Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI);
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Locuire militară;
Castru;
Cetate;
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Poarta Principală: Turnu 7
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Duca Mihai Universitatea din București
Opriş Ioan Carol responsabil Universitatea din București
Raţiu Alexandru-Mircea Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    63063.01
Raport data de început şi data de sfârşit a campaniei: 13.08 – 05.09.2015.

Obiectivele săpăturii

Cercetările de la Turnul nr. 7 (de Poartă) de la Capidava au fost prilejuite de lucrările de restaurare din cadrul proiectului de amenajare şi restaurare cu fonduri ale UE intitulat Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic cetatea Capidava. Proiectul aparţine Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5, Domeniul major de intervenţie 5.1. În acest punct proiectul implica restaurarea turnului nr. 7 în faza lui ultimă de existenţă, cea funcţională în secolele V-VI, dar cu conservarea şi marcarea distinctă a tuturor celor anterioare. În context, proiectul urmăreşte şi refacerea porţii principale a cetăţii, în directă legătură cu cele două curtine ce o flanchează (G şi H).
Turnul a fost conservat în epoca antebelică de către Grigore Florescu, ulterior cercetării din 1928-1936, şi conservat cu o şapă de ciment de jur împrejurul curtinei. Intervenţia acestuia a fost una masivă, fapt semnalat şi în rapoartele de săpătură, respectiv monografia Capidava I, 1958, dată fiind starea de distrugere gravă a turnului în antichitatea târzie: Gr. Florescu semnala că pe laturile turnului care ies în afară faţă de curtină nu se mai păstra nimic din parament, în afara soclului; apoi că emplectonul l-a putut înregistra pe o înălţime de cca 2 m, iar despre laturile din interiorul cetăţii aflam că îşi păstrau paramentul pe o înălţime chiar mai mică, de numai 1.50 m.
Cu timpul completarea paramentului făcută Gr. Florescu s-a degradat, paramentul interior s-a umflat în parte (mai ales pe latura dinspre curtina H, dar şi pe latura dinspre clădirea C1/1994, respectiv la via principalis), iar apoi s-a prăbuşit. Situaţia cea mai gravă era mai evidentă pe secţiunea interioară a turnului dinspre curtina H a cetăţii (Fig. 8).
Obiectivul nostru iniţial a fost acela de a delimita pe toate laturile nivelul de amenajare, reprezentat de plinta zidurilor, al ultimei faze constructive a Turnului nr. 7, dar şi de investigare amănunţită a unor eventuale faze mai timpurii ale acestuia, prealabil restaurării.

Metodologie
Înaintea începerii săpăturilor s-a început cu o curăţare temeinică a incintei turnului şi a zonei învecinate acestuia. La o analiză mai aprofundată, făcută împreună cu o echipă de pietrari-restauratori, am stabilit că nu se poate săpa în interiorul turnului dacă nu se face, în prealabil, curăţarea temeinică a paramentului interior de piatră care se prăbuşea la minima atingere. Astfel o echipă de restauratori, supravegheată de către echipa de arheologi împreună cu arh. A. Sion, a început curăţarea şapei de ciment, care se desprinsese de emplecton şi parte din paramentul interior care stătea să cadă (în Fig. 5 se poate observa starea avansată de degradare a turnului) .
După faza de pregătire a terenului am început cercetarea arheologică, care s-a făcut manual, echipa numărând din 7 muncitori necalificaţi şi doi arheologi. Zonele destinate cercetării le-am împărţit în trei suprafeţe/secţiuni (Fig. 3): S1 (7,5 X 5 m cu o casetă de 1,5 X 2,5 m), S2 (1,25 X 5 m) şi S3 (2 X 3 m). Suprafaţa totală cercetată este de 49,75 mp, cu o adâncime medie de cca. 0,6 m.
Zidurile existente sau descoperite în cadrul acestei săpături au fost numerotate în ordine inversă cronologic (vezi Fig. 6), în scopul de a uşura expunerea, astfel: Z1-Z4 faza 4 (ultima fază constructivă), Z5 – Z9 faza 3, Z 10 faza 2 şi Z11 – Z14 faza 1, prima fază constructivă, cea a castrului.

Suprafeţele cercetate
Suprafaţa S1 coincide la formă şi dimensiuni cu spaţiul interior al turnului. Aici Grigore Florescu a distribuit un sondaj cândva între 1928-1936 (vezi Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 362-364, fig. 17) (Fig. 12) în care au fost descoperite două ziduri, numerotate convenţional Z12 şi Z13, considerate ca aparţinând unei faze constructive anterioare a acestui turn. Zidăria este formată din blocuri mari de piatră legate cu mortar alb solid, în tehnica opus quadratum pe parament exterior (Z12) şi opus incertum pentru zidurile de interior (Z13-Z14). De asemenea se observă că pentru zidurile care formau paramentul exterior al fortificaţiei blocurile de piatră folosite erau de dimensiuni mai mari.
Cercetările noastre au încercat mai întâi să delimiteze, iar apoi să golească, săpătura mai veche. După ce s-a realizat acest lucru ne-am concentrat pe restul încăperii, în jumătatea dinspre nord-est a acesteia. La cca. 0,3 m adâncime de la actualul nivel de călcare din Turnul 7 s-a descoperit o lespede din piatră, cu dimensiunile de 2 X 0,4 m, cu perforaţii într-unul dintre colţuri. Această piesă s-a dovedit a fi un prag de poartă (Fig. 11). Lespedea este ruptă, lipsindu-i un fragment din lungime. Acest prag se află în poziţie primară, fiind în continuarea lui Z12 şi perpendicular pe Z13. După o curăţare făcută în caseta dinspre nord a lui S1 am putut determina că Z13 se închide în parte sa nordică cu un zid perpendicular, denumit Z14.
Sub pragul din piatră s-a descoperit un tub de apă, din ceramică, specific pentru amenajările de acest tip din perioada Principatului. De asemenea, în contextul arheologic aferent aceluiaşi prag s-a mai descoperit şi un fragment de terra sigillata (forma Drag. 35), de import, specifică aceleiaşi perioade timpurii (a doua jum. a sec. I – prima jum. a sec. III p.Chr.). Pe aceeaşi cotă de înălţime cu pragul s-a descoperit un pavaj din pietre de râu lustruite pe partea superioară, pavaj ce se păstrează doar lângă Z5 (Fig. 11 în plan îndepărtat).
Zidurile care formează această primă fază constructivă se păstrează pe o elevaţie de 1,3 m (trei asize, între care doar cea superioară este aparţinătoare elevaţiei propriu zise) (Fig. 11 şi Fig. 12). Fundaţia este constituită dintr-o şapă de pietre de mici dimensiuni amestecate în mortar din abundenţă, peste care se aşează prima asiză din elevaţia zidului. De remarcat faptul că între cele două apare o asiză rânduită cu grijă, din pietre făţuite la paramentul exterior, de dimensiuni însă vizibil mai mici decât primul rând din elevaţie.
Din punct de vedere tipologic, planul reconstituit al porţii şi a ceea ce apare a fi un turn de poartă este specific castrelor din piatră din secolele II-III p.Chr. aparţinând trupelor auxiliare. Turnul patrulater, pe interior, cu ziduri mai subţiri în interior şi mai groase pe exterior, corespunzătoare curtinei, este de asemenea un exemplu întâlnit în contextele sus menţionate.
Ansamblul de ziduri de epocă timpurie (sec. II-III p.Chr.) este suprapus pe latura de sud de construcţia zidului turnului de poartă aferent incintei de secole IV-VI p.Chr. Turnul incintei târzii are, din ceea ce am putut determina la acest moment al cercetării, trei faze constructive/refaceri care urmăresc, mai mult sau mai puţin acelaşi plan (Fig. 7). Fiecare fază este suprapusă de următoarea pe cel puţin trei din cele patru laturi (Fig. 8).
Suprafaţa S2 este un sondaj de mici dimensiuni realizat între turnul nr. 7 şi clădirea C1/1994. Scopul acestui sondaj a fost acela de a determina o relaţie stratigrafică între turnul amintit şi clădirea C1/1994. Aşteptările noastre erau moderate, cunoscând faptul că aici fusese deja distribuită în vremea săpăturilor antebelice o intervenţie datorată lui Grigore Florescu (vezi Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1940-1945, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-220, dar mai ales planul de la final!). De asemenea am încercat prin această săpătură să determinăm eventualele amenajări şi caracteristici ale spaţiului de acces între cele două edificii. În această suprafaţă am descoperit paramentul nordic al zidului Z6, dar şi un contrafort, de secol VI, care obturează trecerea dintre cele două clădiri (Fig. 17). Contrafortul este de mici dimensiuni, 0,8 X 0,6 m, construit din zidărie de piatră, cărămidă refolosită şi pământ. Rolul acestuia este neclar, el susţinând chipurile un zid gros de 2,5 m (Z4), dar cercetări viitoare ar putea eventual clarifica rostul acestor detalii arhitecturale.
Săpătura în S2 s-a oprit la cca. 1 m adâncime faţă de actualul nivel de călcare, pe nivelul unei şape de mortar cu partea superioară lustruită, construită probabil pentru acces. Aceasta corespunde stratigrafic cu nivelul podelei de secol VI din interiorul clădirii C1. Fragmentele ceramice descoperite pe această şapă au aparţinut unor amfore romano-bizantine de tip LR1, specifice secolelor V-VI p. Chr.
În suprafaţa S3, cu dimensiunile 2 X 3 m, realizată în exteriorul turnului în partea sa de nord-est, lângă poarta principală a cetăţii, am încercat să surprindem corespondenţele zidurilor ce alcătuiesc poarta castrului timpuriu descoperită în interior. Conform calculelor noastre în această parte ar fi trebuit să descoperim colţul de nord al turnului din dreapta porţii de sec. II – III p.Chr. Aşteptările nu ne-au fost înşelate, iar în ultima zi de săpătură în extremitatea de sud-est a acestei secţiuni am descoperit un zid (Z11) care prin dimensiuni (grosimea de 0,7 m), aliniament şi tehnica de zidărie corespunde logic zidului perimetral de nord al turnului din dreapta porţii (Fig. 16). Acest zid este nivelat şi suprapus de o şapă de mortar, peste care s-a construit turnul şi poarta incintei târzii. În această secţiune nu s-au descoperit artefacte, iar săpătura s-a oprit la o adâncime de cca. 0,8 m faţă de actualul nivel de călcare.

Concluzii
Săpăturile din turnul nr. 7 din cadrul campaniei 2015, chiar dacă reduse ca suprafaţă şi întindere în timp sunt de natură să arunce o lumină cu totul nouă asupra evoluţiei fortificaţiei romane, iar apoi celei romano-bizantine de la Capidava. Evidenţierea traseului curtinei şi a uneia dintre porţile de secol II reprezintă noutăţi excepţionale referitoare la începuturile fortificaţiei. Pornind de la faptul potrivit căruia curtina de secole IV-VI suprapune şi se aliniază cu cea timpurie, cel puţin pe o latură, şi iarăşi invocând elemente fundamentale de castrametaţie, putem deduce, într-o oarecare măsură, dimensiunile lagărului originar. Poziţia porţii, orientată spre necropolă şi spre băi, aşezată pe latura scurtă a castrului, cât şi dimensiunile reduse ale acesteia, ne pot conduce spre ipoteza recunoaşterii în acest ansamblu a ceea ce trebuie să fi fost porta principalis dextra a castrului auxiliar. De asemenea, descoperirea nivelurilor de construcţie şi de refacere pentru incinta târzie înseamnă noi şi interesante informaţii sau argumente despre evenimentele şi momentele esenţiale din istoria limes-ului Dunării de Jos.
Rezumat
English Abstract The archaeological research from Tower no 7 (The Gate Tower) from Capidava, started as part of a larger consolidation and restoration project. The Tower had been consolidated before by Grigore Florescu, in the interwar period following the research from 1928-1936, with a cement screed placed on top of the curtain. In time, the restoration had deteriorated and part of the inner side of the wall got swollen and collapsed.
Before starting the excavations, both the precinct of the tower and its near area were cleansed thoroughly, under the supervision of both archaeological and architectural teams present on site. After preparing the terrain, the archaeological research commenced. We divided the research areas in three surfaces/sections, S1 (7.5 x 5 m with an extension of 1.5 x 2.5 m), S2 (1.25 x 5 m) and S3 (2 x 3 m)(Fig. 3).The total researched area measures 49.75 m2 with a medium depth of approx. 0.6m.
The most important discoveries of the campaign were several structural elements belonging to one of the gates of the early auxiliary fort (2nd-3rdc. BC), situated in S1 and S2. The elements represent the doorstep and the corners of the quadrangle towers situated on each side of the gate. This first construction phase was followed by other four phases in the development of the fort, all of them visible, and thoroughly documented, in the stratigraphy of Tower no 7 discovered during the excavations undertook during this year’s campaign.
Bibliografie Gr. Florescu şi colab., Capidava, Monografie arheologică I, Bucureşti, 1958 (în special p. 28 pentru sistemul defensiv din faţa curtinei H, p. 55-61, fig. 38-47 pentru curtinele G şi H, respectiv turnul de poartă nr. 7).
Gr. Florescu, Fouilles et recherches archéologiques à Calachioi (Capidava ?) en 1924 et 1926, Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 483-515 (în special p. 492-494, fig. 13-15 pentru poartă, curtinele G şi H, turnul 7).
Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1928-1936, Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 351-386 (în special p. 362-365, fig. 17-19 pentru turnul nr. 7).
Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1937-1940, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 345-351 (în special p. 345-346, fig. 1 pentru sistemul de valuri din faţa curtinei H şi legătura cu turnul 7).
Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1940-1945, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-220 (în special p. 213, fig. 6-7, pentru şanţul castelului târziu şi relaţia cu turnul nr. 7).
N. Gudea, Castrul roman de la Breţcu, în AMP 4, 1980, p. 255-365, fig. 9.2.
D. Isac, Castrele de cohortă şi ală de la Gilău (Ghid al monumentelor arheologice 6), Zalău, 1997, p. 86, pl. V.
F. Marcu, Organizarea internă a castrelor din Dacia, Cluj-Napoca, 2009, p. 274, Pl. 6.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu