Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Constanţa | Punct: Necropola oraşului antic | Anul: 2017

Anul   2017
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romană târzie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Constanţa
Comuna   Constanţa
Punct
Necropola oraşului antic
Sector   Sector Nord-Vest Str. Artileriei, nr. 3
Toponim   Tomis
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    60428.16
Raport Cercetarea a fost determinată de intenţia beneficiarului Grameni Iancu de a construi un imobil Sp+P+1E pe un teren situat în capătul de NV al cartierului Tomis I (zona de case), la jumătatea distanţei dintre străzile principale ale cartierului (Ion Lahovari şi Mihai Viteazu). Terenul se află aproape de o posibilă limită de NV a necropolelor aparţinând de oraşul antic Tomis. Precizarea acestei limite a constituit de altfel unul din obiectivele esenţiale ale cercetării. Către Vest este situat cartierul Coiciu, unde mormintele sunt atestate sporadic; către Nord sunt localizate o serie de necropole suburbane ale Tomisului (zona Dacia-Stadion-Flamânda), cu descoperiri diverse din epoca romană (sarcofage, morminte în cistă de piatră, morminte în amfore). Amplasamentul supus studiului este de asemenea situat în apropierea unui drum antic pe direcţia SE-NV, atestat pe vechi hărţi topografice ale Constanţei, dar şi pe baza fotografiilor aeriene din cel de-al doilea război mondial. Pe aceeaşi direcţie a drumului, la o distanţă de circa 900 m NV de punctul nostru, pe strada Grănicerului, a fost descoperit în anul 1967 un stâlp miliar datat în anul 200 p.Chr., aflat probabil in situ (M. Bărbulescu-Munteanu, A. Rădulescu, Pontica 13, 1980, p. 145-146, nr. 2). La 350 m Vest, pe strada Răsuri nr. 15 a fost descoperit în anul 1959 un sarcofag de marmură (A. Rădulescu, M. Davidescu, MCA 5, 1959, p. 755-756). Săpătura s-a efectuat în suprafaţa delimitată de viitoarea groapă de fundaţie a imobilului (inclusiv evazarea tipică pentru implantarea cofrajelor), prin decaparea cu mijloace mecanice şi răzuieli succesive manuale, până la o cotă la care s-au putut contura complexele arheologice (aproximativ -0,80 m sub nivelul actual). Succesiunea stratigrafică rezultată în urma cercetării este următoarea: strat de depuneri moderne, aflate în legătură cu fosta clădire demolată (0,10-0,20 m); strat vegetal antic, de culoare negru-brun (0,30-0,40 m); strat brun steril (0,30-0,40 m); pământ galben viu (loess), surprins la circa -0,80 m sub nivelul actual. Au fost identificate 7 complexe arheologice aparţinând perioadei romane: C1 - şanţ săpat pe direcţia NE-SV, care traversează întregul perimetru cercetat (pe o lungime de circa 13 m) şi are o lăţime la conturare cuprinsă între 2,50 şi 3,50 m. Adâncimea finală faţă de cota actuală a terenului: -1,60 m către profilul de SV al săpăturii, -2,40 către profilul de NE. Fundul este săpat neregulat, cu tendinţa generală de restrângere la partea inferioară la o lăţime de 0,70-0,80 m. Pe baza fragmentelor ceramice descoperite în umplutura de la partea superioară, se datează în perioada romană (sec. II-III p.Chr.). C2 - complex alcătuit dintr-o groapă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite (orientare NE-SV, dimensiuni 1,45 x 0,75 m, conturare la -1,10 m faţă de cota terenului actual din colţul de N al suprafeţei cercetate) şi două structuri subterane (tunele) care pornesc din pereţii laterali ai gropii (pe direcţia aproximativă NV-SE). Tunelele au o deschidere de 0,60 m lăţime şi 1,00 m înălţime, iar pe măsură ce înaintează către SE profilul se lăţeşte la circa 1,20-1,30 m, dar păstrând aceeaşi înălţime standard de 1,00 m. Cota finală de adâncime: -2,70/-2,80 m (groapa de acces), -2,70 m (porţiunea de tunel dinspre NV), -2,90/3,00/-3,30 (porţiunea care înaintează spre SE). Stratigrafic, se constată că tunelul dinspre SE este săpat în loess, sub cota finală a şanţului C1 (dar cu o problemă de rezistenţă vizibilă la îmbinarea cu groapa de acces, unde cel mai probabil bolta s-a prăbuşit datorită apropierii de umplutura şanţului mai vechi). Pe baza materialului arheologic recoltat îndeosebi în groapa de acces, complexul se datează în sec. VI p.Chr. C3 - groapă de formă ovală (dimensiuni c. 1,30 x 0,90 m), conturată la -0,80 m şi cu ad. finală la -0,90 m. Nu s-au descoperit elemente de datare clare, fiind probabil o intruziune efemeră în peisajul funerar al epocii romane. M1 - mormânt de înhumaţie în firidă longitudinală. Groapă de acces cu dimensiunile de 1,30 x 0,70 m, conturată la -0,80 m sub nivelul actual şi cu adâncimea finală la -1,40 m. Firidă longitudinală către S (0,90 x 0,45 m), blocată de o cărămidă întreagă şi săpată uşor în pantă descendentă, până la -1,70 m sub nivelul actual. Orientare N-S. Nu s-au descoperit oase ale defunctului (cel mai probabil infans). Inventar: căniţă. Datare: sec. III p.Chr. M2 - mormânt de înhumaţie în firidă longitudinală. Groapă de acces cu dimensiunile de 1,50 x 0,60/0,70 m, conturată la -0,80 m sub nivelul actual şi cu ad. finală la -1,25 m. Firidă longitudinală către S (1,50 x 0,65 m), care porneşte din groapa de acces şi se adânceşte faţă de cota acesteia până la -1,45 m. Orientare N-S. Scheletul a fost cu siguranţă deranjat din antichitate (dacă nu chiar scos intenţionat), fiind găsite foarte puţine oase. Nu s-au păstrat întregi nici materialele care compuneau inventarul funerar, fiind descoperite doar câteva fragmente risipite în groapa de acces. Datare: sec. III p.Chr. M3 - mormânt de înhumaţie (colectiv?) în catacombă amenajată cu o structură boltită din zidărie de cărămidă şi mortar (tip hypogeu). Groapa de acces dreptunghiulară (2,20 x 0,75 m) s-a conturat la -0,80 m sub nivelul actual; fundul este săpat în trepte, nu foarte clar delimitate, adâncimea finală atingând -2,40 m în capătul de N şi -3,20 m în capătul de S, către o firidă care permitea accesul în hypogeu. Camera funerară a fost amenajată prin săparea în loess a unei catacombe şi apoi realizarea unei construcţii din zidărie de cărămidă legată cu mortar. Chiar dacă partea dinspre S a hypogeului a fost distrusă de o groapă modernă, s-au putut delimita clar colţurile de SV şi de SE, pe baza cărora se pot preciza următoarele dimensiuni la exteriorul construcţiei: lungime 2,45 m, lăţime 2,30 m, înălţime 1,20 m. Grosimea zidăriei este de 0,12 m (= lăţimea cărămizilor), de unde rezultă dimensiunile interioare de aproximativ 2,20 m lungime şi 2,05 m lăţime. Intrarea dinspre dromos este lată de 0,55 m şi înaltă de 1,00 m. Peretele frontal dinspre dromos este construit din 22-23 rânduri de cărămizi, iar bolta dintr-un singur rând. Orientarea întregului complex este N-S. Mormântul a fost parţial distrus şi degajat în totalitate în perioada modernă (prima jumătate a sec. XX). În capătul de S (aflat în exteriorul suprafeţei cercetate) s-a practicat o groapă care a dus la identificarea bolţii hypogeului. Groapa modernă are o formă aproximativ circulară (cu diametrul de circa 2,00 m) şi a fost săpată până la adâncimea de -4,00 m. Umplutura constă în numeroase reziduuri menajere şi are o consistenţă care denotă folosirea probabil ca hazna. Observaţiile stratigrafice au permis constatarea că în momentul spargerii bolţii, mormântul era probabil intact: umplutura modernă se întinde până în zona de contact dintre hypogeu şi dromos, neacoperind total complexul (până la tavanul bolţii); de aici posibilitatea ca întreg conţinutul să fi fost degajat de cei care au făcut groapa (lucru întărit şi de descoperirea singurului element de inventar care a aparţinut mormântului - un opaiţ de lut găsit în stratul inferior al umpluturii gropii moderne). Opaiţul amintit şi câteva materiale ceramice fragmentare descoperite în umplutura gropii de acces permit datarea complexului în sec. III, eventual la începutul sec. IV p.Chr. M4 - posibil mormânt de înhumaţie, conturat doar parţial în profilul de SE al săpăturii, necercetat deoarece depăşeşte cu mult limitele suprafeţei afectate de proiect. Cercetarea preventivă efectuată pe str. Artileriei nr. 3 a permis identificarea unei noi lotizări funerare în vasta necropolă romană a Tomisului, aflată în apropierea drumului antic situat în zona străzii Ion Lahovari. Ca şi la precedentele cercetări din zonă, arealul este ocupat de morminte din perioada romană (sec. II-III p.Chr.), cu rare intervenţii mai târzii. Complexul din sec. VI p.Chr. este asemănător unor structuri subterane cercetate în teritoriul tomitan, la Cumpăna şi Lazu (pe traseul autostrăzii A4), precum şi în recenta cercetare preventivă de pe str. Corbului, nr. 3 din Constanţa. Aceste structuri sunt poziţionate de regulă în apropierea drumurilor antice. Mormântul M3 este un tip de hypogeu cu o arhitectură mai puţin întâlnită până acum în necropola tomitană, fiind un precursor al cunoscutelor hypogee din sec. IV.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu