.
Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Tulcea
Localitate:
Slava Rusă
Comuna:
Slava Cercheză
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Farre Claudio l’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Ganga Salvatore l’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Iacob Mihaela Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Ibba Antonio l’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Teatini Alessandro l’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia
Cod RAN:
Raport:

Ibida – cetatea, teritoriul şi limes-ul danubian

Activitatea de documentare aerofotografică începută în 2016 a continuat şi în 2017; de această dată au fost utilizate 2 drone, marca DJI, una model Phantom 3 Advanced şi cealaltă Phantom 4, ambele cu camera de 12 megapixeli pentru imagini şi video “full HD“. S-a realizat, prin numeroase fotografii suprapuse obţinute de la înălţimea constantă de 50 de... metri, o acoperire fotografică zenitală a întregii supafeţe a oraşului Ibida: aria fotografiată la fiecare zbor a fost planificată instrumental în aşa fel încât să acopere toată suprafaţa din unghiuri diferite, astfel încât să fie posibilă trasarea trasarea noului plan general al cetăţii, mult mai detaliat decât cel realizat de către Al.S. Ştefan în 1977 şi adus la zi – pentru zonele cercetate sau în curs de cercetare – de către arh. Virgil Apostol. O atenţie deosebită a fost acordată şi de această dată sectoarelor aflate în curs de cercetare – Curtina X, Curtuna G – Turnul 8 şi Turnul 10, unde, graţie numărului şi calităţii imaginilor realizate, se pot construi modele tridensionale de înaltă fineţe. În teritoriul cetăţii Ibida o atenţie specială a fost acordată documentării aerofotografice a aşezării elenistice din punctul ”La Donca”, situată la cca. 2 km sud de cetatea romană, aşezare în care în ultimii ani au fost realizate o serie de sondaje arheologice2. Tot în teritoriul cetăţii Ibida a fost integral documentată aerofotografic aşezarea romană identificată cu vicus Bad (---) de la Mihai Bravu, aşezare care nu s-a bucurat încă de vreo cercetare arheologică sistematică şi unde, la suprafaţa solului, sunt vizibile structuri constructive. Aceasta din urmă prezintă un interes deosebit pentru înţelegerea dinamicii privind naşterea şi distrugerea aşezărilor rurale din nordul provinciei Moesia Inferior/Scythia, un sector crucial al limes-ului de la Dunărea de Jos. Verificarea, prin câteva sondaje arheologice, a informaţiei date de aerofotogrametrie ar putea permite, în viitor, validarea sau nuanţarea concluziilor obţinute prin cercetările arheologice conduse de dr. V. H. Baumann în siturile rurale din teritoriile cetăţilor Noviodunum şi Troesmis (nota3), cunoscut fiind faptul că transformările societăţii romane după răspândirea oficială a creştinismului au determinat anumite schimbări şi în ceea ce priveşte structurile edilitare, respectiv, adaptarea unora dintre acestea exigenţelor cultului creştin la începutul sec. IV p.Chr., evoluţie întreruptă brusc de evenimentele care au urmat bătăliei de la Hadrianopolis (378 p.Chr.). A fost considerată utilă extinderea documentaţiei aerofotografice la diverse tipuri de fortificaţii situate în zona centrală a provinciei, la distanţe apropiate de cetatea Ibida: e.g. fortificaţiile aflate pe malul lacului Babadag – începând cu edificiul (horreum) fortificat de la Topraichioi, care, graţie unor campanii arheologice sistematice desfăşurate în anii `80 de către un colectiv de cercetători de la Tulcea şi Bucureşti, a furnizat o secvenţă completă, validă încă astăzi, asupra distrugerilor datorate diverselor invazii care au avut loc în regiune în sec. IV-V (nota 4). Nu departe de aceasta se află fortificaţia de la Babadag, cunoscută şi cercetată în special ca sit preistoric (prima epocă a fierului – Hallstatt)-(nota 5), slab conservată (şi datorită eroziunii produse de apele lacului), motiv pentru care a fost puţin studiată cea de perioadă romană, ce o suprapune. La extremitatea opusă a lacului Babadag, în apropiere de digul care îl separă de lacul Razim, se află fortificaţia romană târzie de la Enisala – punctul Peştera. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice, imaginile aeriene oferă date importante privind organizarea spaţiului cetăţii, în special în sectorul de vest al acesteia. A fost documentată prin sute de imagini şi fortificaţia bizantino-genoveză situată pe un deal din apropiere şi care domină toată zona înconjurătoare, astfel încât să se poată construi modelul tridimensional al întregului complex defensiv de la Enisala6. Echipa care a realizat documentarea fotogrametrică a decis extinderea acesteia către zona de limes danubian din imedata vecinătate a teritoriului cetăţii Ibida, fortificaţii care nu beneficiaseră de acest tip de documentare. Între acestea, fortificaţia (de tip quadriburgium) de la Traian s-a dovedit a fi pretabilă, de o manieră exemplară, pentru a documenta tipul de fortificaţie de mici dimensiuni de perioadă romană târzie. Dat fiind că fortificaţia nu a făcut obiectul vreunei intervenţii arheologice, iar terenul pe care se află este liber de construcţii, devine posibilă o lectură a structurilor constructive prin intermediul fotogrametriei: incinta de formă pătrată, turnurile de colţ de formă circulară, o poartă situată pe incinta meridională. Ceva mai la sud, fortificaţia de la Beroe permite o înţelegere complexă a structurii graţie imaginilor obţinute prin fotogrametrie aeriană; se disting astfel: fortificaţia – situată pe unul dintre dealurile aflate în imediata vecinătate a Dunării, aşezarea civilă – pe dealul următor (separat de primul printr-o vale) aflat ceva mai spre interior faţă de primul, necropola – căreia i-au fost rezervate înălţimile argiloase naturale situate la sud, în apropierea fortificaţiei şi unde au fost cercetate, începând cu anii 1958-1959, peste 1000 de morminte de epoci diverse şi o bazilică cimiterială din sec. VI p.Chr., ale cărei ziduri sunt dificil de urmărit pe teren. Documentarea aereofotografică a continuat spre sud, atingând anticul centru de la Cius, sit care nu a beneficiat până astăzi de atenţia cuvenită şi nu a făcut obiectul vreunei cercetări arheologice; cetatea, împreună cu aşezarea civilă sunt situate pe un vast platou avansând către lacul Hazarlâc: în fotografiile aeriene se poate observa cum, din vârful sudic al platoului, pleacă o linie de separare clară care urmează un profil înclinat spre dreapta, marcând, probabil, acelaşi tip de demarcaţie ca şi la Beroe, între fortificaţie şi aşezarea civilă. Ultima fortificaţie de pe limes documentată aereofotogrametric în campania anului 2017 a fost cea de la Hârşova (Carsium), situată ceva mai la sud, pe o stâncă cu vedere la Dunăre. Imaginile fotografice permit o lectură lejeră atât a structurii fortificaţiei – care a făcut, în parte, obiectul mai multor campanii de cercetări sistematice, punându-se în evidenţă şi o importantă etapă de reocupare şi reamenajare a cetăţii în perioada mediobizantină, precum şi raportul strâns între fortificaţie şi zona în care se afla portul fluvial, la picioarele stâncii, dar cu acces direct de la nivelul acesteia, acces favorizat de existenţa unei văi bine individualizate care se deschide în hemiciclu, legând astfel partea de sus a stâncii (fortificaţia) cu baza acesteia, malul fluviului, unde se află portul. Astfel de activităţi de documentare aereofotografică a limes-ului danubian vor continua şi în 2018, cu scopul bine precizat de a ne focaliza pe acele fortificaţii care nu au făcut obiectul unei astfel de documentări, având drept finalitate organizarea unei expoziţii pe această temă.

Note Bibliografice:

1) Questi lavori si sono svolti grazie al contributo 2017 del Ministero italiano degli Affari Esteri e della Cooperazione Inernazionale / Direzione Generale per la Promozione del Sistema Paese, Ufficio VI - Missioni archeologiche, antropologiche, etnologiche


2) M. Iacob, Natalia Mateevici, D. Paraschiv, Descoperiri de epocă greacă în zona Slavelor. Documentaţia numismatică şi arheologică, în V. Iliescu, D. Nedu, A.-R. Barboş (eds.), Graecia, Roma, Barbaricum. In Memoriam Vasile Lica, Galaţi, 2014, p. 105-125.
3) V.H. Baumann, Aşezări rurale antice în zona Gurilor Dunării: contribuţii arheologice la cunoaşterea habitatului rural (sec. I - IV p.Chr.), Biblioteca Istro-Pontică, Seria arheologie 1, Tulcea, 1995.
4) Andrei Opaiţ, Mihail Zahariade, Gh. Poenaru-Bordea, Cristina Opaiţ, Fortificaţia şi aşezarea romană târzie de la Babadag - Topraichioi, Peuce. 10, 1991, p. 211-260, 263-269 (vol. I), pl. 11-50, 58-65, 74-77 (vol. II).
5) G. Juganaru, Cultura Babadag, I, Constanţa, 2005 6 A se vedea în acest sens şi Al. S. Ştefan, Cetăţile romane de la Enisala. Studiu aerofotografic, BMI 46, 2, 1977, p. 15-25.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO