Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Biserica peleocreştină | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI);
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Locuire militară;
Castru;
Cetate;
Fortificaţii;
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Biserica peleocreştină
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Achim Irina responsabil sector Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Duca Mihai Universitatea Bucureşti
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Sîrbu Cătălin Universitatea Bucureşti
Cod RAN    63063.1
Raport În interiorul zidurilor, fortificaţia romană târzie de la Capidava, cu o suprafaţă care nu depăşeşte 1,5 hectare, adăposteşte un singur monument paleocreştin. Biserica ocupă o poziţie marginală în colţul de nord-est al cetăţii, în apropierea incintei, în dreptul turnului nr. 2 şi este tangentă cu colţul său nord-vestic la curtina B, în timp ce absida bisericii se găseşte la aproximativ un metru distanţă de curtina C a incintei.
Monumentul creştin a fost identificat de Gr. Florescu în perioada dintre cele două războaie mondiale, cu ocazia amplelor lucrări de degajare a incintei din prima jumătate a secolului XX. În cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi după anul 2000, monumentul a mai făcut, în câteva rânduri, obiectul unor cercetări de teren.(1) Din anul 2006 explorarea bisericii(2) a fost reluată cu scopul de a revizui integral cercetările anterioare, în vederea publicării ulterioare a rezultatelor.
Campania 2015 reprezintă cea mai amplă cercetare de teren, cu caracter preventiv, în aria acestui monument. Lucrările au fost ocazionate de proiectul de conservare–restaurare derulat de Consiliul Judeţean Constanţa şi de partenerii săi şi s-au desfăşurat în perioada 03 iulie–20 septembrie.
Ar trebui precizat din capul locului faptul că strategia de săpătură a trebuit să ţină seama de necesităţile proiectului de conservare–restaurare şi a fost adaptată în funcţie de aceste necesităţi, cu respectarea etapelor şi termenelor de execuţie ale acestuia şi cu realizarea unui prim raport de cercetare de etapă, la sfârşitul lunii iulie 2015, raport prin care a fost avizată continuarea lucrărilor de restaurare în zona curtinei B. Din acest motiv, săpăturile au început din exteriorul edificiului creştin pe curtina B şi au continuat, în mai mică măsură, în interiorul naosului, în limitele unei secţiuni preexistente cu o adâncime medie de circa 1,60 m faţă de nivelul actual de călcare din biserică, secţiune practicată de dr. Cristian Matei în jumătatea estică a naosului, în faţa absidei. La începutul lunii august 2015, au fost acoperite secţiunile realizate în prima etapă a cercetării pe laturile de vest şi de nord ale bisericii, la solicitarea constructorului şi pentru buna desfăşurare a lucrărilor de restaurare (Fig. 1).
A fost avută în vedere obţinerea de date arheologice privind adâncimea fundaţiilor bisericii, documentarea structurilor constructive anterioare edificiului creştin, stabilirea, pe cât posibil, a unei cronologii şi configuraţii a perimetrului ocupat de biserică în cursul secolului al VI-lea şi în epocile anterioare, obţinerea de date concrete privind tehnica de construcţie a bisericii. Jumătatea de vest a naosului nu a făcut obiectul săpăturilor din aceasta vară, dat fiind faptul că această parte a monumentului a fost deja cercetată anterior de Cristian Matei şi ulterior reumplută până la cota 19.520 care a reprezentat şi punctul la care s-au raportat toate măsurătorile din cursul acestei campanii arheologice. De asemenea, a fost exclus din cercetare interiorul absidei, deja parţial explorat anterior pentru a nu periclita situaţia criptei (dispozitiv liturgic protejat de o structură uşoară din lemn şi carton asfaltat).
De manieră concretă, au fost realizate cercetări în opt secţiuni (Fig. 2) situate în zona faţadei vestice a bisericii, pe latura sa de nord, în anexa nord, în perimetrul de la est de absida (în spaţiul situat între absidă şi paramentul interior al curtinei C), pe latura de sud a edificiului (la joncţiunea dintre absidă şi naos), precum şi la vest de această casetă, în direcţia căii de acces în biserică pe latura de sud, dar şi în interiorul naosului. O cercetare complementară a fost realizată de colegul Radu Petcu (MINA Constanţa) la sud de absida bisericii, în perimetrul carourilor J53, 54 şi 55, unde a fost investigată aria ocupată de un canal colector care debuşează în exteriorul cetăţii traversând grosimea zidului de incinta pe curtina C şi scara de acces la drumul de gardă ce conducea către turnul 2.
Dat fiind faptul că biserica şi principalele sale caracteristici arhitecturale şi liturgice au fost discutate pe larg în două contribuţii ştiinţifice recente(3), aceste elemente nu se vor mai regăsi în prezentul raport. Precizăm doar că biserica este un edificiu de dimensiuni relativ modeste, cu o singură navă şi absidă semicirculară la est, anexă de formă trapezoidală pe latura de nord. Edificiul de cult creştin este orientat est–vest, dar prezintă o deviaţie de ax de 36° în direcţie nord-nord-est/sud-sud-vest, deviaţie dictată cel mai probabil de elemente de urbanism antic.

DESCRIEREA SECŢIUNILOR
În anexa nord au avut loc lucrări de mică anvergură care au vizat doar lămurirea situaţiei fundaţiilor absidiolei de la est şi a fundaţiilor zidului de vest al încăperii anexe. Am putut constata că absidiola anexei este implantată în depunerile antropice succesive din proximitatea incintei. Fundaţiile sale coboară la nord pe lângă paramentul interior al incintei până la adâncimea maximă de 2,25 m faţă de borna topografică cu cota 19.520 din naos. La sud, fundaţia absidiolei se găseşte mai sus decât la nord, la cota maximă de -1,96 m faţă de acelaşi reper topografic. Fundaţia era realizată din piatră nefasonată, blocurile de calcar fiind legate cu mortar de culoare albă. Mortarul descrie un relief pronunţat pe faţa zidului şi umple spaţiul rezidual dintre pietrele cu rosturi neregulate. Spre deosebire de zidurile perimetrale ale bisericii, fundaţiile anexei se află cu peste un metru mai sus decât cele ale zidului nordic al bisericii.
Zidul vestic al anexei (Z7) se află într-o stare precară de conservare (cinci asize de lucru sunt vizibile în teren) şi se păstrează pe o înălţime variabilă cuprinsă între 0,20 m şi 1,20 m (la joncţiunea sa cu zidul perimetral nord al bisericii), iar talpa fundaţiei sale se găseşte cu aproximativ 1,25 m mai sus decât cea a absidiolei. Z7 se conservă pe o lungime maximă de 1,80 m. Zidul este realizat din blochete de calcar alb-gălbui, semifasonate, dispuse în rânduri orizontale, cu unele elemente dispuse în poziţie verticală pentru a umple spaţiile reziduale, totul legat cu mortar alb de var ce conţine agregate mărunte. Z7 are o lăţime variabilă, cuprinsă între valorile de 0,47 m şi 0,55 m, iar fundaţia sa era amenajată pe un strat de lut galben, amestecat cu mortar şi agregate mărunte.
Pe latura de nord a edificiului de cult, săpătura a fost realizată în limita spaţiului disponibil, drastic redus de vecinătatea cu curtina B. Săpătura a vizat verificarea fundaţiilor bisericii şi obţinerea unor date stratigrafice privind structurile constructive întâlnite. Cercetarea a fost oprită la adâncimea maximă de 3,61 m faţă de borna topografică din naos. Pe tronsonul median al zidului de nord al bisericii a fost pusă în evidenţă sămânţa fundaţiei şi au putut fi verificate stratigrafic straturile pe care se aşează fundaţiile bisericii în acest perimetru. Sămânţa fundaţiei aflată la 3,50 m imediat la vest de Z4, se aşează pe un strat de pământ cafeniu-gălbui amestecat cu agregate mărunte şi vagi urme de mortar care ar putea corespunde acţiunii de nivelare a structurilor constructive preexistente.
În acest perimetru trei ziduri cu traseu aproximativ nord-sud (Z4, Z5 si Z6) şi un pavaj aflat în extremitatea estică a secţiunii se organizează indubitabil în funcţie de curtina B, alipindu-se de aceasta. De la est la vest, primul zid, Z4, este mărginit de un pavaj din pietre de calcar de dimensiuni mici şi medii. Diferenţele de nivel sunt semnificative între aceste structuri, toate sunt orizontalizate şi suprapuse de fundaţiile bisericii (acestea au fost puse în evidenţă la adâncimi variabile, cuprinse între 2,28 m şi 3,26 m; zidul Z5 se află la adâncimea de 2,28 m, Z4 la 2,69 m şi Z6 la 3,26 m). Din zona pavajului au fost recoltate două monede de bronz (una de la Licinius, aflată într-o stare de conservare foarte bună) şi un umbo de scut din fier (aflat într-o stare de conservare precară). Materialul arheologic recoltat din acest perimetru aflat în imediata vecinătate a incintei acreditează o ocupare a spaţiului în perioada cuprinsa între jumătatea secolului al IV-lea şi secolul următor.
Săpătura a fost sistată pe un nivel de pământ brun închis, puternic solidificat, amestecat cu agregate mărunte, mortar aglomerat în bulgări, rare urme de pigmenţi de arsură, care conţinea puţine materiale arheologice, fără a putea însă să verificăm şi configuraţia masivului stâncos pe care se aşează cetatea.
Pe latura de vest a bisericii a fost posibilă dezvelirea zidului occidental al bisericii până la sămânţa fundaţiei. În acest perimetru a fost atinsă adâncimea maximă din întreg sectorul şi a fost pus în evidenţă masivul stâncos nativ pe care se ridica fortificaţia antică de la Capidava, care se situează la 4,84 m faţă de borna topo din naos.
Au fost identificate: o şapă de mortar de-a lungul curtinei B, vizibilă pe toată lărgimea secţiunii, şapă care se situează sub nivelul fundaţiei bisericii şi sub nivelul plintei zidului de incintă, la o adâncime medie de 4,35 şi la o cotă topografică de 15,11; şapa a fost implantată pe un nivel consistent de pământ amestecat cu mortar, ce corespunde nivelului de construcţie al elevaţiei incintei şi care a servit totodată pentru nivelarea stâncii.
● zidul occidental al bisericii este, la rândul său, implantat pe stratul de nivelare a stâncii, şi fundaţiile sale ating o adâncime record de 4,12 m; ca şi pe flancul nordic al bisericii, pe faţada vest, monumentele anterioare bisericii sunt nivelate şi suprapuse de monumentul creştin;
● la circa 2,30 m sud de curtina B se găseşte zidul Z3, amenajat direct pe stâncă, posibil cea mai veche structură constructivă din zona de la vest de biserică, construcţie a cărei datare ar putea corespunde epocii traianeice sau, în orice caz, secolului al II-lea al erei creştine. Pe faţa sudică Z3 nu prezintă un apareiaj, iar structura acestei impunătoare opere constructive pare să fie profund afectată de intervenţii antropice imposibil de reconstituit şi de încadrat cronologic; situaţia se prezintă de o maniera identică şi în cazul structurii constructive învecinate, aflate la limita sudică a secţiunii, care are mai degrabă un aspect de emplecton, dar a cărui structură pare sa fi fost afectată, la rândul său, de intervenţii greu de reconstituit.
La est de absida bisericii, cercetările au permis identificarea unei singure amenajări, zidul Z10, aflat la adâncimi cuprinse între 1,78 şi 1,88 m. Ca şi în cazul zonei de la nord de biserică, aceasta construcţie, databilă cel mai probabil în cursul secolului al V-lea, se alipeşte zidului de incintă şi este, la rândul său, suprapusă de fundaţiile absidei. Cercetarea a fost sistată în acest perimetru pe o podea de lut cu puternice urme de incendiere ce ar putea constitui nivelul de funcţionare a zidului Z10, aflat imediat la sud. De pe acest nivel provin un vârf de lance din fier şi trei piese monetare, toate recoltate de la adâncimi ce variază între 2,66 m şi 2,75 m.
Pe latura de sud a monumentului creştin a fost pus în evidenţă cel putin un nivel contemporan cu biserica şi un altul de distrugere a edificiului creştin, ambele încadrabile cronologic în cursul secolului al VI-lea. Nivelul de distrugere al edificiului creştin este marcat de un strat consistent de pământ galben, identificat de-a lungul zidului sudic al bisericii, ce conţine o mare cantitate de olane şi ţigle de la acoperiş, precum şi de sticlă de geam.
Nivelul contemporan cu biserica este definit de o bordură din pietre de calcar montate într-un strat de lut galben care se întinde pe toată lungimea laturii de sud a monumentului, până în vecinătatea curtinei C. În acelaşi timp, o arcatură realizată din cărămidă legată cu mortar, reperată în structura zidului perimetral sudic al bisericii, la nivelul bordurii, indică o fază de reparaţie a edificiului creştin în cursul secolului al VI-lea, când jumătatea estică a arcaturii este afectată şi reamenajată cu blochete de calcar semifasonate, legate cu mortar.
În interiorul naosului s-a urmărit reprecizarea datelor privind tehnica de construcţie a zidurilor perimetrale şi identificarea posibilelor nivelurilor de funcţionare ale bisericii, precum şi a celor anterioare. Astfel, au fost puse în evidenţă fundaţiile zidurilor de sud şi de nord ale monumentului, comparabile ca tehnică de realizare, adâncime şi raporturi stratigrafice cu monumentele preexistente.
În suprafaţa din vecinătatea zidului nordic al bisericii a fost identificat un tronson din zidul Z4 reperat în exteriorul edificiului, în suprafaţa nord. Împreună cu pandantul său orientat aproximativ est-vest, zidul Z4 defineşte colţul sud-estic al unui edificiu de dimensiuni imposibil de precizat. Acesta este posterior din punct de vedere cronologic zidului Z9 care traversează naosul pe toata lărgimea sa, la limita estică a celor două secţiuni practicate aici. Din nivelul de distrugere al construcţiei din care face parte Z9 au fost recoltate, de la adâncimi cuprinse între 2,83 m si 2,95 m, o serie de artefacte ce permit o încadrare cronologică destul de exactă a construcţiei în discuţie: un depozit monetar compus din 37 piese, dintre care unele foarte puţin circulate, încadrabile cronologic între sfârşitul secolului al III-lea şi jumătatea secolului al IV-lea, o brăţară de bronz, o piesă de os. Din acelaşi strat provine o gemă din cuarţ-agat cornalină(4), cu reprezentarea lui Niké cu cunună şi Tyché cu cornucupia, cârmă şi vâslă. În registrul inferior, între cele două personaje, este gravată inscripţia grecească « Zoé ». Calitatea artistică mediocră a piesei, montată cel mai probabil într-un chaton de argint, precum şi maniera de redare schematizată a detaliilor anatomice (mai ales capul), acreditează o datare târzie a piesei, nu mai devreme de sfârşitul secolului al III-lea p.Chr.
În secţiunea din vecinătatea zidului sudic al bisericii (Suprafaţa sud naos), edificiul din care fac parte zidul Z9 şi tronsonul Z9bis este scos din funcţiune de o altă construcţie, cu orientare diferită de cea a construcţiilor învecinate, care pare să fi funcţionat în cursul secolului al V-lea. Din zona mediană a suprafeţei, la adâncimi cuprinse între 2,79 m şi 3,01 m(5) au fost recoltate două piese amforice de transport, dintre care una reîntregibilă. După operaţiunea de restaurare pe sit, amfora evocată a putut fi identicată drept un exemplar de tip Kapitän II(6) destinat transportului de vin din zona egeeană. Cronologia acestei piese amforice indică un raport de sincronicitate cu descoperirile făcute în secţiunea vecină, la adâncimi comparabile. Din acelaşi strat, dar din extremitatea vestică a secţiunii provine şi o piesă de centură militară de tip Ringschnallencingulum a cărei datare corespunde, de asemenea, secolului al III-lea.

Cercetările întreprinse în spaţiul intra muros în perimetrul curtinelor A, B şi C, în particular în aria Bisericii paleocreştine din colţul de nord-est al cetăţii romane târzii de la Capidava, au permis colectarea unor informaţii preţioase privind evoluţia cadrului urban şi a spaţiului aflat în imediata apropiere a curtinelor sus-menţionate.
Descoperirile ilustrează un fenomen simptomatic de supraaglomerare a suprafeţei urbane în perioada secolelor IV–VI p.Chr., când numeroase construcţii cu destinaţii foarte diverse se alipesc curtinelor anterior pomenite, organizându-se practic din punct de vedere urbanistic în funcţie de traseul incintei pe care o folosesc ca punct de sprijin. Pentru implantarea bisericii structurile preexistente, cele mai multe datând din perioada secolelor III–V p.Chr., au fost nivelate şi sigilate practic sub nivelul edificiului creştin. Ocuparea terenului pare foarte intensă în cursul secolelor IV şi V în zona ce va fi ocupată la începutul secolului al VI-lea de monumentul de cult creştin, aşa cum par să o dovedească cele 94 de piese monetare recoltate din săpătură în campania 2015, atât în interiorul, cât şi în exteriorul bisericii, din contexte stratigrafice clare. Totodată, prezenţa mai multor piese cu caracter militar printre artefactele provenind din zona bisericii (umbo de scut, vârf de lance, numeroase piese de centură din bronz) ar putea constitui un indiciu pentru destinaţia militară a unora dintre construcţiile anterioare biserici, aflate sub ruinele sale.
Frecvente se dovedesc, de asemenea, schimbările de orientare a edificiilor ce preced biserica pe acelaşi teren şi monumentul de cult însuşi, orientat complet diferit în raport cu construcţiile datând din perioada secolelor III–V p.Chr. marchează un moment de ruptură cu urbanismul perioadelor anterioare. Caracteristicile arhitecturale ale bisericii ne permit constatarea că monumentul face proba unui program arhitectural fără vreo ambiţie evidentă, în care dimensiunea funcţională este prevalentă. Mult mai novatoare se dovedeşte însă dimensiunea liturgica a bisericii, care cu al său enkainion asociat altarului principal – singular printre riturile de venerare a relicvelor din provincia Scythia – dovedeşte expunerea la modelele importate, proprii spaţiului egeean, dalmat şi din Orientul apropiat.
Rezumat
English Abstract PREVENTIVE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION IN THE AREA OF THE PALEOCHRISTIAN BASILICA FROM CAPIDAVA. 2015 CAMPAIGN
Irina Achim PhD (IAB)

During the archaeological campaign 2015 was undertaken the most ample field investigation, with preventive character, within the perimeter and the close vicinity of the intra muros Paleochristian basilica from Capidava. These works were occasioned by restoration and preservation project (with UE funds) implemented by the Constanţa County Council and its partners. The preventive archaeological excavations of this sector of Capidava unfolded from July 3rd to September 20th.
Throughout this research was aimed to obtain archaeological data in regard to the depth of the basilica’s foundations, as well as to document the constructive structures prior to the Christian edifice and its construction techniques, along with the possibility to set – as much it was possible – the chronology and the layout of the perimeter occupied by the basilica during the 6th c. AD and in earlier times. Given such purposes, the investigation was made by 8 surfaces and trenches (some opened in previous years) located as follows: in the area of the western facade of the basilica, on its northern side, in the northern annex, in the perimeter eastwards of the apse (the space between the apse and the interior facing of “C” curtain wall), on the southern side of the edifice (at the juncture between the apse and the nave), but also westwards of this cassette towards the access way into the basilica on the southern side and inside the nave.
The archaeological investigations on the intra muros area, within the perimeter of the curtain wall “A”, “B” and “C”, especially in the area of the Paleochristian basilica at the north-eastern corner of the late Roman fortress of Capidava, illustrate a symptomatic phenomenon of overcrowding regarding the urban surface during the period of the 4th–6th c. AD, when numerous buildings with various functions are annexed to the curtain walls above mentioned. In order to implant the basilica, the pre-existent structures, most of them dated to the 3rd–5th c. AD, have been levelled and practically “sealed” beneath the level of the Christian edifice. At the same time, the presence of a certain number of objects with military characteristics among the artifacts uncovered in the area of the basilica (an umbo of a shield, the tip of a lance, and numerous belt pieces made of bronze) might indicate the military use of some of the buildings erected in here prior to the basilica.
Bibliografie ACHIM, I., Les fosses d’autel paléochrétiennes en Scythie Mineure. Essai d’analyse. În: Atti del Convegno internationale “Nuove ricerche su la romanità danubiano-balcanica I–VI sec. d.C.”, Accademia di Romania in Roma, 15–16 aprile 2004 = EphemDac, 12, 1, 2004, 277–91.
ACHIM, I. / OPRIŞ, I. C., Capidava. Sector I intra muros–Bazilica paleocreştină, CCA 2009 = Valachica 22–23, 2008–2009, 84–5.
ACHIM, I. / OPRIŞ, I. C., Capidava. Biserica din colţul de NE al cetăţii romano-bizantine. Sectorul I intra muros, CCA 2010, 41–2.
ACHIM, I. / OPRIŞ, I. C., Loca sancta Scythiae: l'église paléochrétienne de Capidava, un monument délaissé, în: M.V. Angelescu, I. Achim, A. Bâltâc, V. Rusu-Bolindeţ & V. Bottez (eds.), Antiquitas istro-pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2010, 521–534.
ACHIM, I., Nuove ricerche archeologiche sui monumenti paleocristiani della Scizia, în R.J. Pillinger (ed.), Neue Forschungen zum frühen Christentum in den Balkanländern (Archäologische Forschungen 26. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-Historischen Klasse. Denkschriften 484.), Viena, 2015, p. 133–142, pl. 90–99.
BARNEA, I., Nouvelles considérations sur les basiliques chrétiennes de Dobroudja, Dacia, XI–XII, 1945–1947, 221–41, în special 229.
BARNEA, I., Le cripte delle basiliche paleocristiane della Scizia Minore, RÉSEE, 19, 3, 1981, 489–505.
BĂDESCU, A., – Amfore orientale de tip Kapitän II descoperite la Histria în sectorul Basilica extra muros, MCA 9, 2013, 189–198.
BĂJENARU, C., Minor Fortifications in the Balkan-Danubian Area from Diocletian to Justinian (National Museum of Romanian History. The Centre for Roman Military Studies 8). Cluj-Napoca 2010, 47, nota 198, fig. 33.
CECCHELLI, M., Le strutture murarie di Roma tra IV e VII secolo, In: M. Cecchelli (a cura di), Materiali e tecniche dell’edilizia paleocristiana a Roma, Roma 2001, 11–102.
CIUGUDEAN, D., “Ringschnallencingulum”-Type belts from Apulum, În: I. Piso et alii (eds.), Scripta classica. Radu Ardevan sexagenario dedicate, Editura Mega, Cluj-Napoca 2011, 99–113.
FLORESCU, R., Bordeiul medio-bizantin de la Capidava şi rolul său în viaţa familiilor de stratiotai. În: Zilele antropologiei româneşti – universul locuinţei, Sibiu, 2001, Sibiu 2004, 253–61.
GÂNDILĂ, A., Early Byzantine Capidava: the numismatic evidence, Cercetări numismatice, 12–13, 2006–2007, 105–30.
HENIG, M., Classical Gems in Fitzwilliams Museum, Cambridge, 1994.
MATEI, C., Capidava. Sector basilical, C. 51/N şi C. 52/N, CCA 2001, 52–3.
MATEI, C., Capidava. Sectorul I caroul 53 O şi 53 P, CCA 2002, 81–2.
MATEI, C., Capidava. Sectorul I carourile P 52, K 52 (cripta bazilicii); carourile L 52, L 53, M 52, M 53, CCA 2005, 95–97.
PARASCHIV, D., Amfore romane şi romano-bizantine în zona Dunării de Jos (sec. I–VII), Iaşi, 2006.
SUCEVEANU, A., La céramique romaine des Ier–IIIe siècles ap. J.-C. (= Histria X), Bucarest, 2000.
ŞTEFAN, Al. S., Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice de la Capidava (com. Topalu, jud. Constanţa) – 1976. Sectorul basilicii paleocreştine, Arhiva INMI, Fond DMI, dosar nr. 2974 (inedit).
TORBATOV, S., Ukrepitelnata sistema na provinciia Skitia (krai na III-VII v.), V. Tărnovo, 2002, 288–297, fig. 77.
TREISTAR, M.Y., Finds of metal elements of roman military costume and horse-harness in the North Pontic area, Talanta 32–33, 2000–2001, 109–122.
ZHURAVLEV, D.V., New data on details of roman military equipment and horse’s harness from Chersonesos and its environs, Ancient civilizations 9, 1–2, Koninklijke Brill NV, Leiden, 2003, 87–116.
Note Bibliografice 1. Istoricul cercetărilor în aria acestui edificiu creştin a fost prezentat în contribuţia Achim & Opriş 2010, 524, notele 8–15.
2. Între 2008 si 2010 s-a procedat la verificarea stratigrafiei în anexa de pe latura de nord şi în zona faţadei vestice, în secţiuni a căror cercetare a fost încheiată în campania 2015. Concomitent, pe latura de sud s-a lucrat în perimetrul unor casete trasate cu ocazia săpăturilor anterioare cu scopul de a recupera, atât cât a fost posibil, datele arheologice disponibile.
3. Achim & Opriş 2010, 523–536; I. Achim, Nuove ricerche archeologiche sui monumenti paleocristiani della Scizia, în R.J. Pillinger (ed.), Neue Forschungen zum frühen Christentum in den Balkanländern (Archäologische Forschungen 26. Österreichische Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-Historischen Klasse. Denkschriften 484.), Viena, 2015, p. 136–137, notele 18–23, pl. 93–96, fig. 8–15;
4. Conform clasificării lui Henig 1994, p. XXV, fig. 1 gema de la Capidava se încadrează în categoria gemelor şlefuite plat, cu bizotaj oblic (tip F/2). La rândul său, caboşonul pare să provină de la inel de tip VIII/a–b sau tip X/b.
5. Cele două piese amforice provin dintr-un strat de culoare cafeniu-gălbuie, cu pigmenţi de lut galben şi de cărbune, care conţinea o mare cantitate de materiale ceramice, pietre de dimensiuni mici, material tegular în stare fragmentară, cel mai probabil nivelul de distrugere a edificiului din care fac parte tronsoanele de zid denumite Z9 şi Z9bis.
6. Pentru o discuţie mai amplă privind cronologia şi aria de difuziune a acestui tip amforic vezi Paraschiv 2006, 87–89, notele 136–165, catalog nr. 31–35; Bădescu 2013, 189–198, cu bibliografia anterioară şi observaţii privind circulaţia amforelor de acest tip în cadrul provincial şi în Dacia.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu