începea de pe coasta muntelui şi se prelungea până în albia Oltului, la nivelul drumului vechi (aflat mai jos de actualul DN 7) existând un pasaj boltit. Din acest zid se păstrează încă o porţiune consistentă la vest de actualul DN 7, continuând în sus pe coasta muntelui.
Obiectivul cercetării din anul 2015 a fost evaluarea riscurilor patrimoniului cultural în relaţie cu implementarea proiectului de consolidare a DN 7 aflat în desfăşurare.
Cercetarea a dus la descoperirea unui număr de 12 complexe care reprezintă fragmente din trei structuri mari şi din două de dimensiuni mai mici. Cronologic acestea acoperă evul mediu târziu şi perioada contemporană. Cele trei structuri mari sunt: o casă contemporană (secolele XIX-XX), un fragment / o jumătate căzută din turn şi fragmente răsfirate de dărâmătură (secolele XV-XVI) şi un zid de împrejmuire (contemporan turnului). Cele două structuri de dimensiuni mici reprezintă urmele unei vetre probabil contemporane şi un puţ din aceaşi perioadă cu turnul.
S-a putut observa că fragmentul de mari dimensiuni din turn (complexul 04) a căzut cu faţa în jos şi pe aceasta se păstrează încă vechea tencuială (albă) şi marcarea cu negru a ferestrelor. (Foto 1) Din acest fragment de turn prăbuşit a fost recuperată o archebuză, care la o primă evaluare a fost datată în secolul al XVI-lea. O a doua armă de acelaşi fel a fost descoperită sub dărâmături mai mici din zonă (complexele 06, 07, 11, 13), care au aparţinut de asemenea turnului. (Foto 1) Ambele descoperiri datează prăbuşirea turnului în secolul al XVI-lea, posibil următorul. Din aceleaşi dărâmături a fost recuperat de asemenea un vas de bronz de mari dimensiuni, turnat, care prezintă în relief pe o parte anul 1516 / 1716 şi pe cealaltă parte două registre cu decor vegetal. (Foto 2)
Zidul circular de împrejmuire (complexul 05-10) înconjura cel mai probabil turnul (Foto 3), dar în cercetare nu a putut fi surprins la est şi vest de turn (partea de est aflată cel mai aproape de Olt a fost foarte probabil afectată de-a lungul timpului de revărsările periodice ale acestuia, partea vestică este prinsă sub terasamentul actualului DN 7 şi sub fundaţia de beton turnată de constructor înaintea demarării cercetării).
Casa contemporană (Foto 3), păstrată mai ales în fundaţie (complexul 01) a fost construită în secolul al XIX-lea pe jumătatea căzută a turnului (Foto 1), acoperind-o în mare parte. Ea a fost refăcută parţial în secolul XX. A aparţinut îngrijitorului drumului.
Rezultatele acestei cercetări ne ajută să completăm puţina informaţie scrisă pe care o deţineam până în prezent despre monument şi despre structurile care marcau în vechime graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească, pe Valea Oltului.
Pentru efectuarea cercetării au fost folosite tehnici şi metode non-intruzive ca: periegheză, documentarea în arhivă şi biblioteci pentru strângerea datelor despre potenţialul arheologic al zonei (descoperiri întâmplătoare, cercetări arheologice perieghetice şi de teren anterioare) şi studiul aerofotogrametric (ortofotoplanuri şi fotografii satelitare). Au fost folosite de asemenea metode intruzive (cu un potenţial distructiv variabil) de tip sondaje stratigrafice manuale, secţiuni stratigrafice mecanice, golirea manuală a complexelor reperate, colectarea artefactelor de pe suprafaţa solului. Aceste metode au fost urmate de realizarea unor fişe de complex, de realizarea documentaţiei grafice a complexelor descoperite, de fotografierea lor şi de prelucrarea primară a materialului arheologic recuperat.
Cercetarea fiind limitată de apropierea drumului naţional, de instabilitatea solurilor şi de infiltraţiile de apă din Olt, nu s-au putut face observaţii asupra fundaţiilor turnului şi a unor eventuale urme ale zidului care închidea traseul terestru al văii, acestea putând face, în măsura posibilităţilor, obiectivul unor cercetări viitoare. În urma cercetării s-a propus conservarea in situ a tuturor vestigiilor arheologice identificate.

English Abstract:

In the period of August - October 2015 preventive archaeological research took place at Boiţa - Turnul Spart (Sibiu County) determined by the works made in the area for consolidation of the road DN 7. During this research several late medieval (16th Century) and contemporary features were found. Among them one must mention the discovery of a large fragment fallen face-down from the tower (feature 04). On the fragment the former white paint and black markings of the windows is still visible. From this large feature a harquebus was recovered, dated on a first evaluation in the 16th Century. A second harquebus possible of a newer type was discovered under smaller fragments (features 06, 07, 11 and 13) of the same tower. Both discoveries date the collapse of the tower in the 16th Century, possible in the next. From the same debris a large minted bronze vessel was recovered which has the year 1516 or 1716 in relief on one side and two squares with vegetal decor on the other.
During the same research a circular wall (features 05 to 10) was discovered most likely surrounding the tower. Still its eastern part, closer to the river Olt could not be observed probably because of the action of the repeated floods over the years. Its western part is caught under the margins of the road DN 7 and under the concrete foundation made by the constructors before the research started.
Among the features researched during 2015’s campaign one must also mention the foundation of a house (feature 01) build in the 19th Century and renovated in the 20th. The house belonged to the caretaker of the road. The foundation of the house was erected on the fallen half of the tower and covered most of it.
The results of this research helps us to enrich the little information we have concerning this monument and to complete the image of the ruin that stands today with those structures that once marked the frontier between Transylvania and Walachia, on the valley of the river Olt.

Note Bibliografice:

1. Beşliu Munteanu, P., Cetatea medievală de la Sadu, în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 3-4,1995, p. 36-44; Beşliu Munteanu, P., Fortificaţiile medievale de la Tălmaciu şi Turnu Spart. Raport arheologic preliminar, în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 1-4, 1999, p. 47-59.


2. Treuenfeld, von I. L., Siebenbürgens geographisch, topographisch, statistisch, hydrographisch und orographishes LEXICON, mittelst eines Versuches seiner Landkarten-Beschreibung bearbeit und alphabetisch geordnet, IV (Vierter Band), Wien, 1839.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO