.
Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Ulpia Traiana Sarmizegetusa - Edificiul de cult al zeilor palmyreni | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Sarmizegetusa
Comuna:
Sarmizegetusa
Punct:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa - Edificiul de cult al zeilor palmyreni
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Țentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Matei-Popescu Florian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Piso Ioan Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Cercetarea arheologică s-a derulat între 3 şi 25 iulie, respectiv între 1-29 septembrie 2017. Fonduri alocate: MCDR şi MNIR
Cercetăîrile arheologice s-au concentrate asupta finalizării fazei de lemn a clădirii suprapuse de edificiul de cult dedicate zeilor palmireni, numit iniţial Y, şi anume în partea la Est de ZY 13. Odată cu finalizarea acestei porţiuni se are în vedere derularea lucrărilor de conservar...e primară şi continuarea cercetărilor la Est de acest areal, în
Întreaga zonă a fost puternic deranjată de canalele târzii, de o probabilă locuire contemporană cu acestea şi de vechile săpături. Pentru comoditatea descrierilor am împărţit spaţiul cercetat în următoarele sectoare: A – între zidurile ZY 2, ZY 3, ZY 7 şi ZY 13; B – între ZY 3, ZY 18, ZY 7 şi ZY 13; C – între ZY 18, ZY 9, ZY 7 şi ZY 21’; D – între ZY 18, ZY 9, ZY 21’ şi ZY 13; E – între ZY 9, ZY 7, ZY 21 şi limita nordică a săpăturii; F – între ZY 9, ZY 21, ZY 13 şi limita nordică a săpăturii.

Faza de lemn
Faza de lemn a fost surprinsă în spaţiile A şi B şi, din cauza intervenţiilor ulterioare, în foarte mică măsură în camerele C, D, E şi F. Un element esenţial al acestei faze îl constituie cardo-ul care mărginea insula spre est, tăiat de zidul ZY 7.
Au fost identificate câteva şanţuri de implantare a unor pereţi de lemn. Şanţul de implantare al peretelui P 4, cu direcţia sud-nord, este paralel cu cardo-ul şi la 70 cm de acesta. El porneşte de sub zidul ZY 2 şi la 6,5 m spre sud se întâlneşte cu şanţul peretelui P 6. Acesta, având direcţia est-vest şi surprins pe o lungime de 2,5 m până în profilul estic din camera B, se întâlneşte şi cu şanţul peretelui P 7, surprins de-a lungul aceluiaşi profil estic din camera B. P 7 măsoară 2,2 m până în zidul ZY 18. P 4 pare a continua spre nord cu trei gropi de stâlpi: doi stâlpi în spaţiul B, cu diametrul de circa 30 cm şi o adâncime de 20 cm, iar unul în spaţiul C. Distanţa dintre P 4 şi primul stâlp este de 80 cm, între primul stălp şi al doilea de 60 cm, iar între al doilea stâlp şi al treilea de 180 cm. Probabil că sub zidul ZY 18 se mai afla un stâlp. Aceşti stâlpi puteau susţine fie un perete uşor, fie un portic înspre cardo.
În camera A am surprins un şanţ de implantare, P 2’, cu direcţia est-vest, mult mai puţin adânc decât şanţurile descrise anterior. Este întrerupt de groapa 214. Putea întâlni peretele P 4. Oricum, reprezintă un perete interior mai puţin solid.
O substrucţie de podea, din lut (218) a fost surprinsă în profilul estic al martorului din spaţiul A.
Rezultă până acum avem de-a face cu trei camere inegale ca lăţime, dispuse est-vest şi în care ne este greu să vedem barăci militare. Faza de lemn a sfârşit pretutindeni printr-un incendiu controlat, având ca rezultat stratul de demolare 211, surprins pe întreaga suprafaţă descrisă. Mai sunt de menţionat diverse gropi, unele contemporane cu faza de lemn, altele posterioare ei, dar anterioare fazei I de piatră.
Au fost găsite numeroase materiale din epoca traiancă, în primul rând materiale militare (distribuitor de curele, fragmente de lorica segmentata) sau ceramică destul de bine conservată, cum ar fi fragmente de ceramică nord-padană, parois fines, numeroase fragmente de amfore. Asemenea materiale au fost găsite în contextul 211 şi în contextele analoge, în gropile amintite şi în şanţurile de implantare a pereţilor. În vederea fazei I de piatră vor fi pentru început aşternute straturile de amenajare 209 şi 251.
Faza I de piatră
Asistăm la o demolare (c. 211 şi 255) prin incendiu controlat şi nivelare a structurilor de lemn. Peste acest strat de demolare se pune un strat de egalizare de lut (209, uneori amestecat cu 211). În zona cercetată în această campanie distingem în faza I de piatră zidurile ZY 2, ZY 9, ZY 7, ZY 13, ZY 21. Am identificat o primă încăpere de foarte mari dimensiuni (nord-sud 14,7 m şi est-vest 6,6 m) între zidurile ZY 2, ZY 9, ZY 13 şi ZY 7. La mijlocul distanţei dintre ZY 2 şi ZY 9 şi, respectiv, între ZY 7 şi ZY 13 se află substrucţia rectangulară a unei baze (260). Însăşi dispunerea ei exact în centru sugerează că a jucat un rol în această construcţie. Ar fi posibil să avem de-a face cu o fântână, dar nu dispunem de niciun alt element în sprijinul acestei ipoteze. Am mai constatat în camerele A şi B existenţa a două podele aparţinând fazei I de piatră. Prima podea este aliniată de prima crepidă a zidurilor ZY 2, ZY 7, ZY 13 şi ZY 9. În colţul de sud-vest al încăperii a fost construită pe o lungime (est-vest) de 3,80 m un fel de substrucţie din pietre mari la bază şi pietre mici legate cu lut (212) cu scopul de a susţine o primă podea (207). Această structură pare a fi fost delimitată spre est de ceva, nu ştim de ce anume, sau chiar de ultimul şir de pietre mari. Din cauza zidurilor ZY 3 şi ZY 17 nu ştim unde se închidea această zonă spre nord. În profilul din camera B substrucţia 212 nu mai există. Podeaua 207 din lut este puternic înroşită şi întărită din cauza unui foc persistent. Am găsit-o parţial acoperită cu cărbune de lemn (202’). Este probabil să avem de-a face cu o zonă puternic încălzită, de pildă cu o sobă de fier (brasier), iar combustibilul folosit să fi fost cărbunele de lemn (a se vedea tabularium-ul din forum vetus). Din cauza gropilor moderne nu ştim cum arăta podeaua la est de 212. În profilele sudic şi estic din spaţiul B aparţinând aceleiaşi faze I de piatră întâlnim o situaţie diferită: pe o umplutură (251 sau 209+251) am surprins o podea 207’, care nu are la bază substrucţia 212. În spaţiul B este arsă porţiunea de de sud a lui 207’, nu însă şi porţiunea de nord. Podeaua primei subfaze a fost înlocuită. Unul dintre notive pare să fi fost prăbuşirea (groapa) 219 din partea de nord a profilului din spaţiul A, produsă probabil de o groapă anterioară insuficient umplută. În spaţiul A refacerea s-a făcut cu un strat de amenajare 204, iar în camera B cu un strat de amenajare 204’. Podeaua propriu-zisă a celei de a doua subfaze este destul de greu de distins în profil. O recunoaştem mai degrabă datorită unui strat de cărbune de lemn (202’’ şi 258). De pe podeaua 207 provine o ţiglă cu ştampila [M(anii)] Ser(vilii) Donati, care poate fi acum datată în prima jumătate a secolului II.
Faza II de piatră
Acum sunt adăugate zidurile ZY 3, ZY 18, ZY 8 ZY 21’, ceea ce înseamnă împărţirea marii încăperi din faza I în patru încăperi mai mici. Podeaua fazei II se află în legătură cu a doua crepidă a zidurilor ZY 2, ZY 13 şi cu crepida zidului ZY 3. Spre deosebire de prima fază de piatră, la nord şi la sud de ZY 9 nivelul de călcare este acelaşi, adică a avut loc o nivelare completă a pantei. În spaţiul A a fost pusă în vederea construirii podelei umplutura 103, căreia în spaţiul B îi corespunde umplutura 259. În spaţiul A contextul 102 reprezintă podeaua sau substrucţia podelei fazei II de piatră. În gropile moderne din zona cercetată au fost găsite piese hexagonale de paviment. Nu ştim dacă ele provin din faza I sau II de piatră. Zidul ZY 7 este traversat de un canal de deversare placat în partea de jos cu o cărămidă bessalis cu diagonale făcute cu două degete. Asemenea cărămizi au fost folosite în exclusivitate în construcţia elevaţiei zidului Z 5 al criptoporticului de nord al forului nou şi se datează, deci, pe la 150. În apropiere de zidul ZY 13 şi provenind cu mare probabilitate din umplutura 103, s-a găsit o monetă a Divei Faustina. Aceste două elemente ne fac să bănuim că faza II de piatră ar putea fi datată cândva pe la mijlocul secolului II şi că, deci, prima fază ar fi durat o generaţie, iar faza II ar fi luat naştere pe la mijlocul sau puţin după mijlocul secolului II.
Faza III de piatră
Îi corespunde templului palmyrean, datat până acum în inscripţii sub Caracalla şi Severus Alexander. Ne este acum clar că templul palmyrean nu a ocupat decât porţiunea cu podium-ul între ZY 3 şi eventual ZY 9, apoi curtea din faţă până la ZY 7 şi porţiunea corespunzătoare de portic până la ZY 6. Ceea ce a rămas la sud între ZY 3 şi ZY 2 a devenit portic spre decumanus, iar despre ce a rămas spre nord nu ne putem pronunţa; probabil că a continuat ca locuinţă.
În spaţiul A a fost desfiinţată podeaua 202, iar umplutura 201 (în portic) a fost pusă în vederea fazei III. În spaţiul B, peste 259+259’ a fost pusă substrucţia 122 a treptelor templului. După desfiinţarea pereţilor canalului târziu C1 am găsit trei noi inscripţii. Una dintre ele, de pe o lespede de marmură aparţinând treptelor, sună astfel: GRADVS EX SVO FECIT. Astfel se lămureşte şi fragmentul M AV[R] găsit în 2016. Nu avem de-a face cu numele unui împărat pe o bucată de arhitravă, ci cu numele celui care a finanţat construirea treptelor de marmură.
Epoca postromană
În zonă au avut loc intervenţii devastatoare, întâi ptrintr-o locuire căreia îi aparţin canalele C 1, C 2, C 3, apoi prin săpături având drept scop căutarea de comori sau de marmură. Distrugerile cele mai mari au avut loc pe axa nord-sud, pe traseul canalului C 1, strâns legat de o locuire pe care încă nu o putem data. Drept pereţi ai canalului au fost folosite piese arhitectonice de marmură din templu. Ne aflăm înainte de secolul XIX, de când a început a fi folosit intens varul. Pe de altă parte, nu am găsit niciun material care să ateste această locuire. Ni se pare însă evident că asemenea canale erau făcute pentru a proteja nişte adăposturi foarte primitive din imediata apropiere de furia apelor. În camerele D, E şi F intervenţiile postromane au ajuns până la pietrişul geologic. Semnificativ pentru cronologia relativă a evenimentelor este profilul dinspre nord dintre zidurile ZY 7 şi ZY 13 ale spaţiilor E şi F. Distingem în profil vârful canalului C 1, care se scurge spre nord la est de ZY 21. Fundul canalului este plin de nisip. Mai distingem lângă zidurile ZY 13 şi ZY 7 dărâmătură romană în urma unei intervenţii postromane, probabil de dată destul de recentă (282). S-a creat o marre denivelare în care a băltit apa şi care s-a umplut cu nisipul 281 într-o parte şi în alta a lui ZY 21. Nu este exclus ca o parte din nisipul 281 să ţină de canalul postroman C 1. Intervin noi dărâmături (283, 285), noi băltiri şi nisipul 284, toate destul de apropiate de zilele noastre.
Descrierea zidurilor
Aici observaţiile noi au fost combinate cu cele din anii 2010-2011. Prin urmare, sunt luate în considerare şi porţiuni ale zidurilor din partea de Est a complexului.
ZY2 . Închide complexul Y înspre S şi, totodată, înspre decumanus-ul care desparte complexul Y (templul palmyrean) de X (spaţiul aflat la nord de cryptoporticul forului nou). La E face colţ cu ZY 7, iar la V cu ZY 12. Fundaţia, adânca de 120 cm, este construita din piatra de râu si mortar alb. O prima crepidă aparţine unei prime faze de piatră. Urmeaza o elevaţie, de asemenea din piatră de râu şi mortar alb. Este păstrată pe o înălţime de numai 40 cm, partea de deasupra fiind demolată. La acest nivel apare o nouă crepidă, aparţinând celei de a doua faze de piatră. De notat este faptul că aceste elemente se ţes cu elementele analoge ale zidurilor ZY 12 şi ZY 13.
O observaţie importantă este că porţiunii superioare ale zidului ZY 13 au fost adosate portiunile superioare ale zidurilor ZY 2 şi ZY 3. Este firesc, căci avem aici de-a face cu a doua fază de piatră.
La 12,10 m de colţul cu ZY 6 se mai afla în 2008 un bloc de calcar alunecat de pe coamă. Interpretarea corectă pe care am dat-o atunci a fost ca servea drept bază de coloană în portic. Lipită de faţa de N a lui ZY 2 este o coloană de marmură, care apare şi în fotografiile lui C. Daicoviciu. Diametrul fusului în partea superioară este de 43 cm, iar lungimea păstrată de 105 cm.
Zidul este spart în colţul cu ZY 12 (groapă lată de 80 cm), apoi pe traseul canalului C2 (groapă lată de 75 cm) şi, în sfârşit, în dreptul zidului ZY 16. Aceasta a treia groapă (lată de 120 cm) merită mai multe comentarii. Aici s-a găsit în 2010 multă darâmătură, de pildă zeci de caramizi bessales, cu diagonale încrucişate, făcute cu degetul în pasta crudă, sau cu litera S, făcută tot cu degetul. Înseamnă că de la o anumită înălţime, care nu s-a pastrat, elevaţia era continuată în cărămidă. Avem de-a face cu faza II de piatră, fiindcă în faza III, a templului palmyrean, zidul ZY 2 servea drept stilobat.
În jumatatea de E a zidului ZY2 au fost făcute intervenţii masive şi necontrolate în anii 30’.
ZY 3 – Se află la 3,40 m N de ZY 2. Orientare E-V. Este construit din piatră de râu şi mortar alb. Face T cu ZY 7 şi ZY 12. Elevaţia sa ar putea fi ţesută în ultima fază cu cea a lui ZY 7. În punctul unde aceste doua ziduri fac T, se păstrează un bloc de calcar ars, refolosit, crapat în trei bucăţi - 90 cm (N-S) x 60 cm (E-V) x 30 cm (H). El reprezintă colţul nord-estic al curţii templului (faza III de piatră). Dificultatea studierii acestui zid provine din faptul ca în anii 30’ a fost eronat refăcută elevaţia de pe porţiunea de la E de ZY 13. Totuşi, s-a ajuns la concluzii corecte şi definitive. Zidul aparţine numai fazelor II şi III, celei a templului. Fundaţia, fără mortar, este alcătuită din pietre de râu, fragmente de ţigle şi cărămizi, pământ, având chiar aspect de dărâmătură. În porţiunea de est el se află peste umplutura 204 şi substrucţia 212, dar primele pietre ale fundaţiei sunt puse peste demolarea 211 a fazei de lemn. Fundaţiile succesive presupuse în 2010, date de aşa-zise crepide, sunt în realitate asize de construcţie. Elevaţia a fost refăcută, odată cu construcţia podium-ul şi zidului ZY 9’, cu opus signinum. Înălţimea păstrată a elevaţiei este de 90 cm, lăţimea de 80 cm. Porţiunile de est şi de vest sunt adosate zidului ZY 13. De ZY 3 este prinsă podeaua 102 a fazei II de piatră. A mărginit spre sud podium-ul templului, constituind totodată zidul de sprijin al porticului care se deschidea către decumanus. A fost rupt de canalul C1.
ZY 8 –Orientare: est-vest, lăţime: 50 cm.. Este adosat zidului ZY 7. Probabil că era adosat şi zidurilor ZY 21 şi ZY 13. Este construit din pietre de râu şi mortar alb. Este păstrat pe o înălţime de 110 cm şi pe olungime de 160 cm de la ziul ZY 7. Nu prezintă crepidă, fiindcă este păstrat sub ea. Datează din faza II de piatră, când delimita spre sud (în spaţiul C) două încăperi (împreună cu zidurile ZY 21, ZY 7 şi ZY 13). Bucata de zid căzută în spaţiul F pare să-i fi aparţinut.
ZY 13 Orientare N-S. Face T cu ZY2, se încrucişează cu ZY3, este acoperit de ZY17a, de ZY 19’, face virtual T cu ZY 18, face T cu ZY 9. Este suprapus de substrucţia 122 din fata podium-ului. Are o fundatie vizibilă pâna la circa 80 cm, construită destul de neîngrijit din piatra de râu. În camera A prezintă o crepidă ieşită în afară cu 10-15 cm (în legătură cu podeaua 207) şi o a doua crepidă cu 40 cm mai sus, căreia îi corespunde podeaua 102. Aceeaşi observaţie o facem în camera D, în care prima crepidă îi corespunde ziduui ZY 9. În camera F prima crepidă se află mai jos cu 60 cm, în timp ce a doua crepidă se află la acelaşi nivel cu cea din camerele A, B, D, ceea ce înseamnă că nivelarea completă în locuinţă s-a produs de-abia în faza II de piatră. Partea superioară a elevaţiei a fost scoasă. A funcţionat în fazele I şi II de piatră, în vreme ce în faza III, a templului, nu mai are un rol funcţional.
ZY 18 –Este orientat est-vest. Lăţime de 60 cm. Este adosat zidurilor ZY 7 şi ZY 13. Este alcătuit din pietre de râu şi mortar alb. Fundaţia sa este construită pe c. 215. Aparţine fazei II de piatră.
ZY 21 –Are direcţia nord-sud şi desparte spaţiile E şi F (lăţime: 50 cm). Nu ştim dacă se ţesea cu ZY 9 sau îi era adosat, dar ZY 8 trebuie să-i fi fost adosat. Nu-i cunoaştem capătul de nord. Fundaţia până la prima crepidă, adâncă de 80 cm, este construită din piatră de râu, parţial fără mortar, iar elevaţia este construită cu mortar alb. Fundaţia este construită pe stratul de pietriş geologic. Taie faza de lemn foarte rău păstrată şi este în cea mai mare parte demolat de o locuire târzie, căruia îi aparţine canalul C1. Pare a fi aparţinut fazei I de piatră. Un argument ar fi crepida joasă.
ZY 21’ –Are direcţia nord-sud (lăţime: 50-60 cm.), dar nu exact pe direcţia lui ZY 21 şi desparte camerele C şi D. Se adosa zidurilor ZY 9 şi ZY 18. S-au păstrat doar două sau trei rânduri din fundaţia de piatră de râu, cu foarte puţin mortar. Pare a fi fost construit împreună cu ZY 18 în faza II de piatră. Dacă ar data din faza I de piatră, el ar fi trebuit să continue spre sud în camera B, ceea ce nu s-a întâmplat, sau să facă un T cu un zid din faza I de piatră, ceea ce iarăşi nu este cazul.

Pereţii de lemn
P 2’ - Şanţ şi umplutură a unui perete de lemn. Identificat în spaţiul A; lungime pe direcţia est-vest de 400 cm; lăţime: 30 cm; adâncime: 20 cm. Umplutura este lutoasă, de culoare galben – negricioasă, textura compactă; conţine bucăţi de lut galben şi de humus, oase, bucăţi de fier. Se află sub 211 ş 209, este tăiat de 214 şi 216; se întretaie cu P 4 şi P 5. Este un perete est-vest, prin adâncimea redusă perete secundar, al fazei de lemn.
P 3 – Bârnă arsă, posibil bordură de lemn. Identificată în spaţiile A, B şi C, de-a lungul cardo-ului 215, discontinuă. Se află peste humus şi este acoperită de 211 şi 209. Este tăiată de zidul ZY 3. Pe traseul lui P 3, în camera C, în apropierea zidului ZY 18 a fost surprinsă o groapă de stâlp de 20 x 20 cm şi cu adâncimea de 30 cm. Stâlpul era fixat cu pietre de râu mijlocii şi mici. Avem probabil de-a face cu un portic de-a lungul cardo-ului.
P 4 - Şanţ şi umplutură a unui perete de lemn. Identificat în spaţiile A şi B; lungime pe direcţia nord-sud de 7 m; lăţime: 40 cm; adâncime de circa 40 cm. Umplutura este lutoasă, de culoare galben – negricioasă, textura compactă; conţine bucăţi de lut, de humus şi pe alocuri mult lemn ars, ceramică, oase şi bucăţi de fier. Face colţ cu P 6 în camera B, de care este separat de 15 cm, în care şanţul nu a fost săpat. Este acoperit de 211 şi 209; este tăiat de gropile 214, 213 şi de zidul ZY 2. În continuarea sa, spre nord, au fost găsite în spaţiul B două gropi de stâlpi – primul la 80 cm de colţul P 4/P 6, al doilea la 60 cm de primul; dimensiunile gropilor de stâlpi: 20 x 20 cm; adâncimea de 30 cm; stâlpi fixaţi cu pietre de râu mijlocii şi mici. Reprezintă marginea estică a clădirii de lemn, dublată eventual de un potic (P 3) către cardo.
P 6 - Şanţ şi umplutură a unui perete de lemn. Identificat în în spaţiul B; lungime pe direcţia est-vest de 180 cm; lăţime: 40 cm; adâncime de circa 45 cm. Umplutura este lutoasă, de culoare galben – negricioasă, textura compactă; conţine lut, humus, lemn ars şi bucăţi de fier. Face colţ cu P 4, de care este separat de 15 cm în care şanţul nu a fost săpat. Este acoperit de 211 şi este tăiat de groapa 271. Pe colţul pe care îl face cu P 4 se conturează urma unui stâlp cu diametrul de 30 cm, iar până în profil se mai disting doi stâlpi. Reprezintă un perete interior al structurii de lemn.
P 7 - Şanţ şi umplutură a unui perete de lemn. Identificat în profilul estic al spaţiului B; lungime pe direcţia nord-sud de 210 m; lăţime: necunoscută; adâncime de 40 cm. Umplutura este lutoasă, de culoare negricioasă, textura compactă; conţine lut, humus şi bucăţi de fier. Se află sub 209 şi 251; este acoperit de zidul ZY 18. Face parte, alături de ceilalţi pereţi, din structurile de lemn care mărginesc cardo-ul 215.

Alte contexte
Au fost parţial reluate şi completate şi contextele din anii trecuţi.

c. 102/2010/2017 – Substrucţie de podea. Identificată în profilul estic şi vestic din spaţiul A, între zidurile ZY 2 şi ZY 3 şi ZY 13; grosime: 1-2 cm; se compune din mortar alb, compact. Este acoperită de 201; acoperă pe 203; se mărgineşte cu zidurile ZY 2, ZY 3 şi ZY 13; este agăţată de crepida zidului ZY 3. Reprezintă substrucţia de podea sau podeaua fazei II de piatră.
c. 103/2010/2017 – Strat de amenajare. Identificat în spaţiul A, între zidurile ZY 2, ZY 3 şi ZY 13; grosime: 42 cm. Este alcătuit din lut galben – maroniu şi conţine bucăţi de ţigle, bucăţi de podea de mortar şi pigmenţi de cărbune de lemn. Acoperă pe 204 şi 202’’; este acoperit de 102; este parţial prăbuşit din cauza gropii 219; se mărgineşte cu zidurile ZY 2 şi ZY 3. Reprezintă o amenajare în vederea fazei II de piatră şi conţine multe elemente din demolarea fazei I de piatră. Din 103 provine cu mare probabilitate o monetă a Divei Faustina, care serveşte drept terminus post quem pentru construirea fazei Ii de piatră.
c. 122 – Substrucţia treptelor templului palmyrean. Este delimitată spre vest de podium, spre sud de ZY 17a, spre N de ZY 17b (scos în întregime), iar spre est de un zid necunoscut, scos de groapa moderna, apropiat de traseul zidului ZY 19. Pe umpluturile anterioare sunt aşternute rânduri de bolovani de râu de dimensiuni mari şi mijlocii, care constituie o fundaţie puternică. Peste aceştia este pus un strat de mortar cu mult pietriş, gros de circa 25 cm. Între timp partea de est s-a scufundat din cauza umpluturilor anterioare şi a intervenţiilor mai noi. Suprafaţa păstrată este de 280 cm (est-vest) x 300 cm (nord-sud). Nivelul său de lângă podium ar trebui să coincidă aproximativ cu nivelul de călcare în curte.
c. 200 – Groapă sau gropi moderne. Identificate în spaţiul A pe profilele martorului; lungime (nord-sud): 50-200 cm; adâncime 30-150 cm. Taie contextele 201, 102, 103, 202’’, 206. Avem de-a face cu cel puţin două gropi succesive – una de-a lungul zidului ZY 2, făcută de C. Daicoviciu, alta pe direcţia sud-nord pentru crearea canalului postroman C 3(?), care a spart zidurile ZY 2 şi ZY 3.
c. 201/2017 = 101/2010 – Strat de amenajare. Identificat în spaţiul A, între zidurile ZY 2, ZY 3 şi ZY 13; grosime: 30 cm. Este alcătuit din lut galben – maroniu şi conţine pigmenţi de cărbune. Îl acoperă pe 102 şi virtual zidul ZY 13; se mărgineşte cu ZY 2 şi ZY 3. Este tăiat de gropi moderne, între care cea numită provizoriu 200. Reprezintă amenajarea porticului dintre ZY 2, ZY 3, ZY 7 şi ZY 12, contemporan cu templul palmyrean.
c. 202’ – Strat de cărbune. A fost identificat în partea de vest a spaţiului A, între zidurile ZY 2 şi ZY 3, pe profilul estic al martorului; lungime (nord-sud): 140 cm; grosime: 15 cm. Este o peliculă de cărbune de lemn de cenuşă, lut, pigmenţi ceramici, de culoare neagră; textură: relativ compact. Acoperă pe 207; este acoperit de 206. Se află exclusiv la sud de o ţiglă pusă în dungă. Reprezintă un element al încălzirii din marea încăpere sudică în faza I de piatră; contemporan cu podeaua 207.
c. 202’’ – Strat de cărbune. A fost identificat în partea de vest a spaţiului A, între zidurile ZY 2 şi ZY 3, pe profilul estic şi vestic al martorului; lungime (nord-sud): 160 şi 110 cm; grosime: circa 15 cm. Este o peliculă de cărbune de lemn şi de cenuşă, de culoare cenuşie; textură: afânat. Acoperă pe 204 şi 206; este acoperit de 103; este tăiat de ZY 3. Rezultă din arderea în sobe (brasier) în a doua subfază a fazei I de piatră, corespunzând substrucţiei 204+206.
c. 203 - Şir de pietre. Identificat în partea de vest a spaţiului A; lungime (nord-sud): 200 cm; lăţime: 15-20 cm; grosime: 10-12 cm. Constă din 9 pietre de râu aşezat într-un şir pe direcţia nord-sud. Ar mai fi loc pentru încă trei sau patru pietre. Sunt puse pe o lentilă de 5-7 cm de lut galben, făcând parte din sustrucţia 204. Sunt puse peste 204; sunt acoperite de 103. Constituie un fel de limită pentru vreo instalaţie aflată la vest, eventual o sobă (brasier), ceea ce explică prezenţa cărbunelui de lemn (202”). Aparţine celei de a doua subfaze a fazei I de piatră.
c. 204 – Strat de amenajare. Identificat în partea de vest a spaţiului A, între ZY 2, ZY 3 şi ZY 13. Limita nordică este incertă din cauza implantării zidului ZY 3. Dimensiuni: între zidurile ZY 2 şi ZY 3, 50 m (nord-sud); 2,40 m (est-vest) la est de martor. Este alcătuit din lut galben şi multe bucăţi arse rezultate din c. 207 (podeaua subfazei I). Se află peste 207 şi 212; este acoperit de 202”, 203, 206, 103; se mărgineşte şi se întrepătrunde cu 206; este tăiat de zidul ZY 3 şi de gropile 200. Este parţial căzut în groapa 219. Reprezintă împreună cu 206 un strat de amenajare a podelei celei de a doua subfaze a fazei I de piatră. Aceasta se va fi întins în întreaga încăpere, depăşind limita estică a podelei anterioare 207.
c. 204’ – Strat de amenajare. Identificat în spaţiul B, pe profilul estic; lungime: 3,70 m (nord-sud, pe profil); grosime: 25 cm. Se defineşte datorită celor două podele – 207’ şi 258; tip de sol: lutos; culoare gălbui spre negicios; textură: compact. Cuprinde lut, pietriş, fragmente ceramice, fragmente de ţigle, cărbune, pământ brun. Se află peste 207’; este acoperit de 258. Ca funcţie este asemănător lui 204. Reprezintă amenajarea podelei celei de a doua subfaze în spaţiul B al marii încăperi din faza i de piatră. Podeaua însăşi se află la limita superioară a lui 204’ sau la limita inferioară a lui 258. La limita dintre cele două se observă un strat subţire, de 1-2 cm, şi discontinuu de lut galben.
c. 205 – Strat de dărâmătură. Identificat în spaţiul A, între zidurile ZY 2 şi ZY 3; lungime: 163 cm (nord-sud) x 130 cm (est-vest); grosime: 10-25 cm. Se defineşte prin numeroase ţigle şi bucăţi de tencuială albă sau cu praf de cărămidă; textură: relativ compact. Cuprinde ţigle fragmentare fără ştampilă, fragmente de tencuială şi de podea, lut. Se află peste 209; se află sub 103; acoperă pe 209. Reprezintă probabil demolarea celei de a doua subfaze a fazei I de piatră. Ţiglele nu au ştampila legiunii IIII Flavia Felix, ci semne rotunde făcute cu degetul.
c. 206 – Strat de amenajare. Identificat în partea de vest a spaţiului A, în profilul estic şi în suprafaţă, în apropierea zidului ZY 3. Dimensiuni: lungime: 40 cm (nord-sud); lăţime (est-vest): 70 cm; grosime: circa 25 cm. Se deosebeşte de 204 prin lutul de culoare brun-negricioasă. Conţine lut brun, pigmeni de mortar şi de ţigle. Se află parţial peste 204 şi se întrepătrunde cu acesta; este acoperit de 202’’ şi 103; este tăiat de zidul ZY 3. Este parţial căzut în groapa 219. Reprezintă împreună cu 204 un strat de amenajare a podelei celei de a doua subfaze a fazei I de piatră.
c. 207 – Podea de lut. Identificată în partea de vest a spaţiului A, între zidurile ZY 2, ZY 13 şi ZY 3. Dimensiuni: lungime (nord-sud, pe profil): 3,50 m; lăţime (est-vest, începând de la zidul ZY 13): circa 4 m; grosime circa 3 cm. Constă din lut galben, înroşit şi întărit prin ardere. Acoperă substrucţia 212; este acoperit de 202’ şi 204; este tăiat de zidul ZY 3. Substrucţia sa constă din 212, iar limita sa estică era limita lui 212. Nu-l regăsim pe 207 în spaţiul B, ceea ce înseamnă că podium-ul alcătuit cu 212 încetează în zona zidurilor ZY 3-ZY 17. Pare a fi clar că 212+207 aparţin unui compartiment folosit pentru încălzire (cu sobă metalică, brasier). Un număr de ţigle din partea de nord a profilului estic al martorului par a avea o legătură cu această podea. Una dintre aceste ţigle este pusă în dungă. O alta are ştampila [M(anii)] Ser(vilii) Donati, care poate fi acum datată în prima jumătate a secolului II. În spaţiul B podelei 207 îi corespunde podeaua 207’, care nu mai are substrucţia 212.
c. 207’ – Podea de lut. Identificată în spaţiul B, în profilele estic şi nordic. Dimensiuni: lungimea (nord-sud, echivalentă cu lungimea secţiunii): 3,70 m; grosimea: 6-7 cm. Este alcătuit din lut, înroşit de foc în partea de sud, brun în partea de nord. Îl acoperă pe 251; este acoperit de 204’; este tăiat de zidurile ZY 17 şi ZY 18. Are rol de podea sau de substrucţie de podea în prima subfază a fazei I de piatră. Este înroşită în partea de sud, probabil în relaţie cu o instalaţie de încălzire, ceea ce nu se observă în partea de nord. Diferă de 207 prin faptul că nu are la bază substrucţia 212.
c. 209 – Strat de amenajare. Identificat în spaţiile A şi B şi C (înspaţiul C numit uneori 254); în spaţiul A: lungime (nord-sud) 3,50 m; lăţime (est-vest): 2,80 m. Se defineşte prin culoarea galbenă şi conţinutul de lut. Se compune din lut galben, pigmenţi de cărbune şi de ceramică, oase. Se află peste 211, cu care se întrepătrunde; se află sub 205 şi 212; este tăiat de zidul ZY 3. Reprezintă o primă amenajare în vederea fazei I de piatră, după nivelarea demolării (211) şi probabil în timpul construcţiei zidurilor (vezi c. 210). Aceeaşi funcţie o îndeplinesc în spaţiile B şi C c. 251.
c. 210 – Ladă de var. Identificată în spaţiul A, la nord de zidul ZY 2 şi lipit de acesta; dimensiuni: lungime (nord-sud): 80 cm; lăţime (est-vest): 55 cm; grosime: 10 cm. Conţine var alb şi puţin nisip. Se află peste 211; este acoperit de 209. Lada de var funcţiona pe vremea construirii zidului ZY 2 şi a rămas pe loc cu varul în ea, fiind acoperită de amenajarea 209.
c. 211 – Strat de demolare. Identificat în spaţiile A, B şi D (în D este numit 255). Se întinde discontinuu pretutindeni; grosime: circa 10 cm. Conţine lut ars, mult lemn ars, pigmenţi de ceramică, lut galben, obiecte din fier. Se află peste humus şi peste şanţurile pereţilor de lemn; este acoperit de 209 şi pe alocuri amestecat cu acesta; este tăiat de ziduri. Reprezintă demolarea şi nivelarea structurilor de lemn.
c. 212 – Substrucţie de piatră de râu. Identificat în partea de vest a spaţiului A, între zidurile ZY 2, ZY 13 şi ZY 3; dimensiuni: lungime (nord-sud): 3,50 m; lăţime (est-vest): 5 m; grosime: până la 50 cm. Se compune dintr-un strat inferior de piatră de râu de mari dimensiuni (până la 50 cm) şi dintr-un strat superior de piatră de râu măruntă (până la 10 cm), legate cu lut roşcat. Pe alocuri egalizarea s-a făcut cu cu bucăţi de cărămidă sau de ţiglă. În porţiunea de est este prezent mortarul. Acoperă pe 209; se mărgineşte cu zidurile ZY 2 şi ZY 13; este tăiat de ZY 3. Limită nordică trebuie să se fi aflat undeva sub zidurile ZY 3 sau ZY 17. Reprezintă substrucţia podelei 207, a podelei din prima subfază a fazei I de piatră. În partea de nord, lângă zidul ZY 3, 212 este prăbuşit (219) din cauza unei gropi anterioare insuficient umplute. De aceea a fost adusă o nouă umplutură (204) şi a fost construită o nouă podea.
c. 213 – Groapă. Identificată în spaţiul A, lângă zidul ZY 2; formă ovală, lungime (nord-sud): 150 cm; lăţime (est-vest): 220 cm. Conţine lut de culoare gălbui-negricioasă, cărbune, fragmente de ţigle. Este acoperită de 211; taie humus-ul, groapa 214/216 şi peretele P 2’. A fost făcută în timpul sau după sfârşitul fazei de lemn, dar înainte de faza I de piatră.
c. 214/216 – Groapă. Identificată în spaţiul A, lângă zidul ZY 2; formă rectangulară; lungime (nord-sud): 100 cm; lăţime (est-vest): 140 cm. Conţine lut galben, pietricele, pigmenţi de cărbune şi de ceramică. Este acoperită de 211; taie humus-ul şi pereţii P 2’ şi P 4; este tăiată de groapa 214. A fost făcută în timpul sau după sfârşitul fazei de lemn, dar înainte de faza I de piatră.
c. 215 – Cardo. Identificat în spaţiile A, B şi C (în spaţiul C poartă denumirea de 252), tăiat de zidul XY 7; lăţime: nord-sud, la vet de zidul ZY 7): 80 cm; grosime: 20 cm. Este alcătuit dintr-o bordură de piatră de râu şi din balast gălbui. Se află peste humus; este acoperit de 209 şi de 251, iar în spaţiul B de lada de mortar 261; este tăiat de zidul XY 2. Mărgineşte spre est insula 3(?) a fazei de lemn. Ia naştere după demolarea fazei de lemn şi înainte de înălţarea zidurilor.
c. 217 – Groapă. Identificată în colţul de sud-vest al spaţiului A; de formă ovală, lungime (nord-sud): 100 cm; lăţime (est-vest): 70 cm; adâncime: 25 cm; textură compactă. Conţine lut galben, oase, pigmenţi de cărbune şi de ceramică, fragmente ceramice. Se află sub 209(?) şi 212; taie humus-ul. Poate data din timpul fazei de lemn sau după sfârşitul acesteia.
c. 218 – Podea sau substrucţie de podea de lut. Identificată în spaţiul A, în profilul estic al martorului; lungime (nord-sud): 40 cm; lăţime (est-vest): 20 cm; grosime: 2-3 cm. Se compune din lut ars de culoare negricioasă. Se află peste humus; este acoperită de 209 şi 212. Reprezintă podeaua arsă a fazei de lemn.
c. 219 – Groapă. Identificată în profilul estic al martorului din sapţiul A, ca şi în faţa acestuia, lângă zidul ZY 3 şi tăiată de acesta; lungime (nord-sud): 90 cm; lăţime (nord-sud): 90 cm; adâncime: circa 50 cm. În plan are o formă rotundă, iar în profil una alveolată. Conţine elemente din 218, 209, 212, 207 şi 204. Trebuie să fi fost pricinuită de o groapă mai veche, aflată dedesupt; este acoperită de partea superioară a lui 212; este tăiată de zidul ZY 3. A luat naştere din cauza unei gropi anterioare din faza structurilor de lemn, insuficient umplută şi tasată. Asistăm la o scufundare a elementelor menţionate mai sus, ceea ce a dus la înlocuirea podelei 207 din prima subfază a fazei I de piatră cu 204+206.
c. 220 – Groapă. Identificată în spaţiul A, de-a lungul zidului ZY 3; lungime (nord-sud): 55 cm; lăţime (est-vest): 210 cm; adâncime: 60 cm. Este umplută cu lut galben, fragmente de ţigle, de mortar, ceramică şi oase. Este acoperită de 209. Se aseamănă cu 214/216. Ia naştere după demolarea fazei de lemn şi înainte de înălţarea zidurilor.
c. 221 – Groapă. Identificată în partea de sud-vest a spaţiului B, ieşind de sub malul sudic al săpăturii; lungime (nord-sud): 40 cm; lăţime (est-vest): 150 cm. Are un contur imprecis. Conţine lut, foarte mult cărbune şi chirpic ars (practic c. 211) şi pietricele. Se află sub 211 şi 251; conţine în primul rând c. 211; taie humusul. Nu a fost golită. Este posterioară fazei de lemn şi anterioară fazei I de piatră.
c. 222 – Groapă. Identificată partea de nord-vest a spaţiului B; lungime (nord-sud): 180 cm; lăţime (est-vest): 110 cm. Are un contur imprecis. Conţine lut gri, pigmenţi de cărbune, de cărămidă şi de ceramică, pietre mici şi mijlocii de râu; se află sub 251; taie humusul; este tăiată de substrucţia bazei 260. Nu a fost golită. Este posterioară fazei de lemn şi anterioară fazei I de piatră.
c. 251 – Strat de amenajare. Identificat pe alocuri în spaţiile B, în profilul estic, şi în C; în B: lungime (nord-sud): 100 şi 125 cm; lăţime (est-vest): 80 şi 50 cm; în C: lungime (nord-sud): 80 cm; lăţime (est-vest): 95 cm; grosime 40 cm. Conţine lut galben, mortar alb şi pietricele. Se află peste 211, 252, 261; este tăiat de zidul ZY 9. Reprezintă ameneajarea în vederea primei podele din faza I de piatră. Îndeplineşte funcţia lui 209 din spaţiul A, dar, fiindcă în spaţiile B şi C era nevoie de nivelare, este mai gros şi are o compoziţie mai complexă.
c. 252 – vezi 215.
c. 254 – vezi c. 209 şi 251.
c. 255 – Strat de arsură şi demolare. Identificat în spaţiile C şi D, între zidurile ZY 13, ZY 9, ZY 18 şi ZY 7. Strat discontinuu, distrus de intervenţii noi. Conţine cărbune, chirpic ars, obiecte de fier, fragmente ceramice. Se află peste humus; este acoperit de 254; umple pe 255’ şi 255’’; este tăiat de ziduri. Este identic cu 211 din spaţiile A şi B. Reprezintă demolarea şi nivelarea fazei de lemn.
c. 255’ şi 255’’ – Gropi în lut. Identificate în spaţiul D; umplute cu 255. Au fost găsite aici numeroase piese de metal, printre care o fibulă şi fragmente de lorica segmentata.
c. 256 – Strat de pietre de râu. Identificat în spaţiul D, lipit de zidurile ZY 18 şi ZY 21’. Este împărţit în două suprafeţe cu dimensiunile: lungime: 100 şi 210 cm (nord-sud), lăţime: 260 şi 110 cm (est-vest). Au fost probabil părăsite în urma construcţiei zidurilor de piatră.
c. 257 – Strat de arsură. Identificat pe o foarte mică siprafaţă în spaţiul F, între ZY 13 şi ZY 21; grosime: 3-4 cm. Conţine lemn ars şi pământ ars. Aparţine probabil fazei de incendiere şi demolare a fazei de lemn, fiind identic cu 211 şi 255.
c. 258 – Strat de arsură. Identificat în profilul estic din spaţiul B; lungime (nord-sud): 3,70 m; grosime: 8-10 cm. Conţine mul cărbune de lemn, iar la bază lut. Acoperă pe 204’; este acoperit de 259; este tăiat de zidurile ZY 3 şi ZY 17 şi ZY 18. În partea de sud a profilului are trei pietre de râu, în lungime totală de 55 cm), pe care se disting urme de opus signinum, în clară legătură cu o podea. Avem de-a face cu podeaua celei de a doua subfaze a fazei I şi cu arsura provenită din încălzirea încăperii sau din vremea demolării. Se aseamănă cu 202’’.
c. 259 – Strat de amenajare. Identificat în partea de nord a profilului estic al spaţiului B; lungime (nord-sud): 170 cm; grosime: ca 50 cm. Se defineşte prin lutul galben, bucăţile de ţigle şi pigmenţii de ceramică. Acoperă pe 258; este acoperit de 122; se mărgineşte cu ZY 18; este tăiat 122 şi de intervenţiile moderne. Reprezintă amenajarea în vederea podelei fazei II de piatră, îndeplinind rolul lui 103 din spaţiul A. Este posibil ca partea superioară (259’) să reprezinte începutul amenajării substrucţiei treptelor (122).
c. 259’ – Componenta superioară a lui 259, de o culoare mai maronie şi peste un strat de fragmente de ţigle; lungime (nord-sud): 150 cm; grosime: circa 25 cm. Ar putea reprezenta începutul amenajării substrucţiei treptelor (122).
c. 260 – Substrucţie de piatră. Identificată în spaţiul B, la egală distanţă (14,70 m) de ZY 2 şi ZY 9, respectiv (3,30 m) de ZY 7 şi ZY 13; de formă pătrată, cu latura de 100 cm. Constă din trei rânduri de piatră de râu şi mortar alb. Taie groapa 222, iar partea superioară este distrusă de intervenţii mai noi. Este substrucţia unei baze din faza I de piatră, doearece se raportează la zidurile acestei faze. Aparţine cel mai probabil unei fântâni.
c. 261 – Ladă cu mortar. Identificată în spaţiul B, lângă zidul ZY 9; dimensiuni: lungime (nord-sud): 90 cm; lăţime (est-vest): 82 cm; grosime: 10 cm. Conţine mortar alb. Se află peste 251; este acoperit tot de 251. Rămăşiţele unei lăzi asemănătoare 261’) au fost surprinse lipite de zidul ZY 7. Sunt resturile unor lăzi de mortar folosite în timpul construirii zidurilor ZY 7 şi ZY 9 din faza I de piatră.
c. 270 – Groapă. Identificată în partea de sud a profilului estic din spaţiul B; lungime (nord-sud): 110 cm; adâncime: 50 cm. Conţine mult nisip, ceva pământ brun, piatră, ţigle şi cărămidă. Se află peste 258; taie pe 259. Nu este clară relaţia cu substrucţia treptelor (122). Nu a putut fi complet cercetată din cauza zidului ZY 17 şi a substrucţiei 122. Poate fi o intervenţie în vederea construirii elementelor amintite, cât şi o groapă modernă, din care ar proveni nisipul.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO