Descrierea tehnică a cercetărilor din anul 2013 (Casetele: C1, C2, C3, C4) În anul 2013 s-a continuat cercetarea arheologică care a început în anul 2010, săpătura derulându-se şi în anii următori, 2011, 2012. Au fost continuate cercetările suprafaţei de 10 x 10 m în total, împărţită în patru casete, denumite C1, C2, C3, C4, cu dimensiunile de 5 x 5 m fi ecare, fi ind despărţite de ele de câte un martor de 0,5 m... lăţime fi ecare. A rezultat o suprafaţa totală deschisă de aproximativ 100 m2 . În cursul anului 2011 s-a efectuat lărgirea fi ecărei casete cu 0,2 m în fi ecare direcţie cardinală. Această lărgire a fost indicată de eroziunea profi lelor (mai accentuat pe perioada iernii), în pofi da încercărilor de a le proteja atât de umezeală, cât şi de fl uctuaţiile termice prin foliare şi reumplere. Această situaţie nu s-a schimbat nici in următorul an (2012), profi lele suferând o subţiere de căteva cm, mai ales în partea superioară a lor. Stratul arheologic superior (cu o grosime de aprox. 50 cm), prin natura lui, măzăroasă şi deranjată de rădăcinile unor copaci şi tufe, precum, de vizuine de animale şi de aratura adâncă pare puternic compromis. Pe parcursul săpăturii s-a avansat în fi ecare casetă în funcţie de situaţia arheologică existentă. Demersurile noastre s-au concentrat cu precădere asupra tuturor suprafeţelor cercetate. În caseta C1 s-au continuat documentarea mormintelor conturate în anii precedenţi (2011 şi 2012), nesăpate încă şi cercetarea exhaustivă a M 11, M 27, M 30, M 40 şi M 41. S-au descoperit şi morminte noi, M 44 şi M 46 şi M 47, prin clarifi carea unor situaţii specifi ce, care nu permiteau până acum atribuirea culturală sau tipologică sigură a complexelor în discuţie. A fost cercetată integral M 44, conturat în 2013, care se află de fapt 80 % pe suprafaţa din C1, dar cu colţul în suprafaţa C2. Săpăturile din caseta C2, ajunse la adâncimea de 1,20-1,30 m de actualul nivel de călcare prezintă o situaţie în care au rămas doar două morminte care deranjează nivelul de locuire preistorică. În C3 s-a cercetat M 43 parţial, 75 % din schelet fi ind sub pâmânt şi s-a conturat un nou mormânt, M 45. În caseta C4 în 2013 s-a săpat integral M 22 şi M 19, aceştia fi ind ultimele morminte neterminate din cele 11 conturate aici în anii precedenţi. Orientarea mormintelor se înscrie în regula generală a sitului, V-E, puţinele excepţii se întâlnesc în C1, unde orientarea mormintelor M 11, M 41 şi M 22 din C3/C4 este de SV-NE. La aproape toate mormintele cercetate s-au putut observa amprenta sicrielor, unele pastrate in stare buna de conservare, fi ind documentate marginile, fundul sicriului şi uneori şi partea superioară, iar altele în stare mai avansată de degradare, urmele de scânduri apărând doar pe alocuri, de multe ori doar ca o dungă în pământ de culoarea maro închis sau maro cărămiziu. De regulă cuiele şi legăturile de sicrie confecţionate din fi er apar in umplutura mormintelor în poziţie secundară, existând şi câteva excepţii, când poziţia lor originală s-a păstrat. Aproape toate mormintele au fost deranjate de vizuine de animale şi de rădăcinile copacilor plantate pe suprafaţa sitului cu câteva decenii în urmă. La acestea se adauga şi compoziţia chimică a solului, care nu a permis prezervarea optimă a oaselor mai subţiri sau celor aparţinând copiilor. Ceea ce priveşte inventarul funerar putem face câteva observaţii generale, în mormintele de bărbaţi în zona picioarelor apar pinteni sau aplici de călcâie de cizmă, (C1/M 11), iar în zona pieptului şi a mâinilor aplici de bronz (C1/M 40, M 46, M 30, C4/M 19), uneori şi urme de textil (C1/ M 40, C4/ M 19), sporadic apare şi căte o monedă (C1/ M 40, M 30). Mormintele care sunt atribuite femeilor au caracteristici asemănătoare, dar în loc de pinteni apare diadema sau mărgele dispersate în zona craniului (C1/ M 40, M 30, C4/ M 22) . Diademele au fost confecţionate de regulă din mărgele cusute pe un textil, uneori ornate şi cu fi r din metal preţios. Cele mai multe morminte sunt săpate până la aprox. 1,30-1,50 m adâncime de nivelul actual de călcare. Dispunerea lor pe plan arată o densitate mai pronunţată în extremitatea sudică şi sud-estică al suprafeţei săpate, unde se întâlnesc şi situaţii în care mormintele se suprapun parţial, sau sunt dispuse foarte aproape unul de celălalt (de la 2/5 cm la 20/30 cm). Continuând săpăturile pe suprafeţele deschise în 2010, trecuţi deja peste nivelele de cultură afectate de diverşi factori, rezultând contexte neclare şi fără prea multe repere sigure, situaţia din 2012 începe să se schimbe, unde la aprox. 70 - 90 cm adâncime încep să se contureze nişte complexe mai mari şi mai usor detectabile din cauza particularitâţii solului, culoare şi consistenţă (şi conţinut) permiţând lansarea unor ipoteze cu privire la relaţionarea lor, sau la la natura complexelor (gropi de stâlp, platforme lutuite, vetre, ziduri prabuşite, etc.) şi chiar la încercări de reconstituire 3D. În campania din 2013, deşi înaintarea în adâncime este tot mai înceată, situaţiile arheologice sunt tot mai complexe. Obiectivul de a înainta în toate cele patru suprafeţe în acelaşi mâsură, tocmai de a surprinde fenomenele pe o suprafaţâ cât se poate de mare, a fost atins aproape în întregime. Ca urmare a fost identifi cat la adâncimea de aproximativ 110-130 cm în suprafeţele C1, C2 şi C3 Cx 12, un strat de pământ gri gălbui, afânat, conţinând un bogat material arheologic, multe fragmente de oase de animal, fragmente ceramice, chirpic, câteva cornuri de cerb, fragmente de râşniţe, în unele zone pigmentate şi cu cărbune. Se întinde pe o suprafaţă mare, pare a fi stratul de cultură- pământul de umplutură între urmele structurilor construite. Limitele acestui complex nu se pot trasa cu certitudine, o mare parte continuând pe o suprafaţă nedeschisă cerectărilor arheologice. Legat de acest nivel preistoric apar mai multe zone cu urmele unor ziduri puternic arse şi prăbuşite, cum ar fi Cx 13/ C2, sau Cx14/C1şi C2, acesta din urmă având o importanţă deosebite din cauza unei vetre portabile afl ată sub dărâmătură. Vatra, Cx 14 din C1 a fost secţionată de un mormânt (M 44) fi ind distrusă jumătate din ea. A avut diametrul de aproximativ 36-40 cm, dotat cu orifi cii de aerisire, confecţionat fără placă superioară (grătar), ca o manta. În acelaşi zonă, dar în C2, sub dărâmătură, la NV de vatra Cx14, la adâncimea de 133cm s-a descoperit şi un mic altar cu 4 picioare cilindrice. Acesta, împreună cu încă câteva vase de dimensiuni reduse, era în poziţie întoarsă, spărgându-se pe loc din cauza dărâmăturii. Fenomen asemănător se poate observa şi în C3 (Cx 16) şi C4 (Cx 15) zone de ziduri de chirpici dărâmate, arse puternic. În C4 s-a descoperit încă o vatră portabilă, transformată apoi în vatră fi xă (Cx19) prin lipirea prin lutuire a vetrei de sol. Diametrul acestuia este de aprox. 100/110 cm, înălţimea de 50 cm. Iniţial a fost prevăzut cu grătar, fragmentele grătarului fi ind descoperite în interiorul puternic ars al vetrei. În legătură cu dărâmăturile de chirpic trebuie menţionat şi prezenţa aproape peste tot a unui strat de arsură neagră, uneori cenuşie, având o structură foarte afânată, uşoară, care ne duce cu gândul la un acoperiş ars, căzut în interiorul construcţiilor, peste care s-au prăbuşit zidurile. Eventuale analize efectuate în viitor pe mostrele ar putea aduce informaţii noi pe această temă. O altă precizare importantă ar fi că în C4 prin fl otarea stratului de chirpic s-a constatat prezenţă masivă de grăunţe carbonizate, mai ales în zona vetrei/cuptorului Cx 19 (aprox 20% din volumul materialului supus fl otatiei). Aceaşi situaţie s-a constatat şi în C1, atât în zona Cx14, precum şi în zona sudică a secţiunii, unde, din pacate stratul preistoric a fost puternic compromis de morminte. S-au identifi cat şi alte tipuri de complexe, în C2 trei gropi de par Cx 12/1, Cx 12/2, Cx 12/3, dispuse aproape colinear, cu diametrul de 18/20 cm, sau gropi de dimensiuni medii, de aprox 60 cm diametru, cu funcţionalitate deocamdată nesigură, în C2 G 39, în C4 G 40, sau mai mari, G 38 şi G41 în C3. Tranşeul modern lat de 150 cm cu orientare aprox. NS, care trece parţial prin C1 şi afectând C2 pe toată lungimea suprafeţei se identifi că şi la adâncimea la care s-a ajuns în 2013, de aproximativ 130 cm. Dimensiunile şi poziţia pereţilor, care s-au dovedit a fi perfect verticali nu exlude posibilitatea de a fi vorba de o secţiune dintr-o săpătură efectuată cândva în secolul trecut. Concluzii Principala concluzie ce a reieşit în urma cercetărilor din 2013, este că tellul a fost locuit în permanenţă până în epoca bronzului târziu, între nivelele de cultură succesive identifi cate nu s-a putut observa o întrerupere, nici în evoluţia formelor ceramice descoperite, toate acestea denotă o cronologie succesivă a ultimelor locuiri atribuite unor comunităţi din epoca bronzului pe acest loc. Pe lângă mormintele descoperite anii precedenţi, au fost identifi cate morminte noi şi în 2013. La adâncimea la care s-a ajuns se termină şi majoritatea mormintelor datate undeva la sfârşitul sec. 16, început de sec. 17, doar câteva dintre ei adâncindu-se mai mult în straturile preistorice. Importanţa acestei situaţii se va simţii în următoarea etapă, când contextul descoperirilor nu va mai fi compromis de intervenţiile ulterioare, cum ar fi nenumăratele gropi de mormânt. Chiar şi aşa putem afi rma că pe suprafaţa săpată de aprox 100 mp se disting doua zone de dărâmături, concentraţii de chirpic, cu căte o vatră portabilă sub pereţii prâbuşiţi, având în total în jur de 6/7 m între ele s-ar presupune că ar fi aparţinut unor unităţi de locuire diferite. Materialul arheologic deosebit de bogat (oase de animal, unelte de corn, fragmente de râşnişe, fragmente ceramice) indică o prezenţă intensă în acest spaţiu. În consecinţă se poate presupune conturarea unei gospodării compuse din două locuinţe de suprafaţă sau posibil o anexă. Considerăm campania din anul 2013 un pas înaite în cercetarea unităţilor gospodăreşti şi de locuit de la tellul Carei-Bobald. Campania din anul 2013 a lămurit situaţii stratigrafi ce încă neclare în anii precedenţi, oferind o serie de noi răspunsuri privind contextele arheologice documentate şi o serie de noi întrebări la care sperăm să găsim repere şi mai sigure pentru a oferi răspunsuri oneste privind problemele habitatului din epoca bronzului din zona Careiului.