Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2017

Anul   2017
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector    Sectorul de Est (intramuros) – sectoarele II, IV, V
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Opriș Ioan Universitatea București
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    63063.01
Raport Suprafaţa cercetată: Cercetarea din anul 2017 în sectorul de est al cetăţii romano-bizantine şi medio-bizantine s-a desfăşurat în continuarea campaniilor anterioare şi s-a concentrat asupra încăperilor C6 şi C14 ale unui edificiu de mari dimensiuni, mărginit de strada principală şi curtina G a cetăţii. Obiectiv/rezultatul cercetărilor arheologice din campania 2017: Cercetările arheologice anterioare desfăşurate în acest sector au relevat existenţa unui edificiu compartimentat, adosat curtinei G. Edificiul în cauză (28,4 x 16,36 m) prezintă curte interioară marcată de pilele unui portic. Cele opt încăperi ale edificiului sunt dispuse în coloane paralele de câte patru camere, în zona adiacentă curtinei G plasându-se C1, C16, C15 şi C12. Celelalte patru încăperi au fost denumite succesiv, pe măsura evoluţiei cercetărilor, C6, C9, C11 şi C14. Aşa cum am arătat mai sus, edificiul este adosat curtinei G şi descrie conturul unui trapez dreptunghic. Săpătura s-a efectuat în cea mai mare parte în nivelurile de locuire romano-bizantine, cuprinse între secolele V-VI p.Chr. Ritmul cercetării a fost condiţionat de abundenţa straturilor, de densitatea materialului arheologic, cât şi de necesitatea înregistrării şi documentării optime a situaţiilor arheologice întâlnite. Materialul special descoperit, care numără peste 60 de piese (în mare majoritate vase ceramice), reprezintă doar unul dintre factorii ce pot indica faptul că zona a cunoscut în antichitate un grad ridicat de bunăstare economică. Un alt indicator în susţinerea acestei ipoteze, care nu poate fi trecut cu vederea, este acela al faptului că edificiul se găseşte în proximitatea porţii principale a cetăţii. Fără îndoială, cercetările viitoare vor scoate la lumină rezultate care pot schimba sau confirma anumite ipoteze de lucru, creionate în urma acestei campanii de săpături arheologice în cuprinsul sectoarelor IV şi V. Metodologia de cercetare pe care ne-am propus să o abordăm în aceasta zonă a fost condiţionată de stadiul cercetărilor din acest sector, fiecare dintre cele două încăperi studiate fiind împărţite în câte trei secţiuni stratigrafice orientate pe direcţia NE-SV. Săpătura a fost realizată manual, iar rezultatele obţinute au fost înregistrate fotografic şi grafic, fiind efectuate grunduri şi profile succesive la scări corespunzătoare. Prima zonă cercetată a fost reprezentată de încăperea C6. Cercetările au debutat aici încă din campania 2014, fiind întrerupte ulterior ca urmare a realizării proiectului de restaurare din anul 2015. În campania din anul 2014 a fost trasată şi cercetată secţiunea S I (6,25 x 2 m), secţiunea fiind orientată nord–est / sud–vest. În urma cercetării arheologice desfăşurate aici a fost înregistrat nivelul de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, caracterizat prin fragmente de ţigle, olane, bârne lemnoase incinerate, precum şi fragmente ceramice specifice. La adâncimea de 1,81 m a fost atins nivelul antic de călcare de la sfârşitul secolului al VI-lea, pentru ca la adâncimea de 2,10 m sa fie înregistrat loess-ul. La această cotă se opreşte şi fundaţia zidurilor încăperii C6, în grund fiind reperate două gropi circulare, denumite convenţional G1 şi G2. Prima dintre acestea a fost cercetată integral şi acoperită la sfârşitul campaniei, tocmai pentru a nu afecta structura de rezistenţă a zidului încăperii C6; din umplutura sa au fost recuperate şase fragmente de ţiglă de bună calitate, precum şi trei căni ceramice (două întregi şi una fragmentară) plasate pe fundul gropii la adâncimea de 1,10 faţă de nivelul de conturare. Complexul G2 a fost conturat parţial în campania 2014, fiind plasat diametral opus faţă de G1. Întrucât descoperirea s-a înregistrat la finalul campaniei, zona a fost acoperită pentru a fi conservată în vederea cercetării sale ulterioare. Cercetarea arheologică efectuată în încaperea C6 în cadrul campaniei 2017 a debutat cu trasarea sşi investigarea secţiunii S II (6,25 x 2,30 m) orientată la fel ca şi S I pe direcţia NE-SV. Astfel, pe direcţia mai sus menţionată am obţinut un nou profil stratigrafic ce reprezintă totodată latura exterioară a viitoarei secţiuni S III. Materialul arheologic descoperit în S II este relativ bogat, fiind reprezentat de fragmente ceramice şi obiecte metalice. Din punct de vedere stratigrafic, în urma cercetării au fost identificate nivelul de călcare din perioada finală a funcţionării edificiului, nivelul de distrugere marcat de resturi de bârne incinerate, cenuşă şi fragmente provenind de la materialele de construcţie folosite, precum şi distrugerea ulterioară, reprezentată de multitudinea de ţigle şi olane care
au alcătuit acoperişul edificiului. Săpătura arheologică s-a oprit pe stratul de loess, moment în care, prin răzuieli succesive, a fost identificat şi completat traseul complexului G2. Groapa descrie o formă neregulată, cvasicirculară şi se plaseaza central, în dreptul arcului de descărcare, fiind anterioară acestuia. Spre latura sa estică a fost identificată o amenajare de formă trapezoidală, marcată prin prezenţa a patru gropi de par. În urma răzuielilor succesive s-a putut observa faptul că groapa G2 prezintă un acces de formă circulară, utilizat probabil în vechime, ce a fost astupat intenţionat. De asemenea, pe întreaga suprafaţă a gropii G2 a putut fi observat un strat amestecat de lut galben şi mortar în care au fost implantate bucăţi de piatră de formă neregulată. Arcul de descărcare a fost blocat încă din vechime, probabil pentru a susţine zidul construit peste G2. Încercarea de sondare a G2 s-a finalizat neaşteptat, constatându-se faptul că respectivul complex este gol sau parţial surpat. În urma perforării stratului amestecat de lut galben şi mortar a fost identificată o cavitate adâncă de cca. 1,80 m, ce prezintă o secţiune tronconică, cu baza mare jos. Datorită acestei situaţii neaşteptate am decis oprirea investigaţiei arheologice asupra complexului G 2, timpul şi forţa de muncă fiind insuficiente pentru cercetarea şi acoperirea ulterioară a complexului, etapa necesară în demersul de protejare a zidului de nord-est din C 6. Suprafaţa G2 a fost acoperită cu mijloace adecvate pentru a minimaliza acţiunea posibilelor intemperii din sezonul rece, cercetarea urmând a fi reluată prioritar în campania din anul 2018. Cea de-a doua zonă cercetată în cadrul campaniei 2017 este reprezentată de încăperea C14, care are lungimea de 6,25 m şi lăţimea de 6 m. Din acest motiv, pentru verificarea stratigrafiei şi a elementelor de ordin constructiv am efectuat două secţiuni longitudinale pe direcţia NE-SV, denumite S I şi S III având lăţimile de 2,15 m şi respectiv 2,30 m. Secţiunea S II va fi cercetată în cadrul campaniei viitoare, pereţii exteriori ai acesteia servind drept profile stratigrafice. În urma cercetărilor arheologice efectuate în secţiunea S I din încăperea C14 au fost identificate cel puţin trei faze distincte ale edificiului reprezentate de un nivel de distrugere (final) plasat cronologic la sfârşitul secolului al VI-lea p.Chr., de un nivel de călcare corespunzător acestuia, precum şi de un nivel anterior databil în secolul al IV-lea p.Chr. Nivelul de călcare din secolul al VI-lea a fost amenajat peste construcţiile databile în secolul IV, prin demantelarea şi acoperirea sistematică a unor ziduri masive realizate din piatră legate cu mortar. Traseul zidului databil în secolul al IV-lea respectă aliniamentul edificiului, fiind orientat NE-SV şi a fost surprins pe întreaga lungime a încăperii C14. Acesta prezintă o lăţime variabilă (0,80 m – 0,91 m) şi păstrează în zona cea mai bine conservată cel puţin şapte asize. A fost conturat la adâncimea de -0,95 m. În urma demantelării, complexul (Z 1) a fost acoperit cu un strat de pământ galben şi resturi de mortar în care au fost descoperite opt piese monetare databile în a doua jumătate a secolului al VI-lea. De asemenea, din acest strat au fost recuperate fragmente ceramice provenite de la amfore de tip LR I şi LR II, precum şi mai multe căni ceramice, respectiv opaiţe fragmentare. Ultimul nivel este reprezentat de resturile dărâmăturilor provenite de la distrugerea edificiului, reprezentate prin bârne lemnoase, ţigle, fragmente de cărămizi, bulgări de mortar şi moloz. În secţiunea S III situaţia se prezintă într-un mod asemănător, fiind identificate toate cele trei nivele menţionate anterior. Diferenţa este dată de faptul că pe această latură au fost surprinse două reamenajări ale încăperii, aceste etape fiind marcate prin blocarea succesivă a căilor de acces spre încăperea C11, respectiv spre coridorul interior al edificiului. În prima situaţie, blocarea s-a realizat prin amplasarea unui dolium în culoarul de acces către C11, pentru ca mai apoi accesul spre C12 să fie blocat printr-o zidire ulterioară a intrării. Şi în secţiunea S III a fost identificat traseul unui zid (Z 2) databil în secolul al IV-lea p.Chr. Tehnica de realizare este similară (piatră şi mortar), fiind păstrate doar două asize. Zidul este paralel cu cel descoperit în S I şi este orientat de asemenea pe direcţia NE-SV. După demantelare, nivelarea s-a produs cu acelaşi amestec de pământ galben şi resturi de mortar. În colţul de NE al secţiunii S III a fost descoperit un depozit de amfore de tip pontic (cinci piese) relativ bine conservate, din interiorul cărora au fost prelevate resturi cerealiere. De pe acelaşi nivel au mai fost recuperate două opaiţe întregi, precum şi o serie de capace ceramice. Alături de evidenţa numismatică, toate aceste elemente datează nivelul în a doua jumătate a secolului al VIlea, moment corespunzător cu perioada de maximă dezvoltare a edificiului. Momentul final este reprezentat de distrugerea petrecută în mod violent, acest aspect fiind dovedit de ultimul strat alcătuit din resturi de ţigle şi cărămizi, bârne carbonizate şi pământ ars la roşu. Cercetarea arheologică efectuată în toamna anului 2017 în sectorul de est al fortificaţiei de la Capidava a obţinut date noi cu privire la fazele construcţie şi de funcţionare ale edificiului plasat în vecinătatea curtinei G. Traseul zidurilor din perioada secolului al IV-lea, precum şi momentul iniţial de construcţie al acestuia rămân obiective principale pentru campania din anul viitor. De asemenea, investigarea complexului G2 din încăperea C6 va fi în măsură să întregească imaginea de ansamblu.
Rezumat
English Abstract The archaeological research carried out during the 2017 campaign in the Eastern sector of Capidava provided new information about the architecture of the area, especially during the 6th c. AD. During the excavations emerged new constructive elements belonging to the large building placed next to the curtain G. In terms of building strategies, one can conclude that the above mentioned building was not directly bonded to the curtain wall G (which was quite common in those times, both at Capidava and for the rest of the province of Scythia, as well), but had a perimetral wall built of stone lined up with mortar placed on its SE side, detail that could further suggests a gable roof (two slopes) for the building. The building has undergone many changes and additions. The density of archaeological material discovered during the excavations in the rooms of the building, its variety and specificity provide us sufficient information about the functionality of this building. The location in proximity to the main gate of the fortress of Capidava confirms the importance of this building and the fact that it played a role of storage; the idea of a dwelling function seems unlikely. After the heavy fire that put an end to the building in the late 6th c. the place is abandoned until sunken dwellings are recorded for the 10th11th c. Future excavations will complete the information obtained during this campaign, aiming to confirm or refute the hypotheses presented above.
87
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu