.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană târzie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Locuire militară;
Cetate;
Fortificaţii
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Turnul de Colţ
Toponim:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Honcu Ştefan Institutul de Arheologie Iaşi
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

Localizat în colţul de SE al fortificaţiei romano-bizantine, Turnul de Colt, are o forma de evantai şi a fost puternic afectat de diversele demantelari practicate de-a lungul mai multor perioade istorice. Acest monument a facut obiectul mai multor campanii de cercetări arheologice, începând cu anul 2002, fara însa a se ajunge la concluzii definitive privind etapele sale constructive. Forma de evantai a turnului... îşi gaseşte analogii apropiate la Capidava, Dinogetia, Tropaeum Traiani, (L)Ibida sau Troesmis - Cetatea de Est, pentru sec. IV p.Chr , cu o fază anterioară, „realizată probabil în timpul Severilor sau chiar mai devreme” -nota 1.

În campania anului 2017, desfăşurată în lunile septembrie-octombrie, cercetarea arheologică sistematică propriu zisă s-a rezumat aproape exclusiv pe Turnul de Colţ (TC), aflat în colţul de sud-est al incintei cetăţii Noviodunum (Pl. 10). Acest lucru se datorează fondurilor reduse acordate de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, dar şi întârzierii acordării lor, astfel că au fost probleme cu recrutarea zilierilor, majoritatea localnicilor fiind ocupaţi cu cu strângerea recoltelor specifice toamnei, activitate mult mai bine plătită decât oferta şi posibilităţile permise de arheologi.
Element esenţial al fortificaţiei de la Isaccea, Turnul de Colţ a intrat în atenţia membrilor colectivului încă din anul 2002, când au fost trasate primele două secţiuni paralele, TC-1 şi TC-2, orientate nord-sud, lungi de 30 m. şi late de 2,5 m. În campaniile următoare, frontul de lucru la acest obiectiv a fost dezvoltat prin deschiderea succesivă a unor noi secţiuni: TC 3, spre est, TC 4, TC 5 spre vest, dar şi casete de-a lungul incintei nord-sud.
Turnul prezintă două laturi evazate (ce formează un spaţiu interior trapezoidal) ce pornesc din zidul de incintă, avansând către nord-est şi nord-vest, frontul fiind semicircular (astfel turnul capătă forma de evantai).
Din punct de vedere planimetric acest monument, are numeroase analogii în Dobrogea, el fiind întâlnit la toate sistemele de fortificaţie din epoca romană târzie (Dinogetia, Halmyris, Ulmetum, Troesmis, Capidava, etc). Grosimea laturilor este de aproximativ 4,00 m. incluzând aici şi plintele interioare şi exterioare. De asemenea, turnul este prevăzut cu pilon central de mari dimensiuni (6,30 x 1,60 m.) necesar pentru a susţine platformele interioare, pe ultima dintre ele fiind instalată probabil o maşinărie de luptă (în campania anului 2017 în umplutura turnului a fost descoperit un proiectil de catapultă confecţionat din ceramică). Acest sistem constructiv este caracteristic sec. IV p.Chr., mai rezistent în faţa mijloacelor de asediu. Din păcate starea de conservare a zidurilor turnului de colţ este precară, acestea fiind puternic afectat de diversele demantelări practicate de-a lungul mai multor perioade istorice, cu precădere în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX..
În 2017, atenţia noastră s-a îndreptat în special asupra laturii de vesta a turnului, fiind surprinse atât zona intramurană cât şi o porţiune din aria exterioară a respectivului turn. Raportat la săpăturile anterioare desfăşurate în acest punct, cercetarea noastră s-a concentrat în suprafeţele TC 4 şi TC 5, fiind surprinse şi înregistrate aspecte şi din TC 1 (în porţiunea aferentă intrării în turn). Într-o primă etapă a fost eliminat martorul dintre secţiunile TC 4 şi TC 5 în vederea dezvelirii laturii de vest a turnului şi cercetarea suprafeţei cuprinsă între intrarea în turn şi pilonul acestuia.
În această zonă am surprins o amenajare ce pare a fi fost o formă „primitivă” de vatră, deoarece au fost surprinse urme consistente de arsură. A fost identificată la adâncimea de 0,45 m, iar în urma secţionării am constatat că a fost amplasată pe o nivelare realizată dintr-un strat foarte compact de pământ galben, ce apare la adâncimea de 1,05 m. Structura amenajată între 0,45 şi 1,05 m a fost realizată din pământ purtat din zona adiacentă fortificaţiei, deoarece în umplutura acesteia au fost descoperite artefacte specifice epocii romane timpurii (sec. II – IV), dar au fost refolosite şi elemente din perioada de funcţionare a turnului (cărămidă specifică sec. VI şi un proiectil de catapultă). Pe lângă descoperirile din epocă romană, antrenate în momentul amenajării acestui complex, au fost descoperite un număr semnificativ de fragmente ceramice medio-bizantine (sec. XI). Descoperirile numismatice, atât cât pot fi ele interpretate în momentul de faţă se înscriu fie în intervalul cronologic al secolului al IV-lea, fie aparţin perioadei medio-bizantine (sec. XI-XIII).
În această zonă se remarcă latura de nord a turnului, unde, între scara de acces şi colţul interior de nord-vest, se păstrează o tencuială realizată din mortar alb, curat, atent finisat. Nivelul pe care ne-am oprit în această campanie, este marcat de o cărămidă aflată la aceiaşi cotă cu nivelul plintei interioare, lată de 0,30 m, a laturii de vest a turnului
În concluzie putem afirma că această amenajare a fost realizată în interiorul turnului, în secolul al XI-lea, când cel mai probabil zona a fost amenajată. Un alt aspect necunoscut asupra căruia nu se pot face precizări, având în vedere multiplele distrugeri, care la rândul lor au afectat contextele arheologice este reprezentat de utilizarea structurilor de epocă romană în perioada medie-bizantină.
A doua situaţie documentată în suprafaţa TC 5 constă în investigarea gropii de demantelare a laturii de vest a turnului cu scopul de a identifica cota până la care a fost demantelat zidul. S-a constatat astfel că această latură a fost puternic afectată, aproape abrupt din apropiera incintei. În acest stadiu al cercetărilor, până la adâncimea de - 2,00 m, a fost dată la iveală această latură pe o lungime de 4,50 m la exterior şi 3,85 m la interior. În umplutura gropii de demantelare au fost descoperite o serie de monede din bronz, atât medievale cât şi romano-bizantine. Până la finalizarea lucrărilor din campania 2017 nu am ajuns să golim în întregime groapa de demantelare, această activitate va fi reluată în campania anului următor.
A treia situaţie cercetată a fost identificată în suprafaţa TC 1 (interiorul turnului). Aici a fost secţionată nivelarea realizată dintr-un strat de pământ galben compact pe care a fost aşezată amenajarea descrisă anterior (amenajarea medio-bizantină). Această structură a apărut la adâncimea de 1,05 m. şi are o grosime de aproximativ 0,55 m, iar în umplutura acesteia au fost descoperite o serie de fragmente ceramice romane. Cele mai sigure repere cronologice sunt oferite de opaiţe, databile din sec. II până în sec. IV p. Chr. De asemenea, menţionăm şi descoperirea mai multor monede din bronz (din care remarcăm un folles emis de Diocleţian) şi a unui inel din aur, specific intervalului cronologic cuprins între secolele III - IV p.Chr. nivelare din interiorul turnului s-a produs undeva în secolul al IV-lea p.Chr. şi ar trebui pusă în conexiune cu una din fazele constructive ale turnului.
Dezvelirea laturii exterioare de vest a TC, până la – 2,00 m, ţesută zidului de incintă, a prilejuit observaţii privind etapele constructive şi intervenţiile ulterioare asupra monumentului. Astfel, dacă pe paramentul exterior de vest a turnului a fost inentificată o singură plintă pe latura de vest, cercetată parţial în campania anului 2014, se găsesc nu mai puţin decâ trei plinte cu tot atâtea gropi constructive vizibile pe profil, dar şi o structură masivă de zidărie, lungă de 2,20 m, adosată atât incintei cât şi turnului. Deşi extinderea cercetării spre est încă nu a fost posibilă, această situaţie stratigrafică şi constructivă este greu de explicat în această etapă a săpăturilor. Nu excludem o fază mai timpurie a turnului, ipoteză deocamdată dificil de demonstrat în stadiul actual al cercetărilor.

Note Bibliografice:

1)L. Radu, A. Stanica, Un cuptor de ars ceramica descoperit la Noviodunum, Pontica 45, 477-486.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO