Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Ernei | Judeţ: Mureş | Punct: Köles-kert (Situl 7) | Anul: 2015

Anul   2015
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Neolitic;
Epoca romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Descoperire funerară;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Ernei
Comuna   Ernei
Punct
Köles-kert (Situl 7)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bálint Szász
Berecki Sándor responsabil Muzeul Judeţean Mureş
Botond Rezi Muzeul Judeţean Mureş
Dobos Alpár
Ferenczi Márton
Hőgyes Mihály Huba
Kapcsos Norbert
Körösfői Zsolt
Laczkó Nándor
László Keve Muzeul Judeţean Mureş
Lokodi Alpár Imre
Németh Rita Muzeul Judeţean Mureş
Puskás József
Soós Zoltán Muzeul Judeţean Mureş
Sztáncsuj Sándor József Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe
Cod RAN    116661.02
Raport Perioada de cercetare: mai–iulie 2015
CNADNR prin Copisa Constructora Pirenaica SA Barcelona, Sucursala Bucureşti a solicitat Muzeului Judeţean Mureş efectuarea cercetării arheologice preventive a sitului arheologic nr. 7, identificat prin diagnostic arheologic la km. 10+550 – 11+100 a Variantei de ocolire a municipiului Târgu Mureş. Situl arheologic se află în punctul Köles-kert, pe malul stâng al Mureşului, pe prima terasă a acestuia, respectiv pe malul drept al pârâului Trebici, un afluent al Mureşului, fiind situat în sudul hotarului comunei Ernei şi la o distanţă de 6 km de centrul oraşul Târgu Mureş.
Ca urmare a săpăturilor preventive pe situl nr. 7 au fost descoperite urmele mai multor locuiri, databile în diverse perioade cronologice. Cea mai timpurie locuire aparţine culturii neolitice Criş. Acestea constau mai ales din aglomerări de ceramică, şi câteva complexe uşor adâncite în pământ. Aceste urme au fost descoperite în partea sudică a platoului, pe panta lină dinspre malul drept al pârâului Trebici.
Următoarea perioadă cronologică este reprezentată de epoca bronzului, cu un complex din Bronzul Mijlociu (cultura Wietenberg) şi nouă morminte ale culturii Noua. Majoritatea mormintelor sunt orientate în direcţia nord-vest–sud-est, cu schelete aşezate în poziţie chircită. Un singur mormânt are o orientare nord-est–sud-vest. Doar câteva dintre morminte au inventar arheologic, care constă din ceramică specifică culturii Noua, întreagă sau fragmentară, dar întregibilă. Acestea au fost aşezate lângă capul şi piciorul defunctului. Oasele au o stare de conservare extrem de precară, aciditatea solului deteriorându-le semnificativ. Mormintele au apărut atât pe panta lină a terasei cât şi pe platoul superior al sitului.
Locuirea culturii Gáva din prima epocă a fierului însumează 31 de complexe arheologice. Numeroase fragmente ceramice au ieşit la suprafaţă şi din stratul de arătură. În afară de complexele adâncite databile în această perioadă, care se prezintă în dimensiuni variabile, s-a putut contura şi o aglomerare extinsă de ceramică, care ţine probabil de o gospodărie. Construcţii sau elemente de construcţii s-au surprins doar într-o proporţie nesemnificativă, cauză din care caracterul platformei/aglomerării ceramice este greu de stabilit. Pe baza fragmentelor ceramice, a vaselor întregibile, a roţii miniaturale de car, a idolilor zoomorfe şi fusiforme, al vasului miniatural în formă de barcă, care se concentrează în acest areal al sitului, lipsind din alte zone ale aşezării cercetate, urmele unei locuinţe sau construcţii cu alt caracter este destul de evidentă. Urmele culturii Gáva s-au conturat doar pe platoul central al sitului, lipsind de pe panta lină dinspre malul drept al pârâului Trebici.
Urme răzleţe arheologice pot fi atribuite şi celei de a doua epoci a fierului (un complex) şi perioadei romane (6 complexe). S-au descoperit însă doar câteva fragmente ceramice specifice acestor perioade, acestea apărând în afară de complexe şi în strat. Au fost localizate pe panta lină a terasei, spre malul drept al pârâului Trebici, şi pe partea sudică a platoului central.
O parte consistentă a cercetării este reprezentată de cele 72 de morminte din perioada migraţiilor, datate pe baza inventarului funerar în secolele 5–6. Necropola prezintă 3 grupuri separate, un grup de 65 morminte se distinge în partea vestică, 5 morminte apar grupate în zona sud-estică, şi alte 2 morminte în partea estică. Mormintele în mare parte au fost orientate est-vest, aproape în totalitate au fost jefuite în cursul timpului, cu excepţia unui singur mormânt. Gropile de morminte sunt dreptunghiulare, patrulatere, ovale, au colţurile rotunjite, dimensiunile lor diferă, având o lungime între 0,80 m şi 2,86 m, şi lăţime între 0,30 m şi 1,15 m, adâncimea lor variind între 0,22 m şi 0,90 m. Umplutura gropilor de morminte avea compoziţia lutoasă, de culoare galbenă, maro cu pigmenţi negri. În unele morminte s-au observat urmele treptelor realizate prin cruţarea pământului în marginea gropii sepulcrale. În mai multe morminte s-au păstrat resturile sicrielor din lemn, fără a fi identificate elemente metalice. Gropile de jefuire au forma ovală, solul fiind de culoarea neagră, cu lungimea de 0,90–2,50 m, şi lăţimea între 0,25 şi 0,70 m.
În ciuda faptului că doar un singur mormânt (Cx.124) nu a fost jefuit, inventarul mormintelor este variat şi bogat. Pe lângă vase ceramice au fost descoperite peste 2000 de mărgele de sticlă, mărgele de chihlimbar, mai multe catarame de argint, două fibule digitate cu 3 butoni, din argint aurit, o fibulă de tip ţicadă aurită, catarame de fier, cuţite de fier, vârf de săgeată, cuie de fier, pahar de sticlă, patru pieptene de os, fragmente de fibule de bronz, fragmente de inel de argint, plăci de bronz, plăcuţe de argint, brăţări cu capete îngroşate cu argint, un cercel poliedric, vârf de lance, fusaiole, bucăţi de sticlă, bucăţi de fier. Determinarea antropologică a oaselor umane este în curs.
Rezumat
English Abstract The archaeological site from Ernei–Köles-kert is situated on the first terrace from the left bank of the Mureş River, on the right bank of the Trebici Creek, tributary of the Mureş River. 153 archaeological features had been investigated, 23 could not be dated, 8 features were from the Neolithic Criş Culture, one was from the Middle Bronze Age Wietenberg Culture, 9 funerary features belonged to the Late Bronze Age Noua culture, 32 features were from the Early Iron Age Gáva Culture, one feature dates from the Late Iron Age, six features contained Roman pottery. The largest number of features was revealed in the Migration Period (5th–6th century BC) cemetery, where 72 graves were investigated, out of which only one graves was not robbed.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu