.
Crăsanii de Jos | Comuna: Balaciu | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Piscul Crăsani | Anul: 2016
Anul:
2016
Epoca:
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI);Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII)
Perioade:
Epoca post-romană;
Epoca medievală timpurie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Descoperire funerară;
Necropolă
Județ:
Ialomiţa
Localitate:
Crăsanii de Jos
Comuna:
Balaciu
Punct:
Piscul Crăsani
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cernău Ioan Muzeul Judeţean Ialomiţa
Munteanu Simona Muzeul Judeţean Ialomiţa
Neagu Marian responsabil Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi
Sîrbu Valeriu Muzeul Brăilei
Vlad Florin responsabil Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice din campania 2016 au avut ca obiectiv salvarea vestigiilor din zona afectată de excavaţiile ilegale de loess şi de prăbuşiri ale terenului pe malul drept al Ialomiţei, care mărgineşte situl pe latura sa de nord-nord-vest. În acest scop au fost trasate 6 secţiuni, pe cât posibil paralele cu malul abrupt al Ialomiţei, pentru a se putea recupera cât mai multe vestigii, complexe şi piese. În... suprafaţa săpată, de 164 m2, au fost identificate 47 de complexe arheologice: 16 de epocă getică şi 31 medievale timpurii („Dridu”), din cadrul cărora vom prezenta câteva, din fiecare categorie.

A) Complexe de epocă getică: 3 locuinţe de suprafaţă, 2 vetre, 10 gropi şi o alveolare.
C71. Locuinţă de suprafaţă adâncită (A = 0,25 - 0,30 m), identificată doar parţial în săpătură (L = 4,70 - 5,00 m); probabil de formă rectangulară, cu fundul plat, dar în uşoară pantă, datorită configuraţiei terenului. Identificată printr-o aglomeraţie, cu multe zone compacte, de lipitură de pereţi, arse sau nu, plus fragmente de vase getice şi oase de mamifere. Întrucât doar o mică parte a locuinţei a fost cercetată nu se pot oferi alte detalii. Ea poate fi datată, pe baza fragmentelor de vase recuperate, în sec. II-I a. Chr.
C61. Probabil locuinţă de suprafaţă, mult adâncită (A = 0,45 m), observată pe o lungime de circa 2,00 m, identificată prin zone de lipitură arsă şi puţine materiale arheologice (fragmente de vase ceramice getice şi oase de animale). În partea de sud s-a păstrat vatra, de formă aproximativ dreptunghiulară (L = 0,90 m, l = 0,66 m, grosime 0,5 m), ce avea în miezul ei un strat de fragmente de amfore elenistice; era încadrată de o acumulare de cenuşă de culoare albă, cu o grosime de aprox. 3 cm. Datare: sec. II-I a. Chr.
C51. Groapă de mari dimensiuni, observată la -0,65 m, din care a fost cercetată doar jumătatea sudică, restul continua în malul nordic al secţiunilor. Umplutura, de la adâncimea de 1,20 m, avea foarte mult cărbune şi cenuşă, iar la 1,90 m a fost descoperită o lentilă masivă de lipitură arsă (grosime 6 cm). Din umplutura ei au fost recuperate fragmente ceramice getice, între care o strachină, o cană (aproape întreagă), găsită cu gura în jos, apoi părţi din cupe de fructiere, modelate cu mâna sau cu roata, o dăltiţă de silex, un fragment de râşniţă şi oase de mamifer, rare scoici. Pe baza inventarului poate fi datată la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.
C60. Groapă (A = 1,35 m; DG = 1,25 m), cercetată doar parţial, probabil de formă rotundă, a cărei umplutură era formată dintr-un sediment nisipos brun-cenuşiu, eterogen, poros, ce conţinea pigmenţi de cărbune; de la -1,20 m erau şi fragmente de lipitură arsă de pereţi de locuinţă, arşi la roşu. S-au recuperat fragmente ceramice, între care de cupe de fructiere, şi o cană fragmentară, toate modelate cu mâna, plus oase de mamifere. Groapa poate fi datată la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.
C63. Groapă adâncă (A = 2,10 m), cu gura evazată (DG = 2,80 m) şi pereţii verticali (DB = 1,45 m), a cărei umlutură consta: a) până la -1,90 m era formată dintr-un sediment brun-cenuşiu, relativ compact, eterogen, cu fragmente mici de cărbune şi de lut ars, oase de mamifere, fragmente ceramice şi bulgări de pământ galben nisipos; b) în intervalul –(1,90 - 2,40) m sedimentul a devenit mai compact şi mai nisipos, de culoare cenuşie, la partea inferioară cu frecvenţi bulgări de pământ galben, precum şi o lentilă de pământ galben cu o grosime de 15 cm, tasată; c) după
-2,40 m sedimentul avea în compoziţie foarte multe bucăţele de cărbune. Fragmentele ceramice proveneau de la borcane, fructiere, capac, bol getic cu decor în relief, plus de la amfore elenistice târzii. Groapa poate fi datată la sfârşitul sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.
Observaţii. Întrucât aproape toate complexele au fost săpate parţial se pot face doar observaţii preliminare. Stratul de epocă getică, cu un singur nivel, avea o grosime de 0,30-0,50 m şi a conţinut puţine vestigii arheologice.
Numărul complexelor este destul de redus, ele n-aveau amenajări deosebite, iar inventarul este puţin variat, dar faptul este explicabil: suprafaţa cercetată nu este pe ”acropolă”, terenul era în uşoară pantă, aproape de malul Ialomiţei, deci este vorba de o zonă periferică. S-a putut constata că marea majoritate a complexelor şi toate locuinţele erau în partea de nord a zonei cercetate.
Deşi nu s-au identificat piese cu o datare mai restrânsă, pe baza unor tipuri de vase ceramice (de ex., borcane, fructiere modelate cu mâna, boluri cu decor în relief), la care se adaugă o monedă dacică de tip Vârteju-Bucureşti, locuirea din această zonă poate fi datată în a doua jumătate a sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.

B. Morminte din epoca medievală timpurie (”Dridu”)
Surpriza cercetărilor din această campanie a fost descoperirea unei necropole medievale timpurii; e adevărat, pe de altă parte, că în această zonă nu s-au mai efectuat săpături arheologice. În total, au fost descoperite 31 de complexe medievale timpurii, din care 16 morminte de inhumaţie, 13 de incineraţie şi două gropi cu destinaţie incertă (morminte? gropi?).
Toate mormintele medievale timpurii au fost identificate în partea nordică a săpăturilor (în secţiunile S XII, S XIII, S XVI, S XVII), astfel că este probabil ca necropola să se extindă doar către nord şi est, întrucât spre nord-vest urmează cursul Ialomiţei, iar eventualele vestigii din această zonă au fost deja distruse. Se pot observa două aglomerări de morminte, atât de inhumaţie, cât şi de incineraţie.
Din cele 16 morminte de inhumaţie doar la cinci scheletele s-au păstrat aproape în întregime, la trei era doar craniul, iar la şapte craniul şi rare oase din schelet, probabil şi fiindcă 11 erau copii (vârsta s-a determinat pe baza mărimii scheletului şi a craniului, nu s-au efectuat încă analize antropologice). Doar la doi defuncţi înhumaţi, din 16, s-a găsit inventar. Gropile, mai mult sau mai puţin rectangulare, implicit şi scheletele, sunt orientate, cu o excepţie, pe axa nord-sud sau nord-nord-vest – sud-sud-est, cu mici variaţii.
Din cele 13 morminte de incineraţie, patru au fost în urnă, iar nouă în groapă; doar şase dintre ele au avut inventar, iar şapte nu (precizăm că vasele ceramice nu s-au considerat piese de inventar întrucât ele au conţinut, probabil, ofrande alimentare).
Deocamdată, nu poate fi observată vreo grupare anume a mormintelor după rit sau vârstă; abia după ce se vor face analize antropologice vom putea şti dacă există vreo departajare în funcţie de sex.
Cu excepţia vaselor ceramice, utilizate ca urne sau ca recipiente pentru ofrande, restul inventarului este sărac şi puţin variat; cele mai des întâlnite sunt cuţitele din fier, probabil utilizate la tranşarea cărnii, şi doar în câte un singur caz un instrument din os şi un şirag de mărgele (C45M1). Ofranda de carne, îndeosebi de mamifere, este destul de frecventă.
Vasele ceramice includ atât borcane din categoria modelată cu roata din argilă nisipoasă, arse oxidant, cu decor incizat, anume linii orizontale sau ondulate, cât şi borcane, vase cu două toarte şi urcioare din argilă fină, arse inoxidant, de culoare cenuşie, uneori cu decor lustruit.
Întrucât lipsesc piese cu o datare mai restrânsă, bazându-ne doar pe faptul că sunt vase din perioada evoluată a ”culturii Dridu”, considerăm că mormintele descoperite până acum pot fi datate în sec. IX-X.
B1a. Morminte de incineraţie în urnă
C45M1. Urna, fost depusă într-o groapă de formă aproape circulară (A = 0,22 m; D = 0,45 m), în poziţie verticală, era un vas globular, din argilă fină, modelat cu roata, ars inoxidant, de culoare cenuşie, cu fundul plat, gâtul scurt şi cilindric, buza îngroşată, decorat cu o reţea de linii verticale, aproape paralele, realizate prin lustruire; era acoperit cu partea inferioară a altui vas, utilizat pe post de capac, modelat cu roata, ars oxidant, de culoare gălbuie. În interiorul urnei au fost identificate oasele incinerate ale defunctului (174 g), împreună cu 18 mărgele din sticlă, os şi ceramică, plus două oase lungi de animale, nearse, rămase de la ofranda de carne.
C69M17. Urna, depusă într-o groapă (A = 0,30 m; D = 0,25 m), în poziţie verticală, cu gura în sus; consta dintr-un vas cu două toarte, modelat cu roata din argilă fină, ars inoxidant, cu angoba cenuşie, corpul aproape globular, gâtul scurt, cilindric, buza îngroşată, oblică. În interiorul urnei erau doar trei fragmente de oase incinerate, foarte mici şi subţiri, probabil de la un nou-născut.
B1b. Morminte de incineraţie în groapă
C81M22. Groapă de formă pentagonală (A = 0,35 m; L = 0,50 m; l = 0,44 m), a cărei umplutură era formată dintr-un sediment brun-cenuşiu, cu structură nisipoasă, omogenă, poroasă, ce conţinea, relativ compact, puţine oase umane calcinate (68 g), oase de mamifer de talie mare, nearse, plus cinci fragmente ceramice de mici dimensiuni. În groapă mai era un urcior, modelat cu roata, din argilă fină, ars inoxidant, cu corpul globular, gâtul cilindric, fundul plat, toartă lată (lipseşte gura), plus două fragmente de cuţit din fier.
C82M23. Groapă de formă patrulateră (A = 0,44 m; L = 0,39 m, l = 0,33 m), orientată NNV-SSE, a cărei umplutură era formată dintr-un sediment brun-închis, afânat, cu structură omogenă, relativ poroasă. Pe fundul gropii, în zona de sud, erau depuse oasele calcinate, împreună cu pigmenţi şi bucăţele foarte mici de carbune şi granule de pământ galben nisipos, un vas şi o lamă de cuţit din fier, îndoită. După cantitatea (445 g) şi mărimea oaselor incinerate pare a fi un adult. Vasul (Î = 10,5 cm; DG = 9,5 cm; DB = 8,00 cm) era lucrat la roată, din pastă fină, cu ardere reducătoare, de culoare cenuşie, brun-cenuşie în secţiune, de formă globulară, cu fundul plat, gâtul foarte scurt, gura puţin evazată, buza îngroşată şi rotunjită, decorat cu linii verticale realizate prin lustruire.

B2. Morminte de inhumaţie
C47M3. Groapă de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite (A = 0,34 m; L = 0,85 m; l = 0,60 m), cu defunctul, un copil, aşezat pe spate, în decubit dorsal, întins (L = 0,72 m), orientat NV-SE, cu mâinile pe lângă corp. Lângă piciorul drept avea depus un văscior întreg, aşezat vertical, cu gura în sus, de formă aproape globulară, modelat cu mâna, ars oxidant, cu fundul plat, gâtul foarte scurt, gura uşor evazată şi îngroşată; probabil a conţinut ofrande alimentare.
C48M4. Groapă de formă rectangulară, cu partea nord-vestică intrând în mal (A = 0,70 m; L = 2,27 m; l = 0,65 m), cu colţurile rotunjite. Defunctul, un adult, a fost aşezat în decubit dorsal, întins, orientat SE-NV, cu mâinile puternic îndoite şi palmele aduse sub bărbie. Lângă obrazul drept era o piesă prelucrată din os, probabil dintr-o coastă de mamifer, a cărei utilizare nu o putem preciza.

English Abstract:

The 2016 archaeological campaign aimed to save the patrimony of the area affected by illegal excavations on the right bank of Ialomita River. This area borders the site to the north-northwest. In this purpose, six sections were traced parallel to the steep bank of Ialomita, in order to recover archaeological information and artifacts. The excavated area covered a surface of 164 m2, were we identified 47 archeological complexes: 16 of getic period and 31 early medieval (Dridu culture). In the following report we will present some of the most important discoveries from each period.

Bibliografie:

I. Andrieşescu, Piscul Crăsani, ARMSI, III, Cultura Naţională, Bucureşti, 1924;


N. Conovici, Şantierul arheologic Piscul Crăsani - 1978, Raport preliminar, A XIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte, Oradea, 1979, Materiale, Oradea, 1979, p. 143-145;
N. Conovici, M. Neagu, Şantierul arheologic Piscul Crăsani, A XV-a Sesiune Naţională de Rapoarte, Braşov,1981, Materiale, Bucureşti, 1983, p. 193-200;
N. Conovici, Câteva figurine antropomorfe geto-dacice descoperite la Piscul Crăsani (com. Balaciu, jud. Ialomiţa), SCIVA, 25, 1974, 2, p. 295-301;
N. Conovici, Cupele cu decor în relief de la Crăsani şi Copuzu, SCIVA, 29, 2, 1978, p. 165-183; N. Conovici, Piese ceramice de interes deosebit descoperite la Piscu Crăsani, SCIVA, 32, 4, 1981, p. 571-579 ;
N. Conovici, Un rhyton ceramic descoperit la Piscul Crăsani, Thraco-Dacica, VIII, 1987, p. 92-99; N. Conovici, Obiecte pentru cult şi magie descoperite la Piscul Crăsani, Pontica, XXVII, 1994, p. 61-83;
M. Neagu et alii, CCAR 2012, p. 48-50; CCAR 2013, p. 50-52; 2015, p. 60-62; 2016, p. 31-32;
V. Sîrbu, I. Cernău, C. Cernea, M. Neagu, Fl. Vlad, D. Ştefan, M.-M. Ştefan, S. Stanc, Cercetarile arheologice de la Crăsanii de Jos - Piscul Crăsani (com. Balaciu, jud. Ialomiţa). Campania 2013. Epoca geto-dacică, Istros XX, 2014, p. 207-257.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO