.
Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2016
Anul:
2016
Epoca:
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Nufăru
Comuna:
Nufăru
Punct:
Trecere bac
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Damian Oana responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Vasile Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN:
Raport:

Investigaţiile arheologice, desfăşurate începând cu anul 1978, au pus în evidenţă pe linia Dunării, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, la circa 12 km aval de Tulcea, în intravilan-ul satului Nufăru, un important centru de tip urban din secolele X–XIV, elemente ale fortificaţiei bizantine, vieţuirea şi necropolele din sec. XI–XIII, precum şi vestigii aparţinând epocilor getică şi romano-bizantină.
Cer...cetările arheologice derulate în campania 2016 s-au concentrat în zona nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac (încă proprietatea Enache Şinghi).
Campania 2016 a urmărit în principal continuarea cercetării necropolei (şi a locuirii care o suprapune), prin extinderea spre nord a săpăturii, în cadrul unei suprafeţe, orientate E-V, cu dimensiunile de 23 × 7 m. Săpătura s-a concentrat asupra identificării limitei nordice şi a verificării limitei estice a zonei funerare.
Din punct de vedere stratigrafic, a fost identificată aceeaşi depunere de pământ cenuşiu prăfos, în care au fost descoperite gropi menajere, datând din secolul al XIII-lea, conţinând ceramică, obiecte mărunte, fragmente osteologice animale, gropi care secţionează nivelul înmormântărilor încadrate între mijlocul secolului al XI-lea – începutul secolului al XIII-lea.
În privinţa complexelor funerare cercetate în anul 2016, acestea se caracterizează prin aceleaşi aspecte de rit şi ritual definind necropola cercetată în campaniile anterioare. Celor 437 de complexe funerare cercetate li se adaugă încă 21, numărul total ridicându-se la 458 şi putându-se aprecia, după această campanie, că poate fi considerată încheiată cercetarea de teren a necropolei localizate în zona nord-estică a promontoriului nufărean. S-a practicat înhumarea individuală, înregistrându-se o serie de cazuri de reînhumări şi de deranjamente, rezultate din suprapuneri de complexe funerare sau din suprapuneri ale complexelor funerare de complexele de locuire, ceea ce a dus la distrugerea parţială a primelor, din care s-au putut identifica uneori doar părţi din schelet.
Gropile mormintelor au fost săpate în depunerea de sediment cenuşiu prăfos. Orientarea mormintelor este vest-est. Au fost înregistrate două şiruri paralele şi două niveluri de înhumare. După marea cantitate de cuie şi piroane de fie, se poate afirma drept certă utilizarea sicrielor, în ciuda absenţei materialului lemnos care să o ateste. Scheletele apar în decubit dorsal, aparţinând unor adulţi şi unor copii, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii – variantele cu antebraţele pe abdomen, bazin sau pe lângă corp, cu subvariantele lor –, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate. Un singur mormânt dintre cele descoperite conţinea inventar, reprezentat de trei brăţări de sticlă şi una de bronz.
Zona necropolei din punctul Trecere bac, cercetată în extinderea spre nord a suprafeţei, este suprapusă de un nivel ocupaţional, reprezentat prin 17 gropi menajere, cu formă circulară, cu diametre de 1,20/1,40/1,60/1,90 m şi adâncimi cercetate de până la 1,20 m, care afectează profund nivelul necropolei. Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, obiecte mărunte din lut, bronz, os, corn, sticlă, monede din bronz.
Se impune continuarea cercetărilor în punctul Trecere bac, pentru vieţuirea anterioară necropolei şi pentru curtina şi instalaţia portuară bizantine, urmate de conservarea şi punerea în valoare a acestui monument de importanţă specială pentru istoria aşezărilor portuare de la Dunărea de Jos.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO