Cercetările arheologice din anul 2013 în punctul Cartier Cetate, obiectiv Mithraeum III, din Alba Iulia, judeţul Alba, s-au desfăşurat pe baza unui proiect multi-anual de cercetare, dezvoltat de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în parteneriat cu Universitatea Princeton (SUA), Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca şi Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca. Principalul scop al acestei campanii..., desfăşurată în perioada iulie – august 2013, a fost dezvelirea sistematică a clădirii identifi cate în acest punct în anul 2008 drept un sanctuar al zeului Mithras, pe baza unei abordări complexe, interdisciplinare. Cercetările s-au desfăşurat conform autorizaţiei de cercetare arheologică sistematică nr. 135/2013, fi ind fi nanţate de către MNUAI şi Universitatea Princeton. Din punct de vedere metodologic, s-a optat pentru cercetarea şi înregistrarea datelor arheologice pe baza sistemului „single context recording”, care implică excavarea şi înregistrarea georeferenţiată a fi ecărui context arheologic identifi cat în teren şi a artefactelor şi ecofactelor asociate. Având în vedere că o parte a structurii sanctuarului a fost parţial dezvelită în anul 2008, s-a optat pentru lărgirea suprafeţei iniţiale, pentru a identifi ca planimetria clădirii, anexele şi fazele de construcţie. A rezultat astfel o suprafaţă excavată cu dimensiunea de 17 m x 9 m, cu latura lungă orientată V-E. Cercetările au dus la identifi carea unei stratigrafi i complexe, constând din mai multe nivele aparţinând unor etape cronologice diferite, care au fost datate pe baza inventarului arheologic şi a urmelor de structuri. Aceste etape cronologice includ: urmele unei fi erării care a funcţionat aproximativ între sfârşitul secolului 19 şi mijlocul secolului 20, câteva nivele aparţinînd secolelor 17 şi 18, două nivele aparţinând secolelor 12-13, precum şi câteva nivele aparţinând perioadei provinciale romane. Clădirea sanctuarului a fost dezvelită în proporţie de aproximativ 75%. Aceasta are o formă rectangulară şi este orientată cu latura lungă pe axa NV – SE, având intrarea spre SE, printr-o antecameră. Fundaţia clădirii a fost construită din piatră de râu legată cu mortar. Partea inferioară a zidurilor a fost construită din lespezi sau blocuri mici de calcar sau gresie sumar fasonate, piatră de râu de dimensiuni mari, precum şi fragmente arhitectonice din calcar (spolii) şi pietre de moară din tuf reciclate, legate cu mortar. Din elevaţia propriuzisă a zidurilor, constând din cărămizi (foarte puţine s-au găsit în situ), precum şi din podeaua confecţionată din elemente ceramice de paviment, s-a păstrat foarte puţin. În încăperea centrală, partea inferioară a zidurilor era încă acoperită în câteva locuri cu un strat destul de gros de tencuială cu urme vagi de pigment roşu-brun sau gălbui. Clădirea a avut un acoperiş de ţiglă, din care s-au recuperat foarte multe fragmente şi câteva elemente întregi. Pe latura nordvestică, opusă intrării, în încăperea centrală, s-au identifi cat urmele unui podium pe care au fost foarte probabil amplasate elemente legate de cult (altare, reliefuri etc). Două altare au fost descoperite in situ în încăperea centrală, iar altele două au fost descoperite în poziţie secundară, în imediata apropiere a clădirii. Pe baza datelor arheologice preliminare, sanctuarul se poate data între sfârşitul secolului 2 p.Chr. şi prima jumătate a secolului 3 p.Chr. În zona antecamerei sanctuarului, fundaţia intersectează un nivel anterior construcţiei, care include o groapă menajeră de dimensiuni relativ mari, cu formă neregulată. Groapa conţinea o cantitate mare de material arheologic, constând în special din ceramică diversă, foarte fragmentată, fragmente de sticlă, multe oase de animale, fragmente de obiecte de uz personal din bronz, fi er şi os, presum şi cenuşă, fragmente de lemn ars şi chirpic. În extremitatea estică a suprafeţei cercetate au fost identifi cate câteva gropi de stâlp aparţinând unei structuri din lemn şi chirpic, care pare să fi avut o formă rectangulară. Planimetria sa completă, precum şi funcţiile pe care le-a îndeplinit, vor putea fi identifi cate în următoarea campanie, după lărgirea suprafeţei investigate spre E. În colţul sud-vestic al suprafeţei cercetate a fost identifi cată o parte din fundaţia unei clădiri rectangulare, care afectează structura sanctuarului prin decuparea colţului sud-estic. De altfel zidurile aferente colţului sanctuarului servesc drept „contraforţi” pentru această clădire construită din piatră de râu de dimensiuni mari, elemente arhitecturale şi fragmente de monumente romane reciclate. Pe partea opusă sanctuarului, clădirea pare să fi fost susţinută de stâlpi de lemn, de la care s-au identifi cat gropile de implantare. Planimetria sa completă va putea fi identifi cată în următoarea campanie, după lărgirea suprafeţei investigate spre S. În extremitatea nordică a acestei clădiri s-a identifi cat un cuptor pietrar de formă cvasi-circulară, construit din piatră de râu, elemente arhitecturale şi fragmente de monumente romane reciclate. Materialul arheologic recuperat constă din vase ceramice întregi şi fragmentare, care se pot data în secolele 12 – 13 p.Chr, precum şi din oase de animale. Inventarul arheologic recuperat în această campanie constă din: altare, elemente arhitecturale din calcar, gresie şi ceramică, foarte multă ceramică romană, medievală şi modernă, instrumente de iluminat, vase fragmentare de sticlă, obiecte de fi er, bronz, os, chihlimbar, monede romane şi austriece, precum şi o mare cantitate de oase de animale aparţinând diferitelor perioade. Conform legislaţiei în vigoare, materialul arheologic s-a predat pentru înregistrare, conservare şi restaurare la MNUAI. S-au recoltat de asemenea seturi de probe de sol, palinologice, arheobotanice, arheozoologice şi radiocarbon care au fost predate pentru analiză la laboratoarele de specialitate.