Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra Satului | Anul: 2017

Anul   2017
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Eneolitic timpuriu;
Epoca medievală
Categorie
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Cheia
Comuna    Grădina
Punct
Vatra Satului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălășescu Adrian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    63018.02
Raport Determinările anatomice şi taxonomice ale mamiferelor au fost realizate în cadrul Laboratorului de Arheozoologie al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”; s-au studiat 342 resturi cu o greutate de 4443,68 g (tab. 1) provenind din secţiunea SN, complexul C.37 (cultura Hamangia). Acestea au aparţinut moluştelor (90), peştilor (3), ţestoaselor (7), păsărilor (5) şi mamiferelor (237). Moluşte. Au fost identificate 90 fragmente de cochilii (tab. 1). Acestea au aparţinut celor trei specii ale scoicii de râu din genul Unio (U. pictorum, U. tumidus, U. crassus) şi scoicii de lac Anodonta (97,78%). Dintre speciile marine menţionăm genul Cardium (Planşa 1.4-5) prezent cu două fragmente (2,22%). Dimensiunile indivizilor de Unio se încadrează în categoria celor medii dar sunt prezenţi şi indivizi de mici sau mari dimensiuni (fig. 2). Valorile înălţimii cochiliei celor 5 indivizi de Unio pictorum se eşalonează între 30,2 şi 36 mm (media 33,6), iar a celor 11 de indivizi de Unio tumidus între 26,8 şi 40,9 mm (media 31,9). Singurul individ de Unio crassus se încadrează în categoria mare cu o înălţime de 29,5 mm. Datele pentru speciile Unio tumidus şi Unio pictorum din complexul 37 au fost comparate cu cele obţinute pentru eşantionul analizat din secţiunea SE (fig. 1). Observăm că valvele celor două specii din C.37 au dimensiuni ceva mai mari. Deşi fragmentaritatea în cazul bivalvelor este destul de mare totuşi au fost observate, pe marginea inferioara şi anterioară în cazul a 43 de fragmente, urme de abraziune sau utilizare. Acestea sunt uneori accentuate afectând evident morfologia cochiliei sau fine, vizibile la o privire sub lupă (Pl.1.1). Astfel de modificări ale cochiliei, realizate prin folosirea ei ca unealtă, au mai fost observate şi în secţiunea SE (V. Radu 2008). Existenţa acestor urme pe 51,19 % din valvele de Unio confirmă faptul că aceste valve au fost folosite la o anumită activitate iar după aceea au fost aruncate ca deşeuri. Anumite cochilii şlefuite sunt întregi, altele sunt fragmentate, dar prezintă urme de uzură şi după ce s-au desprins aşchii din cauza utilizării intense, iar altele şi-au schimbat forma din cauza uzurii accentuate (uzură diferenţială a fost observată şi la interior- pl. 1.2). Totuşi la finalul activităţii la care au fost utilizate ele au fost aruncate şi nu neapărat pentru faptul că s-au deteriorat. Deocamdată scopul pentru care au fost utilizate valvele de scoici nu poate fi precizat. Studiile experimentale ar putea aduce mai multe informaţii care să ne apropie de un anumit răspuns în acest sens. Peşti. Doar trei resturi au fost identificate în acest eşantion. Câte unul pentru crap, şalău şi o coasta de la un individ neidentificat. Radia de la o înotătoare provine de la un crap de dimensiuni medii iar vertebra de la un şalău de 65,8 cm Lt (lungime totală) şi 2,58 kg. Aceste specii au fost identificate şi in secţiunea SE (V. Radu, 2008) fiind şi cele mai frecvent consumate de comunitatea de la Cheia. Reptile. Din cele două resturi de la carapacea de ţestoasă de stepă, unul e şlefuit la bază şi provine de la o carapace ce a fost prelucrată şi utilizată probabil ca recipient (în interior prezintă urme de uzură). Păsări. Resturile identificate provin de la păsări de talie mică. Mamifere. Complexul C.37 a furnizat circa 237 (4142 g) de resturi determinate până la nivel de specie. Deoarece acest raport este preliminar, am evitat în acest moment estimarea numărului minim de indivizi (NMI). Studiul arheozoologic a dus la identificarea pe lângă speciile domestice clasice culturii Hamangia - vita domestică (Bos taurus), oaia (Ovis aries), posibil capra (Capra hircus) - şi la descoperirea unor specii sălbatice: cai (Equus ferus şi Equus hemionus), cerb (Cervus elaphus) şi iepure de câmp (Lepus europaeus). Raportul dintre mamiferele domestice şi cele sălbatice este de 97,46% la 2,54% ceea ce sugerează că activitatea de creştere a animalelor a jucat un rol foarte important pentru comunitatea eneolitică de la Cheia. În cadrul activităţii de creştere a animalelor, exploatarea bovinelor pare fie preponderentă, lucru dovedit de cantitatea mare de resturi care a fost descoperită (42,19%). Acestea sunt depăşite de resturile de ovicaprine care se apropie de 49,7%, dar dacă privind raportul greutăţilor oaselor acesta este net in favoarea bovinelor - 71,14% comparativ cu ovicaprinele de 24,6%. Printre cornutele mici au fost identificate doar resturi de ovine. Studiul de faţă, ca de altfel toate analizele de faună de până acum, confirmă absenţa porcului, care în cadrul paleoeconomiei acestei comunităţi este se pare necunoscut sau extrem de slab exploatat. Vânatul este slab reprezentat ca pondere (2,54%), şi ca specii pentru acest complex (două specii de cai cerbul şi iepurele). Ponderea cea mai mare în cadrul acestui eşantion o au speciile de talie medie şi mare. Repartiţia anatomică a resturilor (tab. 2) pentru principalele specii bovine si ovicaprine ne arată o pondere echilibrată a resturilor fără carne provenind de la craniu şi extremităţile membrelor (27%) şi a celor cu carne, precum partea superioară a membrelor (33%) sau coloana vertebrală (40%). Comentarii Materialul analizat este reprezentat de resturi ale animalelor consumate: moluşte, peşti, ţestoase, păsări şi mamifere. O parte din resturile de bivalve si ţestoase, însă, reprezintă unelte/obiecte folosite şi apoi abandonate, identificate de altfel şi în suprafaţa SE (valve de scoici şi carapace de ţestoase cu urme de prelucrare/utilizare). Deoarece astfel de obiecte apar în acest complex la diferite adâncimi, iar în cazul scoicilor chiar 50% din totalul valvelor sunt reprezentate de astfel de obiecte este posibil ca acest complex să se fi constituit într-o perioadă scurtă, corelat cu activitatea care a necesitat utilizarea acestor unelte (mai ales cu cele din valve). Funcţionalitatea valvelor de Unio pentru moment nu poate fi precizată, fiind necesare studii detaliate pentru stabilirea tipului de uzură dar şi studii experimentale pentru selectarea materialelor ce ar fi putut produce aceste urme. Macroscopic pe valve se observă diferite grade de uzură, atât la partea inferioară activă cât şi la nivelul suprafeţelor de prindere. În acest stadiu al cercetării, considerăm că ele au avut o folosire conjuncturală, dependentă credem în acest moment de cantitatea prelucrată cu ajutorul acestor unelte improvizate. Valvele de Cardium reprezintă o altă categorie de materiale frecvent utilizate pentru realizarea de podoabe în situl de la Cheia (V. Voinea et al., 2014). Cele două fragmente din complexul C.37 prezintă doar o uzură de contact cu alte materiale. Interesant este faptul că aceste fragmente sunt fosile (Neogen / Pleistocen), ariile sursă fiind în zona litorală, aflorimente neogene fiind indicate la sud de zona Siutghiol. Prezenţa valvelor de Cardium fosile reprezintă o dovadă certă a mobilităţii populaţiilor Hamangia din zona Dobrogei şi a relaţiilor de schimburi existente în acea perioadă. Din punct de vedere al paleoeconomiei animaliere activitatea de creştere a animalelor juca un rol important pentru comunitatea de aici. Bovinele în primul rând şi apoi ovicaprinele sunt exploatate mai ales pentru producţia lor de carne. În ceea ce priveşte creşterea acestor animale pentru producţia de lapte, indicii sunt mult mai prezenţi (relevanţi) în cazul bovinelor şi mai discreţi în cazul ovicaprinelor. Vânatul este slab reprezentat pentru complexul analizat, această activitate constituindu-se într-o ocupaţie secundară de suplimentare şi completare a alimentaţiei carnate.
Rezumat
English Abstract The archaeological excavations carried out in 2017 in the archeological complex in Cheia continued the archaeological research of the Central Dobrudja in the frame of the Romanian-Polish project “Landscape Changes and Human-Environment Interactions from Neolithic to Middle Ages”. Cheia – Vatra Satului The previous geophysical investigation in the site located in Cheia – Vatra Satului has signaled the concentration of the archeological materials north of the control trench S.N. / 2016. Therefore, for a complete investigation of the archeological complexes C. 37 and C. 38, the control trench S.N. / 2016 has extended. In the southern part, the trench size has increased from 0,5 m to the limit of private property with a surface area of 4,5 x 10 m (Pl. 1, 2), reaching S.N. section. The surface was divided into two separated sectors with each surface area of 5 x 4,5 m. The large archeological complex C. 37 (discovered in 2016) was investigated in the southern part of the second sector at a depth of 0,50 / 0,65 m. The chronology of the feature corresponds to the Hamangia Culture sequence. It had an oval shape (4,5 x 5 m). The last habitation sequence sunken deep in the loess up 1,83 – 2,00 m. (Pl. 3,4) was investigated (US 3142). The fill of the feature was an admixture of the dark-gray earth with ash, charcoals, daub chunks, bones of mammals (Bos taurus), bones of birds, fish bones, steppe turtle shells fragments, freshwater mussels (Unio, Anodonta and Cardium). Some of the shells have traces of ornament processing. Others finds included a large amount of the pottery fragments (Pl. 5, 10, 11), Spondylus pearl (Pl. 19), bone perforators (Pl. 19), limestone hammer-like tool (Pl. 18), whetstone, silex microlites, flakes and end-scraper (Pl. 16, 17), stone chisel-like tool, fragment of stone ax (Pl. 18) and a fragment of an idol. The analysis of the archeological layers allowed interpreting this feature as a storage annex of the bigger dwelling in close relation with archeological complex C. 38. Complex C. 38 - investigated in sector st. 1, located near the feature C. 37 belongs to the same Hamangia chronological sequence - appeared at the same depth – 0,50 / 0,60 m, below the abandonment level U.S. 3142 (Pl. 6 / 3). The fill of this feature contained pieces of charcoal, a large amount of the bones of the animals (Bos taurus), pottery fragments from large barbotine vessels, silex blades and bone waste-processing. In the southern cross-section, traces of fireplaces were observed (Pl. 6 / 1). Other traces of possible fireplace were investigated in middle of the first sector (Pl. 6 / 2). A large number of bones with traces of cutting, the rests of fireplaces suggest that this area was used for meat cutting and further processing. Cheia – Pazvant I & II The research carried out along the Casimcea Valley in the area between Grădina and Casian revealed new sites. The most significant is a the rural settlement (Cheia - Pazvant II) dated to the Ottoman Period (XVI - XVII century) and cemetery (Pazvant I), both located on the left bank of Casimcea River, in a hilly pasture area known by locals as the Pazvant Hill (V. Voinea et al., 2015). In the cemetery, one grave M. 9 has been investigated. As in previously excavated graves, a skeleton (child) has been located under the concentration of the stones in this case without inventory. In the settlement area to better, recognize its possible dimension field survey was realized along Chirişlic stream (Pl. 8/1). In this investigated area, Hamagia and Gumelniţa Cultures pottery fragments (Pl. 20 / 1), silex tools (Pl. 20 / 2) as well as fragments of Ottoman pottery and a silver ring belongs to the same chronological stage (Pl. 20 / 4) were discovered.
Bibliografie V. Radu, 2008 - V. Radu, Studiul materialului faunistic (moluşte, peşti, ţestoase şi păsări) prelevat din nivelul Hamangia III de la Cheia (jud. Constanţa), Pontica, 41, 2008, p. 57-64. V. Voinea et al., 2014 – V. Voinea, O. Grigoruţă, C. Cărpuş, Hard animal material adornments discovered in Hamangia settlement from Cheia / Podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea Hamangia de la Cheia, In M. Mărgărit, G. Le Dosseur, A. Averbouh (eds.), An overview of the exploitation of hard animal materials during the Neolithic and Chalcolithic/ O privire asupra exploatării materiilor dure animale de-a lungul neoliticului şi calcoliticului, Proceedings of the GDRE PREHISTOS Work-Session in Târgovişte, România, November 2013 Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, p. 101-136. V. Voinea et al., 2015 - V. Voinea, B. Szmoniewski, A. Popescu, A. Mototolea, M. Florea, The rural landscape in Dobrudja in the Ottoman Period. New discoveries from Cheia Pazvant sites, county Constanţa, Romania, Journal of Aegean and Balkan Studies, vol I/2, 2015, p. 155 – 200.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu