Scurtă prezentare a sitului: Această importantă staţiune arheologică preistorică, descoperită în urmă cu 5 ani, este situată în judeţul Alba, comuna Săliştea, satul Tărtăria. De vreme ce a fost necesară identificarea distinctă a acestui sit din perioada mijlocie a primei epoci a fierului de binecunoscuta staţiune neolitică de la Tărtăria – Gura Luncii, apelând la toponimia locală şi hărţile de referinţă acest d...e-al doilea important sit identificat în cuprinsul teritoriului administrativ al satului Tărtăria a fost denumit Tărtăria – Podu Tărtăriei vest. Situl hallstattian, descoperit în anul 2012 cu prilejul cercetărilor arheologice preventive prilejuite de construirea autostrăzii Orăştie – Sibiu, se află pe partea stângă a văii mijlocii a Mureşului, la Nord de autostradă şi la Sud de DN7, chiar la intrarea în satul sus-menţionat. Lucrările agricole intense care se desfăşoară de câteva decenii în această zonă afectează suprafaţa sitului, aşa cum se poate observa atât pe imagini aeriene şi hărţi de arhivă, dar şi direct, cu prilejul cercetărilor preventive din anii 2011–2012, respectiv a celor sistematice din campaniile 2016–2017. Prin cercetările arheologice preventive din anul primăvara şi vara anului 2012, desfăşurate în porţiunile sudică şi estică ale sitului, s-a stabilit existenţa aici a unui important habitat preistoric, unde se păstrează importante vestigii încadrabile în perioada mijlocie a primei epoci a fierului (Hallstatt-ului mijlociu / perioada culturii Basarabi) -nota 2. Campaniile de cercetare arheologică sistematică din perioada 2016–2017 s-au concentrat în partea nordică a sitului, confirmând suprafaţa amplă pe care o ocupă această staţiune preistorică pe prima terasă a râului Mureş. Trebuie amintit şi faptul că acesta este unul din cazurile aparte ale arheologiei din România ultimelor două decenii dată fiind oportunitatea şi posibilitatea de a continua cercetarea arheologică preventivă de amploare din anul 2012 (într-un sit anterior necunoscut) prin extinderea şi aprofundarea sa în cadrul unui program multianual de săpătură arheologică sistematică şi investigaţii pluridisciplinare conexe.
Obiectivele cercetării: Încă de la finalul cercetărilor arheologice preventive din 2012 a devenit evident faptul că scopul major al extinderii cercetărilor arheologice sistematice (pluridisciplinare) către Nord şi Vest este acela de a identifica – prin mijloace non-intruzive şi săpătură sistematică – vestigiile arheologice din cuprinsul porţiunii de sit neafectată de construirea autostrăzii şi a infrastructurii conexe, respectiv de a cerceta porţiuni distincte din sit pornind de la rezultatele investigaţiilor geofizice şi de a le proteja prin clasarea sitului în Lista Monumentelor Istorice (categoria A). Principalele obiective ale cercetării arheologice sistematice, planificate într-o primă etapă să se desfăşoare pentru o perioadă de cinci ani, vizează: (1) sondarea unor perimetre din zona nordică, cea vestică şi cea nord-estică sitului în vederea stabilirii limitelor sale în aceste direcţii; (2) investigarea traseului şanţului sudic de delimitare în partea vestică a sitului. Având în vedere că întreaga suprafaţă a sitului este afectată de lucrări agricole intensive şi – pe cale de consecinţă – este necesar acordul administratorilor / proprietarilor loturilor de teren pentru acces în sit, planificarea măsurătorilor non-intrusive şi a campaniei de săpături propriu-zise sunt direct influenţate – anual – de acest factor. Alţi factori care determină modul de organizare a campaniei şi stabilirea obiectivelor anuale de cercetare sunt reprezentaţi de resursele financiare disponibile, condiţiile meteo, precum şi costurile destul de mari pentru asigurarea forţei de muncă (muncitori zilieri). Astfel, în campania 2017 cercetarea s-a concentrat numai în zona nordică a sitului, continuându-se şi extinzându-se săpătura arheologică în perimetrul stabilit în anul precedent, iar datorită disfuncţiilor survenite în acordarea fondurilor din bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale nu a mai fost posibilă efectuarea în timp util a prospectărilor geomagnetice în zona vestică a sitului şi deschiderea unui al doilea perimetru de sondare aici. la începerea campaniei de săpături în luna octombrie a.c. acestea au fost reconsiderate în sensul concentrării în zona nordică a sitului, urmând ca în cursul campaniei anului 2017 să fie abordate şi celelalte două zone menţionate. Nu în ultimul rând, strategia de cercetare vizează un demers pluridisciplinar şi în etapa post-săpătură, respectiv efectuarea unor serii de datări radiocarbon -nota 3- sau a unor datări punctuale, dar şi a unor studii de bioarheologie -nota 4- şi arheozoologie -nota 5.
Tehnici de cercetare utilizate, analize etc.: Similar campaniei precedente, dată fiind suprafaţa apreciabilă a sitului (de peste 15 ha), dar şi resursele – umane şi materiale – care au putut fi utilizate pentru cercetarea acestuia a fost necesară combinarea unor metode non-intrusive (aerofotografii şi noi prospectări geomagnetice, pentru moment doar parţiale, în zona vestică a sitului) cu cele invazive (săpătură arheologică / sondare / periegheză). Într-o primă etapă a cercetării, pornind de la rezultatele investigaţiilor geofizice din 2014 am stabilit sondarea unui perimetru de peste 300 m2, în partea nordică a sitului -nota 6. Săpătura a fost proiectată într-un sistem de secţiuni magistrale, divizate în casete de 4 × 4 m, cu martor intermediar de 1 m, deopotrivă transversal şi longitudinal, pentru stabilirea limitelor sitului şi completarea stratigrafiei sale generale. În campania 2017, utilizând rezultatele preliminare ale prospecţiunilor magnetometrice din anul 2014 şi rezultatele cercetărilor arheologice din campania 2016 a fost deschisă o nouă secţiune magistrală în perimetrul stabilit din zona nordică a sitului şi a continuat extinderea unei secţiuni proiectate în campania precedentă şi deschisă numai parţial în campania precedentă -nota 7. Ulterior, ţinând cont de distribuţia şi caracteristicle contextelor şi complexelor identificate preliminar în cadrul secţiunilor magistrale (S033 şi S034) a fost dezvoltată o săpătură în suprafaţă, utilizând un sistem de casete şi carouri care permite realizarea de observaţii stratigrafice în detaliu, înregistrarea şi prelevarea cât mai acurată a datelor şi materialelor arheologice. Per ansamblu, în campaniile 2016–2017, în acest prim perimetru din zona nordică a sitului a fost efectuată o cercetare exhaustivă totalizând în suprafaţă circa 336 m2. Sunt în curs de realizare o serie de datări noi datări radiocarbon pe baza probe osteologice şi de cărbune prelevate din diverse contexte în această campanie. De asemenea, au fost iniţiate studii de bioarheologie şi arheozoologie.
Scurtă descriere a descoperirilor: În campania 2017 au fost identificate 6 noi complexe arheologice (Cx 269 – Cx 274) -nota 8, toate fiind cercetate integral, deopotrivă fiind finalizată şi săparea a două complexe identificate în campania precedentă (Cx 259 şi Cx 261). Pentru un singur complex, anume Cx 267 -nota 9, cercetarea a fost realizată parţial, fiind investigată numai partea nordică a acestuia. În cazul Cx 273 au putut fi observate două momente de utilizare. Şi de această dată – similar situaţiilor observate în zona sudică şi estică a sitului cu prilejul cercetărilor arheologice preventive din anul 2012, dar şi celor observate în campania 2016 – vestigiile aparţinând „locuirii” hallstattiene (perioada culturii Basarabi) sunt semnificative, dacă luăm în considerare faptul că – per ansamblu – într-o suprafaţă de circa 300 m2 au fost identificate 15 complexe arheologice (9 în campania 2016 şi 6 în campania 2017) având în inventar numeroase vase întregi şi întregibile (peste 25 într-o estimare preliminară, descoperite în cele două campanii, respectiv vase ceramice cu forme şi decor caracteristice stilului ceramic Basarabi), care se adaugă importantului lot de material ceramic de acest fel provenit din amplele cercetări arheologice preventive efectuate aici în anul 2012 -nota 10. Descoperiri aparte din această campanie arheologică sunt reprezentate de: o cană cu reprezentarea unei păsări acvatice (Cx 259); o serie de mai multe vase sparte pe loc (Cx 271 şi Cx 274) -nota 11; o (posibilă) vatră portabilă (Cx 273); o figurină zoomorfă, fragmentară (din „stratul hallstattian de cultură”); un topor miniatural de piatră, fragmentar, reutilizat ca pandantiv (Cx 271); dar şi o serie de obiecte din metal – două cuţie din fier (Cx 259 şi din „stratul hallstattian de cultură”), o lamă de fier (Cx 259) şi un ac de păr cu capătul în formă de „8” (din „stratul hallstattian de cultură”). Au fost reconfirmate o serie de observaţii stratigrafice anteriorare, anume că nivelul de locuire preistorică (hallstattian) nu este situat foarte adânc (fiind înregistrat la o adâncime medie de 25–30 cm), iar complexele se conturează aproape imediat după îndepărtarea stratului de sol vegetal. Astfel, rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în campaniile 2016–2017 în acest prim perimetru din zona nordică a sitului confirmă pe deplin indiciile furnizate de investigaţiile geofizice din anul 2014, anume un important potenţial arheologic şi existenţa a numeroase vestigii arheologice. De asemenea, au fost descoperite resturi osteologice de faună şi cărbune în inventarul unora dintre complexele cercetate, fiind prelevate pentru studiul de arheozoologie dar şi probe pentru realizarea unei noi serii de datări 14C. Sunt de menţionat şi o serie de probe de sol prelevate pentru realizarea studiului de bioarheologie. Întregul lot de material arheologic se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a României, fiind în curs de procesare post-săpătură, şi, după caz, restaurare.
Rezultate şi interpretarea lor: Pornind de la rezultatele celei de-a doua campanii de cercetare arheologică sistematică în cuprinsul acestui sit este cert faptul că ipotezele formulate în anul 2012 cu privire la întinderea sitului au fost confirmate, deopotrivă luând în considerare investigaţiile geofizice (2014, 2016 şi 2017) şi campania precedentă de săpătură arheologică (2016). Staţiunea preistorică ocupă o suprafaţă apreciabilă pe platoul denumit Podu Tărtăriei, dar realizarea lucrărilor moderne şi contemporane de infrastructură au avut impact asupra laturilor sale de Nord, Est şi Sud. Situl este ameninţat de a fi distrus prin lucrările agricole intensive care se desfăşoară pe întreaga sa suprafaţă. Deşi prospectările geomagnetice din toamna anului 2017 au oferit o serie de indicii importante, încă nu a putut fi stabilită limita vestice a sitului. Aşadar, situl hallstattian Tărtăria – Podu Tărtăriei vest este unul dintre cele mai importante (prin dimensiuni, caracteristici şi descoperiri) din repertoriul „culturii” Basarabi. În egală măsură, inventarul complexelor cercetate în campania 2017 reconfirmă observaţiile realizate cu prilejul săpăturilor arheologice preventive din anul 2012 şi al campaniei de cercetare sistematică din 2016, anume prezenţa unei cantităţi apreciabile de ceramică tipică stilului Basarabi, spartă pe loc, în numeroase cazuri asociate cu piese din metal (bronz şi fier). Deşi aflate într-un stadiu preliminar de procesare şi analiză post-săpătură, materialele arheologice descoperite în această campanie sunt însemnate, dacă este să luăm în considerare fie numai cele peste 20 de vase întregi / întregibile, tipice pentru repertoriul de forme şi motive specific acestui stilul ceramic preistoric, dar şi piesele din metal (trei din fier şi una din bronz). Efectuarea unor serii mai ample de analize 14C în laboratorul RO-AMS din cadrul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, pe baza probelor osteologice prelevate atât în campania anului 2016, dar şi în aceasta oferă noi date certe privind încadrarea cronologică a sitului şi reconsiderări importante referitoare la cronologia „culturii Basarabi”.
Obiectivele cercetărilor viitoare: Continuarea cercetărilor arheologice sistematice în cuprinsul acestui sit este foarte necesară dintr-o serie de considerente care determină trei obiective pe termen scurt / mediu pentru cercetările viitoare. În primul rând este vorba despre stabilirea limitei vestice a sitului, pentru aceasta impunându-se deopotrivă finalizarea prospectărilor geomagnetice în această parte a sitului şi sondarea zonei de interes astfel stabilite. Chiar dacă au putut fi realizate numai preliminar, investigaţiile prin mijloace non-intrusive din toamna acestui an oferă indicii foarte importante privind delimitarea sitului către Vest. De asemenea, situl este ameninţat de a fi distrus prin continuarea practicării agriculturii intensive; perieghezele efectuate în anii 2016 şi 2017 pe suprafaţa sa arată foarte clar impactul negativ pe care arăturile, chiar dacă nu foarte adânci, realizate pe întreg arealul sitului îl au asupra vestigiilor arheologice. Şi din această perspectivă, trebuie continuate cercetările de teren, deopotrivă prin săpătură sistematică în npo perimetre din cuprinsul sitului, dar şi cele pluridisciplinare. Nu în ultimul rând, o prioritate este realizarea clasării sitului în Lista Monumentelor Istorice, dar şi identificarea de către autorităţi a unor modalităţi concrete prin care impactul lucrărilor agricole asupra vestigiilor arheologice de aici să fie atenuat.
Cât priveşte obiectivele specifice, date fiind caracteristicile sitului, precum şi felul, diversitatea şi amploarea descoperirilor efectuate până în prezent în cadrul acestei staţiuni preistorice, în continuare se va desfăşura program multianual de cercetare pluridisciplinară (pentru moment planificat până în anul 2020), structurat pe următoarele teme prioritare: definirea limitelor sitului; clarificarea modului său de delimitare (fortificare?) şi a necesităţii acestui „sistem” în perioada Hallstatt-ului mijlociu; stabilirea funcţionalităţii sitului (aşezare fortificată versus „arie de depunere”) în perioada Hallstatt-ului mijlociu, în special având în vedere cele două depozite de piese din bronz şi fier descoperite în „şanţul sudic de delimitare” -nota 12, respectiv înţelegerea modalităţii încadrării în peisaj a sitului în perioada primei epoci a fierului (c. Basarabi).
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare: Aşa cum a fost solicitat încă de la finalizarea cercetării arheologice preventive în anul 2012, dat fiind faptul că situl continuă spre nord, către DN7 şi valea Mureşului, iar în campaniile 2016 şi 2017 au fost înregistrate noi date în acest sens, este prioritară parcurgerea – cât mai curând posibil, după cum s-a recomandat prin raportul de cercetare arheologică preventivă avizat de către Comisia Naţională de Arheologie şi Ministerul Culturii, respectiv Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba în martie 2013 – a procedurii de clasare a acestui perimetru cu potenţial arheologic semnificativ pentru instituirea unui regim (minimal) de protecţie juridică. Acest demers este dublat, în mod necesar, de continuarea şi aprofundarea programului de cercetare arheologică sistematică în acest sit important pentru perioada mijlocie a primei epoci a fierului. Aşadar strategia de salvgardare a sitului are în vedere efectuarea de săpături arheologice sistematice şi investigaţii geofizice, dar şi demersuri pentru scoaterea (măcar parţială) a terenului din circuitul agricol şi crearea unei rezervaţii arheologice. Se adaugă activităţile specifice privind procesarea post-săpătură a descoperirilor, acestea fiind laborioase şi necesitând timp şi resurse adecvate, dar şi valorizarea acestora în mediul muzeal şi cel academic.