Obiectivele cercetării: În campania anului 2017, săpăturile arheologice s-au concentrat pe dezvelirea vestigiilor celor două secţiuni aflate în curs de cercetare pe latura sudică a sitului – respectiv SXIX/14 şi SXX/16 (pl. I; II). Concomitent cu săpăturile arheologice, au continuat şi cercetările interdisciplinare (ERT, fotogrammetrie) pe laturile de sud şi de est ale sitului. Rezultate: În secţiunea S...XIX/14, după secţionarea gropilor stâlpilor din lemn care au aparţinut unei construcţii sezoniere şi a unei presupuse fântâni de epocă medieval târzie (secolele XVI-XVII), delimitate pe un pavaj constituit din pietre şi material tegular în carourile 2-6 ale secţiunii (pl. III/a-b), s-a ajuns pe ultimul nivel de locuire romană. Acesta este reprezentat de un strat consistent de dărâmătură, care a aparţinut acoperişului clădirii romane II, care a fost descoperită în campaniile anilor 2007-2014 în colţul NE al secţiunii SXVIII/07 (pl. I, V-VI). Totodată, a fost descoperită şi prelungirea zidului perimetral sudic al clădirii menţionate (Z21), surprins pe o lungime de 4.80 m pe lăţimea secţiunii, în carourile 3-5 (pl. IV-V, VII-VIII). Acesta a fost construit în tehnica opus mixtum, cu rânduri alternative de pietre de calcar şi gresie şi material tegular refolosit (cărămizi, şigle şi olane fragmentare), prinse cu mortar (pl. VII-VIII). Zidul, orientat NV-SE, are lăţimea păstrată de 0,60 m. Din elevaţia lui a fost păstrată numai o porţiune de 1,70 m (trei asize), însă numai pe jumătatea internă a acestuia, din apropierea profilului V al secţiunii, restul ei, ca şi o parte a fundaţiei, fiind demantelate. Împreună cu porţiunea dezvelită în secţiunea SXVIII/07, clădirea romană II are dimensiuni impresionante, de 11,10 m x 6 m, ea neavând delimitată pentru moment decât pe latura sa sudică. Acest tip de construcţii monumentale sunt specifice ultimului nivel de locuire romană a sitului, un denar suberat de la Elagabalus (RIC 131), datat în 221-222 p. Chr., descoperit în stratul de dărâmătură, asigurând datarea clădirii în discuţie începând cu prima jumătate/mijlocul secolului al III-lea p. Chr. În interiorul clădirii romane II au apărut deocamdată puţine elemente constructive - în caroul 4 al secţiunii, în apropierea profilului E, a fost dezvelită una din laturile unui canal aparţinând unei instalaţii de hypocaust, care continuă şi în jumătatea sudică a secţiunii SXX/16 (pl. II, IV/a, XI-XII). Acesta este constituit dintr-un rând de cărămizi prinse cu mortar, cu lăţimea de 0,15 m, lungimea descoperită fiind de 0,40 m. Către extremitatea N a secţiunii SXIX/14, în caroul 1, au mai apărut pigmenţi de arsură şi fragmente de opus signinum, care ar putea aparţine podelei încăperii şi posibil unei alte instalaţii de hypocaust (pl. IV, IVa). Adâncimea maximă la care s-a ajuns în secţiunea SXIX/14 este de -1,90 m. Din nivelul de demolare din interiorul clădirii s-a descoperit un bogat şi divers material arheologic roman (vezi descrierea mai jos). În secţiunea SXX/16, s-a continuat cercetarea locuirii moderne, reprezentată de clădirea de secol XIX-XX şi de construcţiile ei anexe (pl. I-II, IX). În interiorul primei camere a clădirii, situată în jumătatea N a secţiunii (carourile 1-2), de o parte şi de alta a fundaţiilor zidului compartimental orientat N-S (considerat ca aparţinând unei pivniţe), au fost descoperite urmele din lemn ale unei instalaţii pentru producerea vinului, atribuirea fiind făcută după cantitatea mare de seminţe de struguri găsită în interiorul ei (pl. IX). Cercetarea acestui context arheologic (Cxt 96) nu s-a încheiat încă, adâncimea maximă la care s-a ajuns fiind de -1,76 m. În afara elementelor structurii moderne menţionate mai sus, în carourile 2-3 ale secţiunii, de la -1,50 m adâncime, a început sa apară ultimul nivel de locuire romană. Acesta este reprezentat deocamdată de colţul unei încăperi romane (pl. IX-X), descoperite în jumătatea nordică a secţiunii, în apropierea profilului E, precum şi de elementele unei instalaţii de hypocaust (pl. XI-XII). Din clădirea romană identificată în carourile 3-4 ale secţiunii SXX/16, au fost dezvelite fundaţiile a două fragmente de ziduri – Z24 şi Z25. Primul dintre ele este orientat SE-NV şi are dimensiunile cunoscute de 1,22 x 0,60 m, în timp al doilea zid, orientat NV-SE, are 0,90 x 0,70 m (pl. IX-X). Tehnica lor de construcţie este opus mixtum, identică cu a zidului Z21. Clădirea romană a fost afectată de fundaţiile zidului modern, însă cercetarea ei va continua după scoaterea structurilor moderne. În partea opusă colţului de clădire menţionat, în carourile 3-4 ale secţiunii SXX/16, în apropierea profilului V, au apărut, aşa cum menţionam mai sus, elemente ale unei instalaţii de hypocaust, separate de fundaţiile zidului perimetral S al clădirii moderne: urmele unei arsuri consistente (pl. IX, XII) şi un zid (Z26) constituit dintr-un rând de cărămizi legate cu mortar, cu dimensiunile dezvelite de 1,70 x 0,18 m. Acest hypocaust aparţine clădirii romane II, acelaşi zid fiind descoperit în prelungire, în secţiunea SXIX/14 (vezi descrierea mai sus). În restul secţiunii SXX/16 se mai constată structuri moderne în carourile 1-2 (Cxt 96) şi 5-6 (în jumătatea E a zonei), în timp ce în jumătatea V a ei s-a ajuns la nivelul de demolare care aparţine ultimei faze de locuire romană (Cxt 24). Materialele arheologice descoperite au fost foarte bogate şi variate. În nivelele moderne (secolele XIX-XX), ele au constat din: 11 monede de bronz (în principal kreutzeri, datataţi în perioada 1760-1765, însă majoritatea în intervalul 1850-1851, 1859-1860); obiecte din bronz, fier, sticlă; ceramică modernă aparţinând tuturor categoriilor funcţionale, inclusiv un lot de 15 pipe, majoritatea cu ştampila atelierelor de producţie etc. Artefactele arheologice aparţinând ultimului nivel de locuire romană au fost la rândul lor foarte bine reprezentate: au fost descoperite două monede – un dupondius, deocamdată neidentificat şi un denar suberat de la Elagabalus (datat în 221-222 p. Chr.); obiecte din metal (resort de fibulă din bronz, multe cuie şi ţinte din bronz şi fier) şi din os (multe ace de păr), precum şi o mare variatate de ceramică (terra sigillata lisă, ceramică ştampilată şi decorată prin incizare, amfore, opaiţe, majoritatea categoriilor ceramicii comune, jetoane etc.), la care se adaugă materialul tegular ştampilat foarte numeros – cu sigla legiunii a XIII-a Gemina, simplă sau cu antroponime variate, precum şi cu ştampilele gărzii guvernatorului (pedites singulares, singulares, numerus singularium). În campaniile arheologice viitoare se va continua dezvelirea vestigiilor situate pe laturile de sud şi de est ale sitului, în scopul corelării lor cu cele descoperite în campaniile anterioare, pentru o cât mai rapidă conservare şi punere în valoare istorico-arheologică a Palatului guvernatorului Daciei romane de la Apulum.