Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bucureşti | Punct: Militari, "Câmpul lui Boja" | Anul: 1983 - 1992

Anul   1983 - 1992
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Dacii liberi;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Monumente - Restaurare
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Comuna   Bucureşti
Punct
Militari, "Câmpul lui Boja"
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Turcu Mioara responsabil Muzeul Municipiului Bucureşti
Cod RAN    179132.29 179132.47 179132.40 179132.45
Raport A. Militari, "Câmpul lui Boja"; Aşezări rurale deschise; epoca bronzului, cult.Glina III; Hallstatt; sec.II-III; sec.VI p.Chr.; sec. XVIII. Cercetări sistematice; 1983-1985; Mioara Turcu. Au fost descoperite şi cercetate complexe aparţinând: cult.Glina III, din epoca bronzului (Gr.nr.9, 10 şi 11); sec.II-III (B nr.4, 6, 7 şi 8; Gr.nr. 7, 12 şi 13) şi sec.VI p.Chr. (B. nr.5, 9, 10; Gr.nr.8). Menţionăm faptul că locuinţele din sec.VI p.Chr. aveau în interiorul lor câte unul (B. nr.5 şi 9) sau chiar două cuptoare menajere (B. nr.10). De asemenea, merită subliniat că în gropile nr.12 şi 13 au fost înhumaţi câini, o practică răspândită în mediul dacilor liberi în sec.II-III. Ceramica este categoria majoritară, de material arheologic dar semnalăm şi prezenţa a 2 fibule de bronz, de tipul cu piciorul întors pe dedesubt, şi a 2 monede romane imperiale, toate aparţinând sec.II-III. M. Turcu, CAB, 4, 1992, p.37-56. Materialul arheologic este depozitat la M.I.A.M.B.

B. "Lacul Dâmboviţa". Aşezări; epoca bronzului; geto-daci; sec.III-IV; sec.VI-VII; ev mediu târziu; necropolă; sf.sec.XVIII şi încep.sec.XIX. Săpătură de salvare; 1985; Vasile Boroneanţ, Vasilica Sandu. În timpul lucrărilor pentru construirea digului artificial al lacului Dâmboviţa s-au depistat 3 staţiuni arheologice: a) "Cimitirul lui Lăptaru". Pe un mamelon aflat în lunca inundabilă a Dâmboviţei s-au identificat, în profilele de excavaţie, fragmente de vase din cult.Glina III, sec.VI-VII şi 4 morminte de înhumaţie aparţinând unui cimitir de la sf.sec.XVIII şi încep.sec.XIX. b) "Institutul Pasteur". În profilele şanţului săpat pentru implantarea ecranului de protecţie s-a observat groapa unui bordei, precum şi un cuptor de uz gospodăresc din feudalismul târziu. Pe terasa joasă, digul a suprapus parţial o aşezare geto-dacică. c) Pe un grind situat în lunca inundabilă, lângă unul din fostele braţe ale Dâmboviţei, săpătura de sondaj efectuată a dezvelit o locuinţă de suprafaţă din sec.I a.Chr., 2 locuinţe de suprafaţă şi o groapă menajeră din sec.III-IV.

C. "Lunca Bârzeşti". Aşezări rurale deschise; epoca bronzului; sec.II-IV; sec.VI; sec.XVIII-XIX. Săpătură de salvare; 1988-1989; Vasilica Sandu; (cu ocazia lucrărilor de amenajare a Lacului Văcăreşti - Bucureşti). Pe trei boturi de terasă ale malului sudic al râului Dâmboviţa, între str.Lunca Bârzeşti la vest şi şos. Vitan-Bârzeşti la est, au fost descoperite: a)"Punctul 1": stratul cultural al unei aşezări Tei, faza II; periferia aşezării din sec.II-IV, al cărui centru se afla în Pct.2; o locuinţă parţial adâncită în pământ şi o groapă menajeră din sec.VI. b)"Punctul 2": o aşezare Tei, faza IV, din care au fost cercetate, parţial, 3 bordeie, 19 gropi, 2 gropi cu pereţii arşi şi un cuptor; o aşezareTei, faza V evidenţiată numai prin material ceramic; o aşezare din sec.II-IV: o locuinţă de suprafaţă din sec.II-III, un bordei din sec.III-IV, 12 gropi menajere din sec.II-IV şi un mormânt de înhumaţie orientat NS; aşezare din sec.VI: 4 bordeie cu cuptoare menajere, un bordei cu un cuptor pentru reducerea minereului de fier, 6 cuptoare care aparţinuseră unor locuinţe, un cuptor în aer liber şi 2 gropi menajere; o aşezare din sec.XVIII-XIX: o locuinţă de suprafaţă cu mai multe încăperi, 2 bordeie şi 5 gropi menajere. c)"Punctul 3": o aşezare Glina III (un bordei); o aşezare Tei, faza III (2 gropi menajere). S-au mai identificat: 6 gropi menajere din epoca bronzului, dar care din lipsă de materiale caracteristice, nu au putut fi încadrate cultural; o aşezare din sec.VI: 4 locuinţe parţial adâncite în pământ, cu cuptoare menajere, 2 cuptoare menajere ale unor locuinţe şi 5 gropi menajere; o aşezare din sec.XVIII-XIX (un bordei şi un cuptor). V. Sandu, CAB, 4, 1992, p.163-195. Materialele arheologice recoltate se păstrează la M.I.A.M.B.

D. "Biserica «Sf.Ilie Rahova»", Calea Rahovei nr.21 (fostă). Biserică în formă de navă, cu hramul "Sf.Troiţă", construită în anul 1838, august, 15 (data pisaniei). Săpături de salvare; 1984; Vasilica Sandu. În interiorul ei au apărut fundaţiile şi o parte din elevaţia cu frescă ale unei biserici cu planul treflat, construită în anul 1738 şi care a avut hramul "Sf.Ilie". De la sfinţire până la cutremurul din anul 1802, când a fost grav avariată, în gropniţă şi în pronaos au fost practicate înmormântări iar în exteriorul ei a funcţionat cimitirul "mahalalei Sf.Ilie", cum era cunoscută în documentele vremii, numărul total al mormintelor ce au putut fi înregistrate, în condiţiile în care s-a lucrat pe şantier, fiind de 46. Biserica "Sf.Ilie" a fost construită din temelie, peste resturile unei fundaţii de cărămidă ce a aparţinut unui edificiu mai vechi. Materialele inedite sunt păstrate la M.I.A.M.B.

E. "Biserica «Sf.Ioan Nou»", Bd.1848, nr.38 (fostă). Biserică construită între anii 1934-1936. Cercetări de salvare; 1986; Vasilica Sandu. S-a constatat că biserica, ce urma să fie translată fusese ridicată peste fundaţiile în formă de navă ale bisericii construite în anul 1818, în interiorul căreia au fost descoperite fundaţia şi o parte din elevaţia cu frescă ale unei biserici de mai mici dimensiuni şi cu planul treflat, construită în 1756. Au fost surprinse stratigrafic nivelele de construcţie şi de restaurare ale celor trei monumente. Au fost înregistrate câteva morminte in situ, precum şi reînhumări legate de perioadele de funcţionare ale bisericilor construite în anii 1756 şi 1818. Materialele inedite sunt păstrate la M.I.A.M.B.

F. "Biserica «Mihai Vodă»", str. Arhivelor, nr.2 (fostă). Aşezare rurală deschisă din epoca geto-dacică; mânăstire; ev mediu; ridicată între 1589-1591. Săpătură de salvare; 1985; Vasilica Sandu. Biserica şi turnul-clopotniţă au fost translate în anii 1985-1986 în str. Sapienţei, nr.4. Pe suprafaţa ocupată de biserică au fost identificate 6 bordeie şi 3 gropi menajere, iar în profilele, rezultate ca urmare a excavaţiilor făcute pentru construirea căii de rulare şi a altor amenajări de şantier, s-au mai observat alte 6 gropi de bordeie. Din totalul complexelor închise numai 5 bordeie şi 2 gropi menajere au putut fi atribuite cu certitudine epocii geto-dacice (sec.I a.Chr - încep.sec.I p.Chr.). Fragmentele ceramice mărunte şi corodate recoltate din umplututra celorlalte 8 complexe n-au permis încadrarea lor cronologică. Materialele inedite sunt depozitate la M.I.A.M.B. G. "Pasajul Marchitanilor" sec.XVIII-XIX. Săpătură de salvare; 1991; Gheorghe Mănucu Adameşteanu. Între strada Gabroveni şi strada Lipscani, pe un teren viran, s-a proiectat construirea unui edificiu, fapt ce a necesitat efectuarea unei săpături arheologice de salvare. Au fost descoperite substrucţiile de la mai multe clădiri ce aparţin unor momente constructive diferite: cele mai noi datează de la începutul veacului XX, în timp ce cele mai vechi ziduri nu par să coboare sub sec.XVIII. Au fost dezvelite substrucţiile de la 10 edificii pentru care însă nu se pot face încadrări cronologice ferme: materialul arheologic, pe de o parte, a fost recoltat în condiţii nestratigrafice iar, pe de altă parte, aproape în exclusivitate, este reprezentat de ceramica aflată în stare fragmentară (a fost restaurat un singur bol acoperit cu smalţ de culoare galbenă, databil în sec.XVIII). Ceramica comună şi smălţuită acoperă intervalul sec.XVIII-XIX şi pare să sugereze că în "Pasajul Marchitanilor" nu au existat vestigii arhitectonice mai vechi. Materialul arheologic este depozitat la M.I.A.M.B.

H. "Str. Băcani", nr.2; sec.XIX. Săpătură de salvare; 1991; Gheorghe Mănucu - Adameşteanu. Intervenţia de salvare s-a desfăşurat pe o suprafaţă de 30 x 5 m, colţ cu strada Lipscani. Imediat după înlăturarea planşeului de beton armat, de la nivelul străzilor Lipscani-Băcani, au apărut substrucţiile unei clădiri moderne, la care s-a folosit fier beton şi cărămidă. După golirea unei umpluturi masive de moloz şi cărămizi, de mai multe dimensiuni, s-a conturat un subsol aflat într-o stare bună de conservare. Accesul se făcea pe latura vestică, din strada Bacani: încăperea păstrează un mozaic foarte frumos ornat cu rozete cu opt straturi; dimensiunile mozaicului: lungimea 12,25 m şi lăţimea 4,65 m. Zidurile laterale sunt construite din cărămidă cu dimensiunile de 270 x 120 x 80 mm. Încăperea a fost compartimentată de câţiva contraforţi pe care se sprijină o boltă, care astăzi este distrusă. Cărămizile de la boltă sunt mai subţiri şi au următoarele dimensiuni: 250 x 120 x 40 mm. Singurul arc de boltă, păstrat parţial, se află la extremitatea sudică a construcţiei, pe latura aflată spre strada Lipscani. Materialul arheologic recoltat este extrem de sărăcăcios: ceramica uzuală şi smălţuită, câteva fragmente de vase de sticlă - datează din sec.XVIII-XIX. Materialele sunt depozitate la M.I.A.M.B.

I. "Parcul Tineretului". Aşezări; epoca bronzului, cult.Tei IV; sec.II-III p.Chr.; sec.VI p.Chr.; ev mediu timpuriu, sec.X-XI; ev mediu, sec.XVIII-XIX. Săpătură sistematică; 1991-1992; Mioara Turcu, Gheorghe Mănucu- Adameşteanu. În extremitatea estică a Parcului Tineretului, paralel cu strada Urcuşului, pe parcursul a două campanii (1991-1992) s-au trasat trei secţiuni prin care se urmărea surprinderea vestigiilor unei aşezări rurale din sec.XIV-XV. Stratigrafia depunerilor din acest punct se prezintă astfel: cele mai vechi materiale aparţin epocii bronzului (faza Tei IV), care este documentată numai prin fragmente ceramice sporadice; aceeaşi constatare este valabilă şi pentru descoperirile din sec.II-III, VI. Primul complex cercetat îl reprezintă un bordei dezvelit parţial: locuinţa a fost săpată de la adâncimea de 0,60 m, faţă de nivelul actual, şi se adâncea până la 1,10 m. Din umplutură au fost recoltate mai multe fragmente de borcane, lucrate din pasta nisipoasă, care datează din sec.X-XI. Ultima etapă, şi cea mai bine documentată, o constituie locuirea din sec.XVIII-XIX: o locuinţă de suprafaţă, vetre deschise, cuptoare menajere săpate în lut, gropi de provizii, toate ilustrează o locuire intensă, de lungă durată, care într-o primă fază a suferit o distrugere prin incendiu. Ceramica recoltată (toată în stare fragmentară) plasează acest moment de locuire în sec.XVIII: începuturile ei pot coborî în 2/2sec.XVII, iar sfârşitul se poate plasa în 1/2sec.XIX. Materialul arheologic este depozitat la M.I.A.M.B.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu