Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012. Rapoarte preliminare de cercetare arheologică Raport de cercetare arheologică

---

Stejaru | Judeţ: Tulcea | Anul: 2015

Anul   2015 Epoca Epoca romană târzie (sec. II-IV) Perioade Epoca romană Categorie Neatribuit Tipuri de sit Locuire Localizare pe hartă   Localizează pe harta României Judet   Tulcea Localitate   Stejaru Comuna   Stejaru Punct Sector    Toponim    Persoane implicate și instituții Nume Prenume rol Instituție Alexandru Popa Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe Carboni Vanessa l’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia Iacob Mihaela Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea Inculeț Ion Universitatea Liberă Internaţională din Republica Moldova Kucsinschi Linca Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Nuțu George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea Proca Ion Universitatea Liberă Internaţională din Republica Moldova Talmaţchi Cristina Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Talmaţchi Gabriel Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Cod RAN    161357.01 Raport Comuna Stejaru Dintre siturile de pe raza comunei Stejaru, de o atenţie deosebită au beneficiat cele din punctele Valea Cavaculei şi Abazaua. De o parte şi de alta a pârâului Cavacula, la NV de localitatea Vasile Alecsandri a fost identificată o aşezare de epocă romană (sec. II-IV p. Chr.). În perimetrul aşezării, în zona central-vestică, a putut fi observat un cuptor ce a servit la arderea materialului tegular. Cu ani în urmă, aici a fost identificat un apeduct roman. La V de aşezare se găseşte o necropolă tumulară. În punctul Abazaua, la SSE de satul Vasile Alecsandri, pe un promontoriu mărginir de cursurile a două pâraie la V şi la E, până la confluenţa acesora, a fost identificată o aşezare romană (sec. II-III p. Chr.) suprapusă de una mediobizantină (sec. XI-XII). La confluenta pâraielor a fost observat, în urmă cu mai mulţi ani, un apeduct roman, din tubuli ceramici. Ceramica romană din punctul Abazaua, foarte bogată, constă în: - veselă de masă pergameniană (formele Hayes 1, 2 şi 3 Candarli), moesică (produsă în atelierele din teritoriul oraşului Nicopolis ad Istrum), nord-pontică şi locală; - amfore Dressel 24, Kapitan II, Proto LR 3, amfore de masă, ulcioare amforoidale; - ceramică de masă şi de băut de factură locală. La ceramică se adaugă o piatră de râşniţă. Ceramica mediobizantină este reprezentată, aproape în exclusivitate, prin vase-borcan. În toamna anului 2015 a fost realizată o ridicare topografică a promuntoriului cu cele două aşezări. Ulterior s-au efectuat cercetări geomagnetice în zona de SV a promontoriului, pe o suprafaţă de 18.000 mp. (cinci carouri cu latura de 60 m). Imaginea procesată pe baza datelor din Gridul 1 se remarcă printr-o serie de anomalii de natură non-arheologică. Astfel în prima coloană de carouri (0-10 m) se observă o serie de cel puţin 18 anomalii circulare cu diametrul de circa 1-1.2 m şi valori magnetice ridicate. În afară de acestea, mai remarcăm o serie de anomalii magnetice de tipul „bi-poli” metalici, distribuiţi pe suprafaţa gridului. Aproximativ în centru, se observă pe o suprafaţă de circa 15 x 25 m o aglomerare de anomalii cu valori deopotrivă pozitive şi negative. După părerea mea acestea ar putea reprezenta urmele unei construcţii, deşi din lipsa urmelor unor zidării respectiv compartimentări interioare – această apreciere rămâne una nesigură. Se mai remarcă o anomalie circulară cu diametrul de circa 1.5-2 m, care ar putea reprezenta urmele unei gropi de dimensiuni mari, sau eventual a unei fântâni. Gridul 2 a fost adosat la sud de cel precedent. Şi aici sunt prezente acele şiruri de anomalii circulare cu diametrul de circa 50 cm. Numărul aşa zişilor „bi”-poli metalici este mai mic de cât în primul grid. Se remarcă şi o serie de anomalii care ar putea avea origine/natură arheologică. Unele dintre ele, ca de exemplu cele cinci aglomeraţii de anomalii din colţul sus-dreapta (sud-vest) ar putea face parte dintr-o clădire cu latura lungă de circa 20 m. Din cele nouă colţuri ale carourilor perimetrului 1 au fost prelevate profile de sol, cu carotiera. Studierea acestor profile e în curs. Rezumat English Abstract Bibliografie Note Bibliografice Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Limba   RO