.
Ţibana | Judeţ: Iaşi | Punct: Între Şanţuri – Poiana Mănăstirii | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Latene
Perioade:
La Tène
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Iaşi
Localitate:
Ţibana
Comuna:
Ţibana
Punct:
Între Şanţuri – Poiana Mănăstirii
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Berzovan Alexandru Institutul de Arheologie Iaşi
Boghian Dumitru Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Enea Sergiu Constantin Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos
Mischka Carsten Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Tasimova Imren Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Cod RAN:
Raport:

Problema cetăţii getice de la Poiana Mănăstirii – Între Şanţuri, situată în hotarul comunei Ţibana, s-a aflat de mai multă vreme în atenţia noastră . Cercetările perieghetice repetate au adus informaţii preţioase care ne-au convins că avem de-a face cu un obiectiv de primă importanţă, care necesită a fi cercetat prin săpătură. De aceea, în anul 2017 am demarat o primă campanie de cercetare arheologică de evalua...re, ale cărei rezultate le vom prezenta în cele ce urmează.
Din punct de vedere geografic, cetatea se află la 2,5 km NE, în linie dreaptă, de satul Ţibana, respectiv la 1,9 km NNE de satul Poiana Mănăstirii (fig. 1), aparţinându-i cadastral acestuia din urmă. Prezintă o formă oval alungită (800 x 400 m diametrele maxime, suprafaţă de cca. 15 ha), valul şi şanţul exterior aferent urmărind, în special, cota de 420 m. Din păcate, ca urmare a repetatelor alunecări de teren, valul şi şanţul de pe laturile de vest şi est şi sud-est, au fost puternic distruse, porţiuni însemnate fiind dislocate dincolo de cornişele de desprindere fiind purtate în corpurile alunecărilor (fig. 2-3). Astfel, încheierea formei propriu-zise a cetăţii, în aceste sectoare, este, deocamdată, ipotetică.
În cadrul primei etape de investigare s-au efectuat o serie de prospecţiuni magnetometrice. Timpul scurt, dar şi prezenţa culturilor agricole au făcut ca doar cca. 1/6 din suprafaţa cetăţii să poată fi scanată. Pe fâşia din zona central-vestică a incintei s-au identificat urmele a două mari anomalii, interpretate drept resturile unor structuri de locuire incendiate, în vreme ce în partea de est au fost identificate alte sporadice anomalii (fig. 4). Se pare că densitatea complexelor nu este mare, existând zone aproape complet lipsite de urme arheologice, situaţie ce se regăseşte de altfel şi în alte mari cetăţi getice din secolele V-III î.Hr. (Stânceşti, Cotnari, etc). Cele mai interesante rezultate au fost obţinute în zona valului de apărare.
Obiectivele propuse în anul 2017 au vizat verificarea prin sondaj a unor anomalii vizibile pe prospecţiune, dar şi obţinerea unui profil preliminar al valului de apărare prin efectuarea unei taluzări într-una din zonele în care acesta este traversat (şi parţial distrus) de drumurile de exploatare moderne. Din păcate, lipsa unei finanţări adecvate, dar şi numărul mic de voluntari ne-au determinat spre o restrângere a obiectivelor. În aceste condiţii, ne-am limitat doar la efectuarea a două secţiuni de control: SC 1, respectiv SC 2.
SC 1 (10 x 2 m, orientare NV – SE) a fost trasată în vederea sondării uneia anomalii – posibila locuinţă incendiată (fig. 4-5) . Ceea ce apărea ca o masivă structură incendiată s-a dovedit a fi reprezentată de numeroase resturi de lutuieli arse, unele cu amprente de bârne, dar care nu formează nicăieri o aglomerare compactă. Resturile dispersate au fost surprinse între metrii 0 şi 5 ai secţiunii. Nu s-au sesizat complexe propriu-zise în afara unor mici gropi. De aceea, considerăm că avem de-a face cu resturile unei locuinţe getice de suprafaţă bulversată de arăturile adânci, denumită provizoriu, L1/2017. Materialul arheologic consta în câteva fragmente de vase încadrabile larg între secolele IV-III î.Hr. Stratigrafia se prezintă după cum urmează: până la -0,15 m, strat vegetal de culoare brun-cenuşie cu nuanţe negricioase; de la -0,15 m la -0,30 m, strat de cultură din a doua epocă a fierului, brun – cenuşos, sfărâmicios, cu resturi de lutuială, urmat, de la -0,30 m adâncime, de stratul steril compus dintr-un pământ gălbui, cu irizaţii cenuşii, lutos şi deosebit de compact.
SC 2 (22 x 1,5 m, orientare N-S) a fost trasată în zona de NV a cetăţii, unde valul este destul de bine păstrat, deoarece are o grosime mai mare (probabil în zona unei intrări nordice), fiind străpuns de un drum de ţară. Acest fapt a determinat o ruinare parţială a valului în plan înclinat către firul căii de acces. Din păcate lipsa resurselor nu ne-a permis să cuprindem şi şanţul de apărare adiacent.
În profilul obţinut (fig. 6), primele două straturi aparţin fundamentului geologic al platoului. Următorul este un strat de sol brun - cenuşiu, cu pigmentaţie de cărbuni. Aici se observă, de la metrii 4 la 11, o dungă de arsură care corespunde nivelului de călcare antic. Însemnătatea ei este greu de precizat: constructorii puteau să fi incendiat zona pentru a o goli de vegetaţia măruntă în vederea ridicării valului sau, de ce nu, o incendiere cu rol ritual.
Stratul brun-cenuşiu continuă şi deasupra nivelului de călcare, formând primul nucleu al valului (cu o înălţime maximă de cca. 1,5 m de la nivelul antic de călcare), realizat cu pământ scos de la suprafaţă, „vegetalul antic”.
Cel de-al doilea nucleu, atingând o înălţime maximă de cca. 2 m de la nivelul antic de călcare, prezintă caracteristici diferite. Este vorba de un pământ gălbui nisipos, argilos, similar primelor două straturi din structura geologică a platoului. Între metrii 2,5 – 9,5 observăm mai multe lentile de depunere / tasare, intercalate de straturi subţiri brun-cenuşii. Stratul superior este reprezentat dintr-un sol cenuşiu, cu numeroase lipituri arse care prezintă amprente de bârne. Se pot observa de asemenea şase gropi de stâlp în zona superioară, adâncindu-se cca. 60-80 de cm faţă de coama (actuală) a valului. Ele nu penetrează mai jos de cel de-al doilea nucleu intern. De asemenea, se observă o alveolare între stâlpii centrali ai structurii lemnoase.
Succesiunea depunerilor stratigrafice ne face să presupunem că valul a fost edificat cu pământ extras din şanţ. Este interesant de observat absenţa urmelor de bârne şi gropi în primele două nuclee, care ar fi necesitat, poate, a fi la rândul lor stabilizate. Această situaţie ar putea fi explicată, cu prudenţa de rigoare, prin existenţa a două faze distincte de construcţie şi utilizare a valului. Totodată, credem că trebuie ţinut cont şi de faptul că, în cazul unei posibile porţi de intrare cu turnuri, construcţia valului poate avea anumite specificităţi (lăţimi şi înălţimi mai mari, structuri lemnoase complementare, etc). Bineînţeles, avem în vedere ca aceste consideraţii preliminare să fie completate şi verificate în viitor.
De pe toată suprafaţa cetăţii s-au recuperat numeroase fragmente ceramice, majoritatea aflate într-o stare deosebită de fragmentare. Au continuat să apară, pe lângă ceramica locală şi cea grecească şi fragmente specifice culturii Poieneşti – Lukaşevka, atribuită bastarnilor istorici.
Dată fiind importanţa obiectivului, dar şi existenţa a numeroşi factori de risc - alunecări de teren (nota 3), arături adânci, activitatea căutătorilor de comori - considerăm absolut necesară continuarea investigaţiilor. Pentru campaniile viitoare ne-am propus continuarea prospecţiunilor magnetometrice şi deschiderea unor noi suprafeţe pentru a lămuri problema sistemului defensiv, a cronologiei şi a structurilor de habitat din interiorul incintei.
Folosim şi acest prilej, pentru a mulţumi în mod deosebit Primăriei comunei Ţibana pentru tot sprijinul acordat, Asociaţiei Culturale de Reconstituire Istorică „Geto-Dacii din Moldova” şi tuturor voluntarilor care s-au implicat în acest proiect.

Rezumat:
Acest raport a fost publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2018 (anul publicarii-2019), la paginile 403-405.
English Abstract:

The fortress of Poiana Mănăstirii – Între Şanţuri, located in the Ţibana commune, had been in our attention in the last years. In 2017, the first geomagnetic survey was made on site together with a team from Germany. The results were promising, showing a number of anomalies, rests of possible structures. Like in the case of other contemporary forts, it seems that here also are areas inside the precinct with little if any archaeological traces. Considering these results, we started a test campaign with the aim to verify what appeared to be a burned structure as well as to establish a preliminary stratigraphic profile of the defensive rampart. The anomaly was generated by the remains of a Late Iron Age Getic dwelling. Interesting observations had been made also in the case of the rampart: it seems that the upper part had a system of wooden cassettes, covered with clay on the outer sides. We cannot exclude two phases of functioning. It remains for further investigations to bring shed more light on the chronology and general stratigraphy of the site.

Bibliografie:

A. Berzovan, Consideraţii privind două cetăţi getice din Podişul Moldovei: Poiana Mănăstirii – Între Şanţuri şi Dobrovăţ – Cetăţuia, jud. Iaşi (sec. V – III î.Hr.), în. S. Forţiu, D. Micle (eds), Arheovest IV. Interdisciplinaritate în arheologie. In Honorem Adrian Bejan, I, Ed. JATEPress Kiadó, Szeged, 2016, p. 215-245.


A. Berzovan, S.-C. Enea, D. Boghian, C. Mischka, I. Tasimova, Cetatea getică de la Poiana Mănăstirii - Între Şanţuri, comuna Ţibana, jud. Iaşi, în S. Forţiu, D. Micle (eds), Arheovest V. Interdisciplinaritate în arheologie. In Honorem Doina Benea, I, Ed. JATEPress Kiadó, Szeged, 2017, p. 305-323.

Note Bibliografice:

1. A. Berzovan, S. Honcu, Putere şi control în secolele V - II î.Hr. Un studiu de caz: fortificaţia getică de la Poiana Mănăstirii - „Între Şanţuri” (jud. Iaşi) la Third Arheoinvest Congress. Interdisciplinary Research in Archaeology, Iaşi, 06.06.2013- 08.06.2013; S. Honcu, A. Berzovan, Putere şi control în secolele V - II î.Hr. Un studiu de caz: fortificaţia getică de la Poiana Mănăstirii - „Între Şanţuri” (jud. Iaşi) la Simpozionul „Institutul de Arheologie din Iaşi între prezent şi viitor. Rezultate ale cercetării arheologice ieşene, Institutul de Arheologie din Iaşi, 28.06.2013; Berzovan 2016, pp. 216-221.


2. A. Berzovan, S.-C. Enea, D. Boghian, C. Mischka, I. Tasimova, R.-G. Pîrnău, Cetatea getică de la Poiana Mănăstirii-Între Şanţuri, comuna Ţibana, jud. Iaşi, în Arheovest. In honorem Doina Benea - Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, nr. V, (ed. Sorin Forţiu), JATEPress Kiadó, Szeged, 2017, p. 305- 323.
3.M. Niculiţă, M. C. Mărgărint, M. Santangelo, Archaeological evidences for Holocene landslide activity in the Eastern Carpathian lowland, în Quaternary International, Volume 415, 10 September 2016, pp. 175-189, fig. 3d); M. Niculiţă, M. C. Mărgărint, Landslides and Fortified Settlements as Valuable Cultural Geomorphosites and Geoheritage Sites in the Moldavian Plateau, North-Eastern Romania, în Geoheritage, 2017, fig. 10 (https://doi.org/10.1007/s12371-017-0261-0).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO