Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Ulpia Traiana Sarmizegetusa - Capitoliu | Anul: 2016

Anul   2016
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Structură de cult/religioasă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetusa
Comuna   Sarmizegetusa
Punct
Ulpia Traiana Sarmizegetusa - Capitoliu
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cîmpeanu Andrei Muzeul Naţional de Istorie a României
Piso Ioan responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    91063.01
Raport Cercetarea arheologică a fost întreruptă timp de patru ani (2012-2015) datorită piedicilor administrative pe care colectivul de cercetare le-a întâmpinat. Campania din anul 2016 s-a derulat în două etape, anume între 12 iulie - 6 august, perioadă în care lucrările au fost finanţate de către Muzeul Naţional de Istorie a României, respectiv 3-22 octombrie, perioadă în care au fost utilizate fondurile alocate de către Ministerul Culturii prin Programul Naţional de Cercetare Arheologică - 2016. Cele două obiective, întrerupte în 2011, au fost Capitoliul din forum novum şi edificiul de cult al zeilor palmyreni situat la vest de forum vetus.
Au participat arheologii Ioan Piso, Ovidiu Ţentea şi arhitectul Andrei Cîmpeanu, împreună cu studenţi şi voluntari din Cluj şi din Bucureşti.

Forum novum. Capitoliul

Noţiuni preliminare
Că Sarmizegetusa trebuia neapărat să-şi aibă propriul Capitoliu reiese din marele adevăr că orice colonia era o copie fidelă a Romei (108). Dispunem pe deasupra de un document epigrafic, care ne sugerează existenţa Capitoliului, şi anume un fragment de inscripţie care consemnează dedicarea unui monument într-o zi de 23 mai (a. d. X Kalendas Iunias) cu ocazia unui banchet în cinstea lui Iupiter (epulum Iovis) (109). Or, un asemenea banchet nu putea fi celebrat decât în legătură cu aniversarea unui Capitoliu, iar pentru asta avem chiar exemplul Romei. Asta înseamnă că la Sarmizegetusa avem de-a face nu numai cu un simplu Capitoliu, ci şi cu primul Capitoliu al provinciei, a cărui dedicare a echivalat cu aducerea oficială a cultului lui Iupiter în provincie (110).
La Sud de forum vetus (111) a luat naştere la începutul domniei lui Hadrian un macellum orientat E-V, având tabernae, un bazin de peşte în centru şi un sanctuar în partea de vest. În jurul anului 150 macellum-ul a fost demolat, iar în locul său a fost construit un nou for (forum novum), orientat de asemenea E-V şi dominat de Capitoliu. Datarea construirii forului nou şi implicit a Capitoliului este dată de o bază de statuie a unui guvernator al Daciei Superior, M. Sedatius Severianus (112), ridicată în anul 153 p. Chr. în extremitatea estică a criptoporticului acestui for (113). Capitoliul a fost construit în extremitatea de vest a forului nou, înlocuind sanctuarul macellum-ului şi fiind orientat către est.
Cercetarea arheologică a Capitoliului a început în anul 2007 printr-o secţiune N-S (S1) peste movila care îi sugera forma şi dimensiunile. În 2008 a fost dezvelită partea de est, împreună cu treptele. În 2009 Comisia Naţională de Arheologie ne-a refuzat cererea de a continua lucrările. În 2010 şi 2011 am izbutit totuşi să dezvelim templul în întregime şi am publicat un prim raport (114).

Prezentarea clădirii Capitoliului
Dimensiunile totale ale Capitoliului, incluzând treptele, sunt de 33,70 m (E-V) x 18,90 m (N-S), iar fără trepte de 29,40 m x 18,90 m. Edificiul se compune din trei părţi esenţiale: o fundaţie foarte puternică, pe care este construit un podium, iar peste acesta este înălţat templul propriu-zis. Fundaţia, numită de noi Z12, se afla numai sub podium-ul propriu-zis, nu şi sub trepte. Nu ne dăm seama cum arăta substrucţia acestora. Fundaţia Z12 a fost construită după preceptele lui Vitruvius (115). Ea avea rolul de a susţine stereobatele. Prezintă goluri acolo unde urma a fi pusă umplutura de piatră, lut şi nisip (c. 5). A fost construită în opus caementicium şi are o profunzime de 135 cm.
Podium-ul constă din stereobate, deci din zidurile din opus quadratum, care susţineau structurile portante ale templului (colonadele şi pereţii cellei) şi din umpluturile dintre stereobate (c. 5). Stereobatele au constat probabil din cinci rânduri de blocuri de calcar. Blocurile erau prinse de fundaţie şi între ele cu mortar. În anumite porţiuni „egalizarea” se face chiar cu pietre plate şi mortar. Cum grosimea blocurilor de calcar este de 40 cm, înălţimea podium-ului este de aproximativ 2 m, cărora li se adaugă pavimentul de marmură. Aproximativ până la aceeaşi înălţime este păstrat pe alocuri nivelul umpluturii c. 5. Modul de construcţie a podium-ului Capitoliului din Sarmizegetusa este foarte apropiat de cel al podium-ului templului din Schönbühl/Augst (Augusta Raurica) (116). Până şi numărul de cinci rânduri de blocuri ale stereobatelor este identic. Stereobatele sunt următoarele: Z17 pentru colonada de est (a pronaos-ului), Z19’ si Z18’ pentru colonadele de Sud şi de Nord şi Z21 pentru peretele de vest al cellei şi al templului. Pentru cella au mai fost construite stereobatele Z9 pentru peretele de Sud, Z10 pentru peretele de Nord, Z25 pentru zidul de intrare de Sud şi Z26 pentru zidul de intrare de Nord. Între Z19’ si Z9, ca şi între Z10 si Z18’, umplutura c. 5 a fost pusă peste fundaţii puţin profunde de piatră (Z13 si Z27). Între Z25, Z26, Z9 şi Z10, deci în suprafaţa corespunzătoare interiorului cellei, umplutura c. 5 a fost pusa pe o fundaţie de piatra şi lut cu grosimea de 50-60 cm, aşezată direct pe humusul antic. Astfel a luat naştere podium-ul, pe care se înălţa templul propriu-zis.
Z12+Z19 şi Z12+Z18 depăşeau spre S şi spre N limitele treptelor cu câte 60 cm, ceea ce aduce o mică modificare planului templului, aşa cum fusese stabilit în 2011 (117).
În ceea ce priveşte cella, trebuie respectat acelaşi intercolumnium. Cu alte cuvinte, distanţa dintre axul coloanei şi axul peretelui cellei trebuia să fie de 3,12 m. Pereţii cellei se află pe axul stereobatelor respective, care au lăţimea de 1,80 m. Ei trebuie să fi avut grosimea de 90 cm, adică lungimea obişnuită a blocurilor de calcar folosite în construcţia Capitoliului. Asemenea consideraţiuni ne duc la dimensiunile interioare ale cellei: de 8,90 m (N-S) x 10,40 m (E-V). Nu putem spune nimic despre o cella tripartită, care nici nu mai fost o regulă începând cu domnia lui Antoninus Pius (118). Lăţimea intrării este sugerată de spaţiul lăsat liber între stereobaţii Z25 si Z26, care susţineau pereţii de est ai cellei. Ea este de 4 m, care presupune o înălţime a intrării de 6-7 m. Este suficientă pentru o statuie a lui Iupiter tronans presupusă a avea o înălţime de circa 4,5 m. La aceasta dimensiune s-a ajuns pe baza lăţimii de 6 cm a unui deget mare de la o mână a lui Iupiter, de trei ori cât lăţimea naturală.
Ţinând seama atât de diametrul fusurilor şi de un intercolumnim normal, avem de-a face cu un templu corintic hexastil peripteros sine postico (119). Scăzând câte o rază de fus din fiecare parte, putem conta cu un intercolumnium (din ax în ax) de 3,12 m. Celor şase coloane ale pronaos-ului le corespund lateral câte şapte coloane, iar totul se închide la vest cu un zid susţinut de stereobatul Z21.
Una dintre surprizele cercetărilor din anul 2016 a fost descoperirea mai multor fragmente foarte consistente de coloane dorice (toscane), ceea ce modifică aspectul Capitoliului, aşa cum ni-l imaginaserăm în anul 2011 (120). Avem, deci, de-a face cu un templu doric şi nu cu unul corintic.
Axul E-V al Capitoliului reprezintă axa forului nou, ceea ce este firesc, căci Capitoliul a fost construit anume pentru a domina acest for. Pe acest ax se găseşte Capitoliul, un mare monument (probabil o bază de statuie imperială în cvadriga sau în seiugum) şi hemiciclul, care face parte dintr-o clădire administrativă şi închide forul spre est.
Capitoliul se află pe axul forului, nu însă şi pe axul curţii; asta deoarece criptoporticul de N are o lăţime de 11,1 m (între Z1, zidul perimetral sudic al forului vechi, şi Z5, zidul sudic al criptoporticului nordic), în timp ce clădirea care mărgineşte curtea spre S are o lăţime de 14,7 m (între Z1, zidul perimetral sudic al forului nou, şi Z3, zidul sudic al curţii). Prin urmare, curtea de la N de Capitoliu măsoară 10,9 m (între Z5 şi Z12), în timp ce curtea de la S de Capitoliu măsoară numai 6,5 m (între Z3 şi Z12). Evident că nu acesta a fost planul iniţial. A intervenit în zona sudică construirea unei clădiri care nu fusese planificată iniţial. În S1/2007 am surprins între Z1 şi Z3 ziduri care se dublau, dintre care unele placate cu ţigle, încăperi cu instalaţii de hipocaust, mult opus signinum şi canale pentru evacuarea apei. Toate acestea sugerează funcţiunea de terme. Se ştie că în multe cazuri termele principale ale unui oraş roman se află în imediata apropiere a forului. Modificarea planului trebuie să fi intervenit la scurt timp după ridicarea Capitoliului, fiindcă în cele două curţi nu am surprins structuri contemporane forului şi care să fi fost desfiinţate.
Desfăşurarea cercetărilor din anul 2016
Pe latura de Sud a Capitoliului au fost continuate lucrările în S8/2011.A fost extinsă spre Sud atât cât ne-a permis muntele de pământ vechi de aruncătură şi problemele iscate de noul proprietar al terenului. A fost cuprins şi colţul nesăpat de sud-est, paralel cu treptele Capitoliului. În total S 8 măsoară acum 5m (N-S) x 30 m (E-V).
La Nord de Capitoliu a fost iniţial trasată o suprafaţă S9 având latura de Sud de 9 m, sprijinită de zidul Z18/12, latura de vest de 9,60 m, la 1 m est de marginea estică a secţiunii S1/2007, latura de Nord de 9,60 cm, aproximativ paralelă cu zidul sudic al criptoporticului (Z5), şi latura de est de 9 m, în partea de jos a pantei. Ulterior din ea au fost delimitate trei suprafeţe mai mici, numite de la Vest spre Est S9’, S9’’ şi S9’’’. Ele au următoarele dimensiuni: S9’: 4,50 m (E-V) x 7 m (N-S); S9’’: 3 m (E-V) x 13 m (N-S) (nefinalizată); 3 m (E-V) x 8 m (N-S).
S8 – În această zonă au căzut foarte multe fragmente arhitectonice de mari dimensiuni, esenţiale pentru înţelegerea stilului şi modului de construcţie a templului. Din cauza masivităţii lor, ele nu au putut fi deocamdată deplasate. O parte dintre aceste fragmente arhitectonice au fost folosite în construirea peretelui sudic al unui canal post-roman (C. 5) orientat E-V. Peretele nordic al acestuia era constituit din zidurile Z12+Z19’, înainte de demolarea celui de al doilea. De Z12, fundaţia stilobatului sudic, era lipită platforma Z14, lată de 2,80 cm şi construită din opus caementicium. Pe marginea sudică a platformei Z14 era ridicat zidul Z8, lat de 60 cm, construit din pietre de râu şi mortar roz şi păstrat pe trei porţiuni. O ipoteză de lucru este că zidul sudic al curţii, Z3, alcătuia împreună cu zidul Z8 un portic care se deschidea spre latura sudică a Capitoliului. Acestuia i-ar aparţine un fus subţire de coloană găsită în zonă şi mai multe fragmente de capiteluri corintice.
Piesele arhitectonice sunt în cea mai mare parte a lor blocuri simple sau elemente de antablament şi de arhitravă, diferite postamente , fragmente de fus de coloană, baze de coloană şi capiteluri (corintice şi toscane). Au fost descoperite numeroase fragmente de pavaj de marmură de import.
Problema este că în curtea de la Nord de Capitoliu nu au fost găsite elemente ale unui portic simetric. Ce pare a fi sigur este că pe platforma Z14 erau înălţate statui cu spatele la podium. O bază de statuie închinată unui flamen al coloniei a fost descoperită aici în anul 2010.
S-au păstrat porţiuni de pavaj ale curţii forului, alcătuite din plăci de gresie (c. 202). Alte elemente demne de menţionat din S8 sunt substrucţia de statuie ecvestră B2 cu dimensiunile (încă incomplete) de 160 cm (N-S) x 240 cm (E-V) şi canalul post roman C7, care vine dinspre S-E.
S9 – Zona de Nord a suprafeţelor S9’’ şi S9’’’ este extrem de distrusă, fiind brăzdată de şanţuri adânci pe direcţia E-V, a căror origine n-o cunoaştem. Lipite de fundaţia Z12 sunt şi aici lespezile de gresie (c. 202) ale curţii forului nou. Din aceeaşi fază sunt o substrucţie din pietre de râu (c. 207) şi o lespede mare de calcar (69 x 137 x 17 cm) (c. 209) făcând parte din şirul de lespezi din faţa treptelor Capitoliului şi care se prelungesc atât spre Sud, cât şi spre Nord. Fazei anterioare, a macellum-ului, îi aparţine zidul Z28, surprins pe o lungime de 215 cm de la marginea de Nord a fundaţiei Z12 şi până la limita săpăturii din S9. Este tăiat de Z12 şi acoperit de lespezile de gresie (c. 202). Este alcătuit din piatră măruntă de râu şi de carieră şi din mortar alb.
La Nord de Capitoliu nu am găsit niciun element al vreunui portic. O asemenea construcţie era şi greu să se sprijine pe zidul (Z5) al criptoporticului care mărginea curtea înspre Nord.

Edificiul de cult al zeilor palmyreni
Cercetările acestui edificiu au fost realizate în cursul a patru campanii anterioare (121).
Datorită întârzierii cu care au putut fi viraţi banii de către Ministerul Culturii, forţa de muncă a fost semnificativ diminuată, constând în cea mai mare parte din studenţi de la Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj Napoca şi de la Universitatea din Bucureşti. Din acest motiv perioada de cercetare a acestui obiectiv a fost foarte redusă.
Premergător cercetării arheologice au fost efectuate operaţiuni vaste de înlăturare a unor cantităţi semnificative pământului şi piatră de râu rezultate din campaniile anterioare. Acestea înconjurau din trei părţi arealul cercetat făcând imposibilă atât dezvoltarea cercetării, cât şi continuarea depunerii pământului rezultat din săpăturile curente. Aceste operaţiuni vor face posibilă continuarea săpăturilor arheologice şi în parametri optimi şi în viitoarele campanii.
Ne-am concentrat asupra cercetării arealului estic şi nord-estic al edificiului.
În zona estică, în campania din anul 2010 a fost cercetat Canalul C 1. Acesta a putut fi săpat între zidurile ZY2 şi ZY9. Are direcţia sud-nord şi începe la aproximativ 3,30 m Nord de zidul ZY2. Acesta a perforat zidurile ZY3, ZY18, ZY9 şi ZY8, având pereţii sunt alcătuiţi din monumente mari de marmură, din plăci de gresie de pavaj şi din pietre de râu. Întrucât nu posibilitatea de a extrage monumentele de marmură, acestea având dimensiuni considerabile (pl. 25, 27A, 29) cercetarea acestui canal nu este încheiată la acea dată. În cursul acestei campanii, aceste blocuri arhitectonice au fost mutate şi stivuite cu ajutorul unui utilaj mecanizat (pl. 33-35 nr. Y035-Y073). În acest moment cercetarea canalului C 1 este încheiată.
Cercetarea arealului nordic al curţii a fost realizata în cadrului suprafeţei S3, deschisă în campania anterioară.
Scopul acestei investigaţii fusese acela de a identifica delimitarea nordică a edificiului, pornind de la ipoteza de lucru ca spaţiul nordic cuprindea elemente constructive asemănătoare celui sudic. Nu s-a putut stabili la acea dată care este limita nordică a construcţiei în ultima sa fază.
Datorită faptului că întreg arealul estic al edificiului a putut fi eliberat de piesele arhitectonice amintite, care au împiedicat finalizarea cercetării arheologice, am stabilit ca obiectiv finalizarea cercetării cu predilecţie a acestui areal, astfel încât într-un timp cât mai scurt pământul excavat în cercetările anterioare să poată fi utilizat pentru astuparea săpăturilor arheologice până la nivelului de călcare al ultimei faze antice. În acest fel ar fi asigurată o primă etapă a conservării optime a edificiului şi o stocare mai eficientă a pământului rezultat în urma cercetării arheologice. Piesele arhitectonice sunt în cea mai mare parte a lor postamente, blocuri simple sau elemente de arhitravă, fragmente de fus de coloană, baze de coloană şi capiteluri (corintice şi toscane). Cel mai important bloc descoperit este un fragment de arhitravă cuprinzând pe ultimul rând literele M.AVR. […]
Cercetarea primelor faze constructive, care constau din clădiri realizate cu pereţi de lemn, a fost realizată în suprafaţa S3, cuprinsă între zidurile ZY07, ZY09, ZY13 şi ZY08.
Elementul de noutate a fost acela că în spaţiul amintit funcţionat în prima fază de piatră un zid delimitat la Sud de ZY09. Limita sa nordică nu este încă cunoscută. Acesta a fost grav afectat de canalele ulterioare C1, care l-a mărginit şi suprapus parţial spre Est, respectiv C3, care pornea din spaţiul delimitat de zidurile romane ZY9 şi ZY13.
Structuri ale unei clădiri de lemn au fost identificate în arealul nord-estic al suprafeţei S3 şi constau în traseele a doi pereţi care se intersectează în unghi drept în proximitatea zidurilor ulterioare ZY07 şi ZY08 (pl. 28).
În spaţiul situat la vest de canalul C1, în contextul care pare a fi primul nivel arheologic, au fost identificate câteva piese de echipament militar din bronz (122), respectiv o ştampilă a legiunii IIII Flavia Felix.
Cercetarea suprafeţei în cauză nu a putut fi încheiată, urmând ca aceasta să poată fi definitivată, împreună cu suprafaţa S2 (cuprinsă între ZY07, ZY18, ZY13 şi ZY09), în cursul campaniei viitoare.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 108. A. Gellius 16, 13, 9: quasi effigies parvae simulcraque populi Romani.
109. AE 1978, 666 = IDR III/5, 242: [De]dicatum epulo Iovis / (ante diem) X K(alendas) Iun(ias) / [Av]iola et Severo co(n)s(ulibus).
110. Vezi pentru întreaga teorie I. Piso, AMN 15, 1978, p. 181-182; idem, Tyche 6, 1991, p. 163-164; idem, An der Nordgrenze des Römischen Reiches, Stuttgart 2005, p. 186-187, 442; în: Roma e le province del Danubio. Atti del I Convegno Internazionale Ferrara – Cento, 15-17 ottobre 2009 (ed. L. Zerbini), Soveria Manelli 2010, 269-273; I. Piso, F. Marcu, O Ţentea, G. Cupcea, R. Varga, Dacia N.S. 56, 2012, p. 119-120.
111. Le forum vetus de Sarmizegetusa I (ed. I. Piso), Bucureşti 2006.
112. AE 1933, 249 = IDR III/2, 98.
113. Vezi I. Piso et alii (n. 3), p. 131.
114. I. Piso et alii (n. 3), p. 119-123.
115. Vitruvius III 4, 1.
116. Vezi M. Trunk, Römische Tempel in den Rhein- und westlichen Provinzen, Augst 1991, p. 40, fig. 9 p. 41, fig. 11; p. 163, fig. 98.
117. Cf. I. Piso et alii (n. 3), fig. 6-8.
118. Vezi P. Gros, L’architecture romaine du début du IIIe siècle av. L.-C. à la fin du Haut-Empire 1, Paris 1996, p. 193-194.
119. Vezi pentru asemenea temple Vitruvius III 2, 5; P. Gros (n. 11), p. 126-127.
120. I. Piso et alii (n. 3), fig. 6.
121. Prezentarea generală a principalelor rezultate din campaniile anterioare (2007, 2008 şi 2010) a fost reunită într-un studiu preliminar (I. Piso, O. Ţentea, Un nouveau temple palmyrénien à Sarmizegetusa, Dacia N.S. 55, 2011, 111-121, iar cele din campania din anul 2011 în I. Piso, O. Ţentea, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Templul zeilor palmyreni, Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 2011 (2012), 123-126.
122. I. Piso, O. Ţentea, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Templul zeilor palmyreni, Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 2011 (2012), p. 125, context c. 112
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu