.
Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Colonia Dacica Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Templu
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Sarmizegetusa
Comuna:
Sarmizegetusa
Punct:
Colonia Dacica Sarmizegetusa (Ulpia Traiana)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Antal Adriana Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Bota Emilian-Simion Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Ciongradi Carmen Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Diaconescu Alexandru Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Dima Cristian Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Oltean Ioana University of Exeter, UK
Petrovszki Richard Karl Ruprecht Universität Heidelberg
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice din campania 2017 s-au derulat din fonduri obţinute prin intermediul unui proiect ERASMUS+ finanţat de UE, la care s-a adăugat contribuţia Universităţii Babeş-Bolyai.
La săpături au participat un număr de peste 35 de studenţi de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Karl Ruprecht din Heidelberg, Universitatea din Viena şi Universitatea din Exeter, implicaţi î...n proiectul european Erasmus+ „FIT in Archaeology”.
În campania din 2017 a fost abordat doar sediul guvernatorului financiar al provinciei Dacia Apulensis (Praetorium Procuratoris), cu scopul de a investiga noi structuri aflate în relaţie cu cele descoperite în campaniile anterioare.

Sediul Guvernatorului Financiar al Daciei Apulensis (Praetorium Procuratoris).
Cercetările arheologice din campaniile 2015-2016 s-au concentrat asupra corpurilor de clădire aflate la Vest de complexul termal şi de sălile care par să fi fost în folosinţa privată a guvernatorului financiar (constituind domus procuratoris). Principala descoperire a fost o mare încăpere prevăzută cu instalaţie de hypocaust (C), flancată la Est şi la Vest, de două coridoare orientate Nord-Sud (încăperile A şi B, respectiv N, G). Mai departe, către Vest se află alte încăperi şi anexe (O, P) care fac parte dintr-un alt corp de clădire. De asemenea a fost începută cercetarea fazelor anterioare, reprezentate de clădirile civile, care au precedat sediul guvernatorului, înfiinţat în jurul anului 170 p.Chr. nota 2.
Campania din 2017 a avut în vedere extinderea cercetării spre Nord şi Est de încăperea C, cu scopul de a investiga încăperea cu hipocaust aflată la nord şi relaţiile dintre acest corp de clădire şi structurile descoperite în perioada anilor ’70-80 - nota 3.

În acest scop a fost trasată suprafaţa Sp3 cu dimensiunile de 3X3 m la Nord de zidul Z5 pe aliniamentul zidului Z1. A mai fost deschisă şi suprafaţa Sp4 cu dimensiunile 5X5 m, situată la o distanţă de 1 m Nord de zidul Z5 pe aliniamentul zidului Z2. De asemenea au fost cercetate şi unele dintre încăperile din suprafeţele cercetate în campaniile anterioare. În acest scop a fost trasată o casetă de sondaj (S4) în colţul de SE al încăperilor F şi D, orientată perpendicular pe Z13 cu dimensiunile de 1,5 m pe axa Est-Vest şi 4m de la zidul Z12 spre Nord. În încăperea N s-a investigat substrucţia contextului C58 şi îndepărtarea stratului C22, iar în încăperea G s-a golit groapa modernă C72 şi s-a curăţat canalul C47. Au mai fost cercetate încăperile A şi B în scopul dezvelirii canalului C71.

Campania 2017. Principalele rezultate.

Suprafaţa nou cercetată Sp3 s-a dovedit a fi în mare parte afectată de o intervenţie modernă C70 care se continuă şi în încăperea denumită convenţional A -nota 4.
Suprafaţa Sp4 este parte a unei încăperi (O) care a fost prevăzută cu un sistem de încălzire de tip hipocaust şi este poziţionată la Nord de camera C. Cele două instalaţii de hipocaust comunicau printr-un canal ce străpunge Z5. La nivelul suspensurii exista un pasaj în extremitatea vestică a aceluiaşi Z5, de la care provine un uşor (şi un prag?) de piatră. Până în acest moment, în mare parte, stratigrafia este similară încăperii C, astfel contextele arheologice au fost denumite convenţional asemănător (C01’, C09’, C14’’, C10’, C15’). La fel ca în cazul încăperii C şi în această suprafaţă suspensura a fost distrusă, păstrându-se parţial doar pe o porţiune de cca. 1m2. Podeaua a fost realizată similar din pavaj hexagonal având laturile între 3 şi 6 cm, lipite cu mortar şi aşezate pe o şapă de opus signinum (gros de 15 cm ) sub care s-au găsit cărămizi bipedale fragmentare, aşezate pe pilele instalaţiei de hipocaust. Peste podeaua instalaţiei (C15’) se găsea un strat puternic de arsură C14’’. În colţul de Sud Est al suprafeţei au fost surprinse două ziduri (Z21 şi Z22) ţesute între ele, care formează colţul unei noi încăperi (P), sau mai degrabă a unei anexe legate de ultima fază a instalaţiei de hipocaust. Aceste ziduri au fost amplasate deasupra podelei de opus signinum, această podea continuând şi în interiorul spaţiului delimitat de Z21-Z22. Pe moment nu se poate stabili nici extensia spre Nord şi Est a încăperii cu instalaţie de hipocaust şi nici dimensiunile anexei.
Partea de Vest a încăperii O a fost parţial distrusă de groapa modernă C78, care a afectat şi elevaţia zidului Z2. Această groapă se extinde spre Est cu circa 1,6 m de la profilul Vestic. Zidul Z2 a fost surprins şi pe latura de Vest a încăperii pe o lungime de 4,3 m, fiind ţesut cu zidul Z19. Acesta a fost surprins doar pe o lungime de 1,2 m raportat la colţul exterior, înspre Est fiind acoperit de podeaua instalaţiei de hipocaust C15’. Zidul Z19 are o traiectorie paralelă cu zidul Z13. Distanţa dintre Z13 şi Z19 pe axa Nord-Sud este de 14 m şi corespunde zidurilor perimetrale ale unei locuinţe civile (domus) anterioare încăperii prevăzute cu instalaţie de hipocaust (C) şi care a fost parţial cercetată în anii anteriori (încăperile D, E). Tot sub podeaua instalaţiei de hipocaust din noua încăpere (O), la o distanţă de cca. 0,3 m Nord faţă de Z19 a fost identificat, tot datorită gropii moderne, un alt zid paralel numit Z20. Nivelul de dărâmare al zidului Z20 pare a fi mai înalt decât cel al zidului Z19, podeaua instalaţiei lăsându-se uşor pe acesta din urmă şi dând senzaţia de trepte. Această situaţie este vizibilă şi în interiorul suprafeţei la Sud de Z19, diferenţele de adâncime între podeaua aflată deasupra zidurilor Z19 şi Z20 fiind de cca. 10 cm.
Săpăturile au continuat şi în încăperile A şi B, unde s-a golit groapa modernă C70 şi s-a curăţat canalul C71. În încăperea B, lângă zidul Z13 în apropierea ultimei plăci păstrate a canalului s-a observat că atât zidul cât şi canalul a fost deranjat de o intervenţie modernă în umplutura căreia s-au identificat pietre din zidul Z13 precum şi mai multe fragmente de cărămidă.
În încăperile D şi F în colţurile de Sud-Est s-au cercetat prin sondajul S4, fazele anterioare instalaţiei de hipocaust. În sondajul din încăperea D au fost identificate straturile C37, C38, C39 şi C44 reprezentând aceleaşi straturi identificate în sondajul S1/2016 -nota 5. În încăperea F în stratul anterior substrucţiei podelei (C37) notat cu C65 a fost găsită o aplică realizată din scoică oceanică. Sub acest strat a fost surprins un nou context de depunere notat C75, sub care se pare că a existat o podea de opus signinum C77. La demontarea elevaţiei de lut şi lemn a zidului Z13, sub lut, a fost descoperită o monedă de bronz ilizibilă.
În încăperea H sub pavajul C57 a fost identificat un strat de lut ars C64 cu grosime de aproximativ 0,4 cm. Tot în această încăpere în partea de Nord s-a curăţat podeaua C22 înspre zidul Z3 şi s-a ajuns la concluzia că această podea este aceeaşi cu C27 identificată în cercetările din 2015 -nota 6, distrusă de groapa modernă C23.
În încăperea N s-a îndepărtat stratul de depunere C69 pe toată suprafaţa acesteia. La baza stratului a fost descoperită o piesă de harnaşament din bronz. Sub acest context a fost identificat un strat nou C85 ce reprezintă nivelul de construcţie al zidurilor Z6 şi Z2. În nivelul cel mai de jos a fost identificată o fază de lemn, care constă dintr-o groapă de stâlp, C88 şi urmele unui perete de lemn, C92.
În încăperea G s-a săpat groapa modernă C72 şi s-a curăţat canalul C49. Sub groapa modernă a fost identificat stratul de dărâmătură C66, care a fost documentat şi apoi îndepărtat ajungându-se la steril. În acest strat a fost identificat un ac de păr.

Principalele complexe arheologice


C01’. Strat de dărâmătură de culoare negru-cenuşiu. Componenţa de bază a stratului este formată din pământ, bolovani de diferite dimensiuni şi cărămidă. Intruziunile se compun din ceramică şi oase. Acest strat a fost identificat pe întreaga suprafaţă Sp4, având o grosime cuprinsă între 10-32 cm.
C09’. Dărâmătura suspensurii instalaţiei de hipocaust. Apare pe toată suprafaţa Sp4, cu o grosime maximă de 80 cm. În dărâmătură au fost descoperite pavaje hexagonale de diferite dimensiuni cu latura cuprinsă între 3 şi 3,5 şi 6 cm, fragmente ceramice, oase, cărbune, tubuli pentru încălzirea peretelui, tesserae etc.
C10’. Suspensura încăperii este păstrată fragmentar şi este aşezată pe o şapă de opus signinum cu o grosime de 15 cm pe pilele de hipocaust. Podeaua a fost realizată din pavaj hexagonal având laturile între 3 şi 6 cm, lipite cu mortar şi aşezate pe o şapă de opus signinum (gros de 15 cm ) sub care se află cărămizi sesquipedale fragmentare.
C14’’. Strat de arsură care se extinde pe toată suprafaţa încăperii cu hipocaust, şi care reprezintă stratul de arsură de pe podeaua de jos a instalaţiei. Componenta principală a stratului este formată din cenuşă şi cărbune, intruziunile fiind formate din fragmente de cărămidă şi tencuială prăbuşită de pe zidurile încăperii.
C15’. Reprezintă podeaua de opus signinum a instalaţiei de hipocaust, extinsă în toată încăperea mai puţin în zona în care a fost distrusă de groapa modernă C78. Spre deosebire de podeaua din încăperea C, aceasta nu pare să aibă urme de reparaţii.
C37. Strat de lutuială cu o grosime de 12 cm, identificat sub C15. Acest strat a fost identificat în toate sondajele din încăperile D, E şi F. De menţionat că acest strat corespunde stratigrafic cu contextul C19 identificat în secţiunea S1/2015 între zidurile Z6 şi Z2, şi care poate fi pus în legătură cu momentul construirii sistemului de hipocaust -nota 7.
C38. Strat de dărâmătură cu o grosime de 30 cm. Acest strat se află sub amenajarea de lut C37, fiind surprins în toate sondajele efectuate, mai puţin în sondajul S4, încăperea F. În componenţa acestui strat s-au observat fragmente de ţigle, tencuială reprezentând cel mai probabil prăbuşirea acoperişului unei încăperi dintr-o fază anterioară. Sub acest strat a fost identificat stratul C39 care a avut în componenţă mai multe opaiţe şi vase întregi.
C64. Strat de lut ars, identificat în încăperea H sub contextul C57. Grosimea acestui strat este de 40 cm, s-a păstrat în toată încăperea şi este în legătură cu substrucţia contextului C22. El a fost distrus parţial de groapa modernă C23.
C65. Strat de depunere de culoare cenuşiu-negricioasă. Acesta a fost identificat în încăperea F în stratul anterior substrucţiei podelei (C37) şi are o grosime de 15 cm. Din el provin fragmente ceramice, cărbune, oase, o aplică din scoică de mare etc.
C66. Strat de depunere de 20 cm identificat în încăperea G. Acesta se extinde probabil în toată încăperea continuând şi sub canalul C49. Din el provin fragmente ceramice, oase, cuie de fier etc.
C69. Strat de depunere de 20 cm identificat în încăperea N. Acesta se extinde pe toată suprafaţa încăperii şi se află la nivelul fundaţiei zidurilor Z6 şi Z2. Din el provin mai multe fragmente ceramice şi os, cuie din fier, precum şi o piesă de harnaşament realizat din bronz. Stratul se continuă spre încăperea G, fiind acelaşi cu C66.
C70. Groapă modernă identificată în încăperea A şi Sp3, care distruge toate straturile arheologice până la nivelul de construcţie al canalului C71. În umplutura acestei gropi au fost găsite mai multe fragmente ceramice, oase, elemente din construcţia zidurilor, bolovani etc.
C71. Reprezintă un canal de scurgere plasat în încăperile A şi B. Canalul este construit din trei rânduri de piatră de râu acoperit de lespezi mari de piatră. Atât cât a fost surprins, extinderea maximă canalului are o lungime de 8,5 m. Canalul a fost afectat de groapa modernă C70 la N şi C07 la Sud. În umplutura canalului au fost identificate fragmente ceramice, cărămidă, os. Acest canal pare a fi reutilizat şi în epoca habsburgică şi feudală. Din umplutura canalului provin fragmente ceramice, oase, cuie de fier, cărămidă, fragmente de tăbliţe de bronz etc.
C72. Groapă modernă identificată în încăperea G. Extinderea acesteia începe de sub Z8 şi continuă până la marginea canalului C49. Umplutura acestei gropi este formată din bolovani rezultaţi probabil din dărâmătura zidurilor Z2 şi Z6, fragmente ceramice, oase, cărbune, mortare şi cuie.
C75. Nivel de depunere gros de 5 cm identificat în încăperea F. Acesta are o extindere pe toată suprafaţa sondajului S4 din încăperea F. Stratul se află sub C65 continuând şi înspre profilul vestic al sondajului. El are în componenţă fragmente ceramice, oase şi cărbune.
C77. Podea de opus signinum aflată în încăperea F, are o extindere de 1,4X1,2 m, cu o spărtură în colţul de Sud-Est, de cca. 60 cm. Aceasta continuă în profilul vestic al sondajului din încăperea F, urmând a fi cercetată în campania următoare.
C88. Groapă de stâlp aflată în încăperea N, sub fundaţia zidului Z2 în zona unde la acest zid se adosează zidul Z12. Groapa, de formă elipsoidală are dimensiunile de 65X35 cm şi o adâncime de 25 cm.
C92. Amprenta unui perete de lemn care se extinde pe o lungime de 1,10 m pe axa Nord Sud dinspre profilul estic al încăperii N situat la o distanţă de 10 cm faţă de fundaţia zidului Z6. Amprenta peretelui coteşte spre zidul Z6 continuând sub acesta. Colţul amprentei peretelui este marcat de groapa unui stâlp de lemn care se adânceşte cu 35 cm sub amprenta peretelui. În umplutura acestei gropi au fost identificate oase şi fragmente ceramice precum şi un vas întregibil de terra nigra care documentează o datare timpurie a acestui complex.

English Abstract:

In the 2017 campaign were continued the researches to the headquarters of the financial governor of Dacia Apulensis (Praetorium Procuratoris), investigating some new structures in relation to those discovered in previous campaigns with the purpose also to make a connection with the older diggings form late `70 and early `80. Therefore, the research was extended to North reported to the room named conventionally C (fig. 1), being opened two new surfaces Sp3 (3x3 m) and Sp4 (5X5m). Unfortunately, the newly researched Sp3 surface has been strongly affected by a modern intervention C70, that continued in the room named A. In the other new surface, Sp4, was identified two adjoining rooms named O and P. The O room was provided with a hypocaust system similar to the C room, while the room P was likely an annex in relation with the last phase of the hypocaust system.

At the same time, in the area with the big room with hypocaust heating system (C), were investigated some other contexts with the purpose of researching the earlier phases of this construction, represented by the civil buildings, which preceded the governor’s headquarters, being dug an evaluation trench named conventionally S4 placed in the South East corner of the F and D room. In the room N was also investigated the substructure of the C72 context, C22 was removed and in the G room has been emptied the C72 modern hole. Were further investigated the A and B rooms for unveiling the C71 channel.

Note Bibliografice:

1)Din anul 2013 responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic a fost numită dr. C. Ciongradi. În anul 2016 noua Comisie Naţională de Arheologie a acordat două autorizaţii de cercetare, una fiind pe numele lui dr. I. Piso care a fost pensionat în anul 2011 şi numit membru în noul CNA. În anul 2018, noul manager al MNIT a refuzat să semneze cerea de autorizaţie pe numele dr. C. Ciongradi iar organizarea cercetării arheologice a fost cedată UBB.


2)CCA 2016, p. 79-83. Tot aici despre localizarea complexului şi istoricul săpăturilor; CCA 2017, p. 120-124.
3)H. Daicoviciu şi colab., Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în MCA 1980, p. 276-282; H. Daicoviciu şi colab., Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în MCA 1983, p. 246-277.
4)CCA 2016, p. 79-83, Pl. I.1.
5)CCA 2016, p. 122-123.
6)CCA 2016, p. 82.
7)CCA 2016, p. 82.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO