Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sibişeni | Comuna: Vinţu de Jos | Judeţ: Alba | Punct: Deasupra Satului | Anul: 1997

Anul   1997
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Sibişeni
Comuna   Vinţu de Jos
Punct
Deasupra Satului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Andriţoiu Ioan responsabil Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Popa Cristian Ioan Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Rustoiu Gabriel Liceul Cugir
Cod RAN    8835.01
Raport În vederea stabilirii intensităţii de locuire, pentru diferite perioade istorice, a terasei numită "Deasupra satului", în zona ei centrală, în campania din anul 1997 s-au trasat două secţiuni, orientate est-vest: SIVA (20 x 1,50 m) care se interpune, pe acelaşi aliniament cu SIV/1994, între aceasta şi secţiunea magistrală SII şi SIVB (35 x 1,50 m), plasată în continuarea lui SIVB/1994, până la marginea terasei (a se vedea planul aşezării, P1.1).
Identificarea unei gropi cu materiale Wietenberg în secţiunea IVA, carourile 3-4, a impus deschiderea unei casete (caseta 1, cu dimensiunile de 2,50 x 1,50 m) pe latura sudică a secţiunii, între metri 1,50 x 4, pentru dezvelirea integrală a acesteia.
De asemenea, în secţiunea IVB pentru cercetarea unor complexe arheologice sau vetre de foc, au fost deschise trei casete, una (caseta 2, în carourile 7-8, de 1,50 x 1 m) pe latura sudică a secţiunii, între metri 6,30 şi 8, iar alte două pe latura nordică a acesteia: caseta 3 (1,50 x 1 m, în carourile 7-8) între metri 8,50 x 10, iar caseta 4 (3 x 2 m), spre capătul vestic al secţiunii (carourile 32-34), între metri 31-34.
În cele două secţiuni s-a pătruns în adâncime până la -0,90 m (SIVA) şi respectiv -0,70 m în SIVB, la care apare stratul de pământ galben-argilos, steril din punct de vedere arheologic. Doar în cazul unor complexe (C1, C2 şi C5) stratul de cultură se adânceşte până la -1,30, -1,36 şi respectiv -1,44 m.
Situaţia stratigrafică în zona investigată se prezintă în felul următor:
- Secţiunea SIVA: 0-0,25 m strat de pământ de culoare neagră-cenuşie, deranjat de lucrările agricole; 0,25-0,50 m strat de pământ de culoare negricioasă, pigmentat cu chirpici şi material de construcţie (mortar, ţigle), nivel de epocă romană. În partea inferioară a acestui nivel, disparat, apar şi materiale ceramice aparţinând hallstatt-ului mijlociu (cultura Basarabi), precum şi epocii Latene; între 0,50-0,8-/0,90 m, pământ negricios-cenuşiu reprezentând nivelul de epoca bronzului (cultura Wietenberg). La baza stratului de cultură din epoca bronzului apar, în poziţie secundară, materiale ceramice eneolitice, s-a constatat o nuanţă mai deschisă a pământului, de culoare gălbuie şi de consistenţă lutoasă, având o grosime de 0,08-0,10 m şi care aparţine eneoliticului.
- Secţiunea SIVB: 0-0,25 m, strat de pământ vegetal de culoare neagră-cenuşie, deranjat de lucrările agricole; 0,25-0,50 m, pământ negricios, nivel roman. La baza acestui nivel, în unele carouri, apar dispersate materiale ceramice aparţinând bronzului târziu şi hallstatt-ului; 0,50-0,70/0,75 m, pământ negricios-cenuşiu, nivel de epoca bronzului (cultura Wietenberg). La baza nivelului de cultură caracteristic epocii bronzului, între metri 0-11,10 pământul prezintă o culoare cenuşiu-gălbuie, de constistenţă lutoasă, caracteristic nivelului eneolitic.
Complexele.
În cele două secţiuni deschise (SIVA şi SIVB) au apărut cinci complexe arheologice, a căror trăsături, componenţă şi importanţă o vom prezenta succint:
a) Complexul 1 este reprezentat de o groapă cu profilul sub forma unei pungi, având pereţii uşor oblici şi fundul arcuit. Ea porneşte din stratul de cultură aparţinând epocii bronzului (cultura Wietenberg) şi coboară în pământul steril, argilos până la -1,30 m. Groapa conţinea un bogat şi variat material arheologic, de o deosebită valoare ştiinţifică, constând din ceramică, în cadrul căreia predomină cea de factură fină, bogat ornamentată, greutăţi de lut, unelte din piatră şi din os (seceră, prăsele de cuţit). Semnalăm descoperirea unei ceşti care păstra în interior un bulgăre mare de ocru, utilizat probabil ca şi colorant. Semnalăm şi faptul că ceaşca a fost descoperită cu gura în jos. În partea inferioară a cavităţii a fost semnalată o pigmentaţie de cărbune şi fragmente de chirpic.
Materialele din complex, pe baza analogiilor ce se pot stabili, aparţin fazei a III-a, clasice, a culturii Wietenberg, cu un posibil început spre finalul etapei precedente (II).
b) Complexul 2 este reprezentat de o groapă eneolitică ce aparţine orizontului cultural, cu torţi pastilate de tip Băile Herculane-Cheile Turzii-Huniadyhalom. Inventarul acestui complex constă din materiale ceramice caracteristice, silexuri şi o râşniţă de piatră. Fragmente ceramice de aceeaşi factură apar, într-o frecvenţă mai scăzută şi în jurul complexului, în nivelul de cultură caracteristic perioadei eneolitice. Descoperirea, insolită, prezintă o importanţă deosebită, deoarece, până în prezent, este primul complex de acest gen cunoscut în bazinul mijlociu al văii Mureşului, aparţinând unui orizont cultural eneolitic (Băile Herculane-Cheile Turzii-Huniadyhalom). El îşi găseşte bune analogii la complexul asemănător, descoperit în aşezarea de la Caransebeş-Balta Sărată, iar pentru materialul ceramic şi la Băile Herculane-Peştera hoţilor şi Cheile Turzii.
c) Complexul 3. Groapă de formă circular-rotundă, material ceramic întreg (strachină bitronconică, vas mic globular cu proeminenţe perforate dublu, vertical) sau fragmentar (străchini, boluri, vas-strecurătoare) şi o lamă de cuţit din bronz. Componenţa şi modul de aşezare a inventarului în complex, apreciem că îi poate atribui acestuia un caracter aparte, cultic sau ritual. Sub aspect cronologic, complexul descoperit aparţine bronzului târziu, unui orizont post-Noua puţin cunoscut în prezent (Ha. A1).
d) Complexul 4 este reprezentat de o albiere oval-alungită cu un material ceramic, fragmentar, specific sec. VII şi începutului celui următor (VIII).
e) Complexul 5 îi reprezintă o locuinţă surprinsă parţial în SIVB (carourile 12-14) şi dezvelită doar în secţiune, având profilul piriform, cuptorit. Ea poate fi încadrată pe baza materialului ceramic în bronzul târziu (Ha. A2).
Semnalăm, de asemenea, şi descoperirea în SIVB (carourile 8-9), la -0,30 m adâncime a unei vetre de foc, conturată în profilul nordic al secţiunii, pe care a fost surprins fragmentul unui altar portabil din lut, caracteristic culturii Wietenberg.
Concluzionând, apreciem că cercetările din campania 1997 completează, în mod fericit, cunoştinţele noastre referitoare la intensitatea şi durata locuirii acestui sit arheologic, prin includerea unor noi etape istorice (eneolitic, bronz târziu/Ha.A şi prefeudal - sec. VII-VIII). În egală măsură, investigaţia din anul 1997 a diversificat şi paleta descoperirilor aparţinătoare epocii bronzului propriu-zise (componenţa variată a materialelor complexului C1 atribuit culturii Wietenberg, care oferă elemente de datare suplimentare).
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu