.
Baia | Judeţ: Tulcea | Punct: situl de la Acic Suat | Anul: 2016
Anul:
2016
Epoca:
Epoca greacă şi elenistică;Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca arhaică;
Epoca clasică
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare civilă;
Descoperire funerară
Județ:
Tulcea
Localitate:
Baia
Comuna:
Baia
Punct:
situl de la Acic Suat
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Sternberg Myriam CNRS, Centre Camille Jullian UMR 7299
Alina Mușat Streinu Muzeul Municipiului Bucureşti
Baralis Alexandre responsabil Musee du Louvre, Paris
Ciobotaru Alina Universitatea Bucureşti
Damelet Loic CNRS, Centre Camille Jullian UMR 7299
Dupont Pierre UMR 5138, Maison de l’Orient Méditerrannéen, Lyon, France
Iancu Liviu Asociația Eurocentrica
Lebouteiller Pascal Institut Français d'Études Anatoliennes, Istanbul
Lungu Vasilica responsabil Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti
Nicolae Lavinia Georgiana Universitatea Cappodistria din Atena
Popova Tsvetana Academia de Științe din Sofia
Streinu Marius responsabil sector Universitatea Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Planul topografic a fost completat de Pascal Lebouteiller şi Eftimie Dumitru. Materialul ceramic, din piatră sau metal a fost recoltat integral, spălat, triat şi inserat în baza de date. Tabelele statistice sunt organizate pe categorii de materiale. Arhiva rezultată în urma cercetării arheologice se află la Institutul de Studii Sud-Est Europene şi la Muzeul Luvru; inventarul mobil este depozitat, p...rin amabilitate, la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti pentru o perioadă determinată de studiu, urmând să intre în patrimoniul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea.
Fotografiile aeriene şi din satelit oferă posibilitatea identificării pe platoul Acic Suat a unei arii intens locuite, învecinată spre sud şi vest cu o amplă zonă de necropole, în care sunt vizibile formaţiuni circulare de tipul celor din necropola Orgamei. De altfel, informaţii despre acest sit circulă sporadic în literatura de specialitate încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Aici identificase K.F. Peters în mod eronat cetatea Histria208. Tot aici au fost descoperite – fără însă o localizare exactă, unele inscripţii funerare datate în sec. II-III p. Chr.
Cercetările perieghetice în teritoriul histrian efectuate de A. Avram, O. Bounegru şi C. Chiriac210 au completat datele culese din zonă de către V. Canarache în anul 1952. Cercetările de suprafaţă şi de diagnostic efectuate începând cu anul 2011 de actuala echipă au pus în evidenţă mai multe edificii construite din piatră în aşezarea de la Caraburun-Acic Suat. Situl, identificat la sud-est de dealul Caraburun (com. Baia, jud. Tulcea), este amplasat pe un platou delimitat de apele lacului Goloviţa pe laturile de est, nord şi vest. De-a lungul timpului, situl a fost afectat în parte de lucrări agricole. Rezultatele din cercetările anterioare demonstrează prezenţa a cel puţin două perioade importante de ocupare a zonei, repartizate după cum urmează: prima perioadă se datează în epocă greacă (secolele VIIII î.Chr.), când locuirea se concentrează în partea de nord-est a peninsulei, şi a doua perioadă, databilă în epoca romană timpurie (secolele II-III d.Chr.), când zonele construite se distribuie linear nord-sud, pe terase succesive situate pe versantul de vest al promontoriului.
Rezultate 2016: A. Aşezarea Pe suprafaţa vizată pentru examinare au fost deschise mai multe sondaje de diagnostic şi s-au completat unele sectoare vechi cu noi secţiuni (fig. 1). În secţiunile deschise au fost înregistrate următoarele situaţii arheologice: - Secţiunea SII: a fost stabilită în zona litorală; în 2016 a fost recurăţată în zona cercetată anul trecut pentru a se degaja integral podeaua unei locuinţe arhaice, precum şi o locuinţă de epocă elenistică, identificată în apropierea unui pavaj din lespezi mari de piatră. Din locuinţa elenistică (fig. 2), s-au curăţat pereţii de chirpic prăbuşiţi peste inventarul mobil al încăperii, format în special din amfore de vin din Chios şi Thasos. Au fost identificate mai multe fragmente de ziduri (Z1, Z2, Z3) construite din piatră legată cu pământ galben, păstrate la nivelul fundaţiilor; o groapă elenistică (1.29 m în diametru x 0.94 m înăltime) a perforat stratul arhaic. Zidurile cercetate sunt păstrate pe 2–3 asize, construit din blochete din piatră cu dimensiuni variabile. În apropierea locuinţei arhaice, identificate în anii trecuţi, a fost dezvelit un zid din piatră lung de 3.29 m şi lat de 0.62 m. Pe un nivel intermediar surprins între zona cu construcţii de epocă elenistică şi locuinţa arhaică, a fost gasită o vatră cu dimensiunile de 0.90 x 0.70 m, datată în secolul V î. Chr. pe baza unor fragmente de ceramică atică cu firnis negru. Din straturile de deasupra au fost adunate mai multe fragmente de vase din epoca elenistică, precum amfore de Thasos şi Sinope din sec. IV-III î. Chr.), precum şi fragmente de vase cu pereţi fini din aceeaşi perioadă, în timp ce, din straturile de dedesubt, au apărut fragmente de cupe cu benzi, de ceramică corintică, de amfore de Lesbos şi Clazomene şi ceramică comună din epoca arhaică (sec. VI î. Chr.).

- Secţiunea SIII a fost trasată în 2011; ei i s-au adăugat anul trecut doua noi secţiuni SIII-1 şi SIII-2, separate print-un martor cu grosimea de 0.50 m; ambele au fost deschise la sud de drumul de exploatare a stufului identificat în anul 2011. Secţiunea SIII-1, cu dimensiunile de 10 x 5 m, au fost orientată pe direcţia SV-NE şi ocupă zona din apropierea lacului. În acest an, s-a săpat sub nivelul unei dărâmături masive de piatră identificată imediat sub stratul vegetal, începând de la -0.25/-0.30, până la –0.60/-0.70 m. Aici au fost identificate segmente din ziduri de piatră cu lăţimea de 0.55–0.60 atribuibile unor locuinţe din zonă, precum şi resturi de construcţii (chirpic, ţigle, olane) şi oase de animale. Din pământul degajat, au rezultat mai multe fragmente ceramice din epoca elenistică. Totodată, din capătul estic al casetei s-au recuperat informaţii referitoarea la locuinţa L2, cercetată parţial în profilul secţiunii deschise în 2011, unde o bună parte a inventarului a fost surprins pe loc în urma prăbuşirii pereţilor din pământ bătut şi piatră. Aici s-a descoperit o importantă cantitate de materiale de construcţie, vase ceramice, în special amfore de Thasos şi Heracleea Pontica, vase cu firnis negru, din a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului III î. Chr. Locuiţa L2, cu dimensiunile de 5.35 x 3.70 m, a fost parţial distrusă de lucrările de amenajare a unui drum de acces dinspre lac spre interiorul platoului, efectuate înainte de anul 2011. În apropierea complexului mai sus menţionat, spre vest, a fost identificat un nivel de
locuire contemporan cu diverse amenajări din piatră.
Cercetarea urmează să fie finalizată în campania de anul viitor. - Secţiunea SIV a fost trasată şi cercetată parţial în anii trecuţi; în 2016 a fost redeschisă pentru golirea unei gropi arhaice, identificată sub nivelul de locuire elenistică (fig. 3). Pe acest ultim nivel se remarcă prezenţa a două faze (F1 şu F2) identificate prin suprapunerea unor ziduri (Z1-Z4) cu textură diferită şi a unei dărâmături masive de piatră în amestec cu chirpic. Zidurile păstrate au dimenisiuni diferite, după cum urmează: zidul Z1 este format dintr-un prim segment (dinspre est) de 1.82 m pe paramentul de sud, urmat de un hiatus de 1.87 m şi un al doilea segment de 3.27 m; zidul Z2 are 1,55 m lungime, începând de la zidul Z3 până la martor; zidul Z 3 est lung de 6,68 m şi lat de 0.52/58 m; zidul Z4 este conservat pe o lungime de 1.62 m. Ele suprapun parţial un strat uniform din piatră marunţită de calcar. - Secţiunea SVIII, cu dimensiuni de 8 x 6, a fost adăugată în apropierea secţiunii SIII, spre sud. Imediat sub stratul de vegetal s-a curăţat pe întreaga suprafaţă o zonă de circulaţie amenajată din pietre şi pământ bătătorit care coboară până la adâncimea maximă 0.45 m. Acesta zonă de circulaţie aparţine fazei elenistice de ocupare a zonei. In apropierea acesteia, spre nord, a fost degajată (într-o secţiune de 2 x 4 m săpată până la adâncimea maximă de -0.96), o zonă de depuneri formată din pământ afânat în amestec cu cenuşă, pietre şi fragmente de chirpic provenind probabil de la amenajările din apropiere, care nu au fost intersectate în această secţiunea. În aceeaşi secţiune a fost pusă în evidenţă o acumulare importantă de material ceramic din epocile arhaică şi elenistică. - Secţiunea SX a fost amplasată la vest de secţiunea SIV (fig. 3) spre nord-vest, la ca 0.50 m distanţă.
Dimensiunile secţiunii sunt de 5 x 5 m. Acestă zonă s-a săpat cu scopul de a verifica informaţia rezultată din analiza georadar şi geomagnetică efectuată în octombrie 2015. În urma săpăturilor au fost deganjate noi straturi arheologice, gropi şi amenajări din chirpic şi pământ bătătorit, precum şi numeroase fragmente ceramice din epocile arhaică şi elenistică. S-a săpat până aproape de -0.50–0.60, degajându-se parţial podeaua unei locuinţe pe latura de nord (L5) şi resturi ale unor ziduri de chirpic din sec. IV-III î. Chr. Din strat au fost recoltate, de asemenea, fragmente ceramice din epoca arhaică. Deşi aşezarea este parţial afectată de lucrări agricole mai vechi şi de eroziunea continuă a solului (terenul fiind în pantă), cercetarea noastră a dus la acumularea unor importante informaţii de natură istorică şi arheologică legate de ocuparea acestei zone în epoca greco-romană. La nivelul ceramicii din straturile cele mai vechi surprinde faptul că aceasta este majoritar de factură greacă, fiind formată din importuri (fig. 4) din spaţiul egeean, micro-asiatic şi pontic (amfore din Lesbos, Clazomene, Chios, Samos, Thasos (fig. 5), Sinope, Heracleea Pontica et., ceramică pictată corintiană, atică şi greco-orientală etc.), în timp ce ceramica getică apare doar în cantităţi reduse. Au mai fost descoperite două monede, trei vârfuri de săgeţi cu valoare premonetară (fig. 6), 5 vârfuri de săgeţi de luptă, toate din bronz, o figurină fragmentară, 3 perle din sticlă albastră, 3 greutăţi de plasă de pescuit, 2 fusaiole etc. În apropierea nucleelor de locuire romană de pe panta vestică s-a găsit în suprafaţă o piesă decorativă din marmoră albă, în formă de con de pin (fig. 9).

B. Necropola Pentru a verifica anomaliile vizibile în zona apropiată sitului spre vest, desemnată provizoriu ca necropolă, au fost deschise o serie de 6 secţiuni cu dimensiuni variabile (fig. 7) pentru diagnosticarea zonei, dupa cum urmează:
226
1. Secţiunea S1 (14 x 1 m), orientată nord-sud a fost săpată până la adâncimea de 0.50–0.58 m unde apare deja solul steril ; sporadic au fost recoltate fragmente ceramice, în special panse de amfore greceşti, fără să fi fost identificate structuri constructive.
2. Secţiunea S2 (15 x 1 m), orientată est-vest; aici, după îndepărtarea arabilului (între 0.0 – 0.30), a urmat un strat intermediar, săpat până la adâncimea de 0.50 m, adâncime de la care începe solul steril; în acest strat au apărut fragmente ceramice de factura greacă; nu au fost identificate urme ale vreunei structuri construite; în schimb, în capătul de vest al secţiunii a fost surprins un aranjament de pietre suprapuse de fragmente de la o amforă de Samos de epocă arhaică şi de un bol fragmentar din ceramică gri. Pentru a cerceta zona, s-a deschis spre sud o casetă de 2 x 2 m în care nu s-au semnalat alte amenajări.
3. Secţiunea S3 (5 x 1 m), s-a deschis la nord de S2, paralelă cu aceasta pe direcţia est-vest; s-a săpat până la -0.42 m, adâncime la care apare solul viu fără a se descoperi structuri din piatră sau alte amejări; în schimb, din stratul intermediar s-au recoltat mai multe fragmente ceramice de epocă arhaică.
4. Secţiunea S4 (8 x 1 m) a fost trasată pe direcţia nord-sud, la est de S2 şi S3; s-a săpat până la -0.50/0.65; după îndepărtarea arabilului, din stratul a fost recoltată o cantitate importantă de ceramică, în special până la adâncimea de 0.48 m; într-un strat arheologic aflat deasupra solului viu apar pe o suprafaţă de 2 x 1 m urme dintr-o locuinţă cu pereţi din chirpic, fără a se identifica şi alte amenajări antice. Remarcăm aici prezenţa mai multor fragmente de ceramică atică cu figuri negre de foarte bună calitate (fig. 8), alături de fragmete de vase de gătit şi de amfore arhaice.
5. Secţiunea S5 (8 x 1 m) a fost trasată în partea sudică a teritoriului vizat pentru examinare; de aici lipsesc complet structurile construite, deşi la suprafaţa solului s-au putut observa câteva pietre, adunate mai mult spre jumătatea estică a secţiuni; după îndepărtarea arabilului, din stratul intermediar care cobora pana la -0.50/-0.55 au fost recoltate puţine fragmente ceramice.
6. Secţiunea S6 (8 x 1 m) a fost trasată cu scopul de a cerceta o zonă marcată de pietre în suprafaţă; pe latura de vest a apărut o zonă lutuită cu urme de arsură de formă circulară cu diametrul de 1,2 m, destul de prost păstrat; în partea opusă a apărut un mormânt în gropă rectangulară, acoperit cu lespezi de piatră; pentru degajarea lui s-a adăugat o casetă de 3 x 2 m; mormântul pare jefuit din antichitate; s-a mai găsit doar o cantitate infimă de oase calcinate, cenuşă, un cui, un obiect din fier, foarte fragmentar şi corodat (cataramă?) şi un fragment dintr-un unguentariu din sticlă. Rezultatele săpăturilor şi materialul arheologic colectat de la suprafaţa solului arată că zona litorală (vezi S1–4, fig. 7) a fost ocupată sporadic în perioada arhaică, în timp ce din zona colinară (sondajul S 6) (fig. 7) a fost identificat primul mormânt de incineraţie de epocă romană, datat în secolele II-III d. Chr. pe baza unguentarului fragmentar găsit în stratul de pământul de deasupra. Mormântul a fost distrus în mare parte de lucrările agricole.
Cronologia monumentelor identificate este fixată cu ajutorul numeroasele vase ceramice de import identificate pe sit. Descoperirile semnalate pun în relaţie această aşezare intrată recent în atenţia cercetătorilor cu aşezările urbane de la Histria şi Orgame. Acest raport determină, într-o oarecare masură, logica colonizării în spaţiul lagunar de la nord de Istros, prin articularea mai multor aşezări de talie modestă în jurul marilor centre. Ţinând cont de importanţa deosebită a noului sit, identificat pe teritoriul com. Baia, jud. Tulcea, recomandăm integrarea lui în lista monumentelor istorice, cu aplicarea prevederilor legale de protecţie. În perspectivă, ne propunem iniţierea unui program de săpături sistematice cu o durată de 5 ani, necesare pentru:
1. identificarea şi definirea modelelor de ocupare a acestui sit în diferite epoci;
2. determinarea criteriilor de atribuire a unuia sau altuia dintre teritoriile cetăţilor Orgame şi/sau Istros în perioadele atestate;
3. conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului mobil şi imobil.

English Abstract:

Résumé La campagne de fouilles de 2016 à Caraburun - Acic Suat, malgré des résultats encore préliminaires obtenus sur des zones de dimensions restreintes, a permis quelques avancées intéressantes parmi lesquelles nous retiendrons: 1. L’identification d’un niveau d’occupation d’époque archaïque (second quart du VIème s. av. J.-C. - début du Vème s. av. J.-C.) qui a livré quelques foyers, des fosses ainsi que les vestiges d’un édifice et d’une structure négative; 2. La mise au jour d’un niveau d’occupation beaucoup plus imposant de la fin de la période classique et du début de l’époque hellénistique qui accompagne une densification de l’espace habité parallèle à l’introduction du soubassement en pierres sèches et de la couverture en tuiles corinthiennes. Les espaces ouverts disposent alors pour certains d’un dallage soigné; 3. Un réoccupation de cet espace aux IIème-IIIème s. ap. J.-C. Le niveau d’époque archaïque se caractérise par une couche de destruction par incendie attribuée à la fin du VIème s. av. J.-C.-début du Vème s. av. J.-C., qui précéde une fin pour cette première phase. Elle a de nouveau été observé cette année et le faciès du mobilier apparaît très cohérent avec celui reconnu sur les deux sites majeurs d’Istros et Orgamè. Il se caractérise par la présence de nombreuses amphores de Clazomènes, de Chios, du nord de l’Ionie et de Lesbos aux côtés d’une céramique fine de table d’origine corinthienne, nord-ionienne et attique. Nous n’avons pour seule structure que les vestiges d’une maison de plan orthogonale découverte en section SII et une structure semi-enterrée dans la section SIVa. Le contraste est notable par rapport à la densité d’occupation qui accompagne la phase d’occupation du site durant les IVème et IIIème s. av. J.-C. où l’on note l’essor d’une architecture faisant usage de la pierres sèches et d’une toiture qui n’est plus en roseaux. Le matériel céramique contemporain est majoritairement composé de conteneurs amphoriques de Thasos, Héraclée Pontique et Sinope. Les techniques architecturales, tout comme les modes de consommation que le mobilier ou la typologie de la vaisselle de cuisine nous permettent d’approcher des premiers siècles d’occupation, relèvent d’une communauté appartenant à la sphère grecque. Durant le Haut-Empire, les importations de Çandarl et d’autres centres producteurs pontiques trahissent une volonté de partager un art de vivre à la romaine qui contraste avec certains accessoires de cuisine plus proches du faciès local. Les conteneurs amphoriques annoncent des types déjà connus provenant d’Héraclée (Selov A-B), de l’espace égéen (type Dressel 24 de Cos ; Berenice MR 5 / Zeest 80, Kapitan II) ou du nord du Pont (type Zeest 84–85). Celles-ci soulignent l’importance donnée alors sur ce site à la consommation du vin.

Bibliografie:

A. Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, Cercetări perieghetice în teritoriul histrian, Pontica, 18, 1985, p. 113–124. F. Peters, Denkschriften der kaiserlichen Akademie der Wissenschaft in Wien, Mathematisch-Naturwissenschaftliche Klasse 27 (1867). B. Pick, Die antiken Münzen von Dacien und Moesien 1, Berlin, 1898.



A. Baralis, P. Dupont, M. Gyuzelev, M. Iacob, V. Lungu, M. Mănucu-Adameşteanu, D. Nedev, K. Panayotova, Le programme ANR Pont-Euxin: bilan des campagnes 2011 à 227
Apollonia du Pont (Sozopol, dpt. de Bourgas, Bulgarie) et Orgamè / Argamum (Jurilovca, dpt. de Tulcea, Roumanie), Dialogues d’Histoire Ancienne 37 (2011), vol. 2, p. 220–234. V.

Lungu, A. Baralis, M. Iacob et al., Jurilovca, Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2011, Bucureşti 2012, p. 226–232, no 125. A. Baralis, V. Lungu, Stratégies coloniales et réseaux d’occupation spatiale gètes sur le littoral de la Dobroudja du Nord : les acquis du Programme ANR Pont-Euxin, in G. Tsetskhladze, A. Avram, J. Hargrave (eds.), The Danubian Lands between the Black, Aegean and Adriatic Seas (7th Century BC - 10th Century AD), Oxford, 2015, p. 369–384.

A. Baralis, V. Lungu, P. Dupont, Between Greeks and Getae : trade networks on the lower Danube during the archaic period. SOMA 2016, The 20th Symposium on Mediterranean Archaeology, (St . Petersburg 12.-15. May 2016), în curs de apariţie în Actele simpozionului. A. Baralis, V. Lungu, Colonising the Southern Sectors of Danubian Delta: The Settlement of Caraburun-Atchik-Suhat, présenté au colloque Bifocal Perspectives on The Black Sea: Macro-and Microcosms, organisé par Aarhus Institute of Advanced Studies (AIAS), 8th April 2016 à l’Université d’Aarhus, à paraitre. G. Bony, A. Baralis, V. Lungu, N. Marriner, C. Morhange, Mobilité des paysages et stratégies coloniales au sud du Delta du Danube : la colonie grecque d’Orgamé/Argamum (Jurilovca, département de Tulcea, Roumanie), in J.-P. Saint Martin (éd.), Recherches croisées en Dobrogea, Bucarest, 13, p.133–156. G. Bony, Contraintes et potentialités naturelles de quelques sites portuaires antiques de Méditerranée et de mer Noire (Fréjus, Ampurias, Kition, Istanbul, Orgamè), thèse de doctorat, Université Aix-Marseille I, 2013. A. Dolea, The Roof Tiles Found at Açik Suhat - Caraburun (Baia, Tulcea County, Romania). Preliminary Results, in : A. Panaite, R. Cîrjan, C, Căpiţă (eds.), Moesica et Christiana. Studies in Honour of Professor Alexandru Barnea, Bucureşti, 2016, p. 259–264. Baralis A., Lungu V., Dupont P., 2016, « Between Greeks and Getae : trade networks on the lower Danube during the archaic period », Twentieth annual meeting of the Symposium on Mediterranean Archaeology « SOMA 2016 », 12–15 mai 2016, Musée de l’Ermitage, St Pétersbourg (Russie). Dupont P., Baralis A., Lungu V. 2016, « Caraburun apud Orgame. The pottery assemblage of the archaic period », International Colloquium in the memory of Valentina Vladimirovna Krapivina „Forum of Olbia”, 5–6 mai 2016, Institute of Archaeology, Nikolaevsky National University - National Academy Of Sciences of Ukraine, Nikolaev (Ukraine), în curs de apariţie în Actele colocviului.
B. Prezentări la colocvii naţionale şi internaţionale, efectuate în cadrul proiectului:
Baralis A., Lungu V., 2012, « Aperçu sur l’organisation du territoire des colonies ouest-pontiques: le programme ANR Pont-Euxin 2012 (Orgamè, Roumanie), Sesiunea internaţională « Pontica », 10–12 octombrie 2012, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie. Lungu V., Baralis A., Lebouteiller P., Dolea A., Muşat A., Streinu M., « Orgame, necropolă şi teritoriu. Proiectul ANR Pont-Euxin 2012 », Sesiunea internaţională « Pontica », 10 octombrie 2012, Constanţa, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie. Baralis A., Lungu V., 2013, « Stratégies coloniales et réseaux d’occupation spatiale gètes sur le littoral de la Dobroudja du Nord: les acquis du Programme ANR Pont-Euxin »,
Fifth international congress on Black Sea Antiquities « The Danubian Lands between the Black, Aegean and Adriatic Seas (7th Century BC-10th Century AD) », 17–21 September 2013, Faculty of Philosophy, University of Belgrade, Belgrade (Serbie). Baralis A., Lungu V., Mănucu-Adameşteanu M., Dolea A., Muşat A., Streinu M., Micu S., Nicolae L., 2013, « Greci în Pontul de vest: Orgame - necropola şi teritoriu. Rezultate parţiale ale proiectului franco-român ANR Pont-Euxin 2010–2012 », 26 februarie 2013, Bucureşti, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Academia Română. Nicolae, L. 2015, « Les timbre amphorique de Călugara et de Caraburun », 2015, Athènes (Grèce), Université Cappodistria. Lungu V., Baralis A., Dupont P., Muşat A., Streinu M., Nicolae L., Lebouteiller P., 2016, « Caraburun - Achik Suhat, o noua aşezare greco-romană între Istros şi Orgame », Simpozionul ARA, 21 -23 aprilie 2016, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti. Lungu V., Baralis A., Caraire G., Jubeau Th., Lebouteiller P., Popova T., Damelet L., Streinu A., Streinu M., Bastide M., Nicolae L., Sanglade T., Iancu L., 2016, « Studiul unui teritoriu antic: Caraburun-Arhcik Suhat. Cercetare pluridisciplinară şi metodologie aplicate în cazul unor aşezări greceşti de pe ţărmul lacurilor Razelm-Goloviţa », Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice « Metodă, teorie şi practică în arheologia contemporană », 30 martie - 1 aprilie 2016, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti. Baralis A., Lungu V., 2016, « Greci în teritoriu get. Aşezarea greacă de la Caraburun - Açɩk-Suhat », prezentată la A 50-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, 26–28 mai 2016, Târgu Jiu.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO