Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Str. Negru Vodă, nr. 76 | Anul: 2017

Anul   2017
Epoca
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Epoca medievală
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Câmpulung
Comuna   Câmpulung
Punct
Str. Negru Vodă, nr. 76
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dumitrescu Ion Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Ioan-Pițigoi Andi Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Maschio Romeo Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Păduraru Marius Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Rădulescu Maria Venera Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Cod RAN    13506.37
Raport
Oraşul Câmpulung, una dintre cele mai vechi localităţi ale Ţării Româneşti şi a doua capitală a acestui stat, prezintă un interes deosebit pentru istoria medievală a spaţiului carpato-danubiano-pontic.
Cu toate acestea, cercetările arheologice nu au avut la Câmpulung amploarea reclamată de interesul pe care îl prezintă. Între 1924 şi 2005 acestea au vizat unele ansambluri şi edificii de cult, o parte dintre rezultatele săpăturilor rămânând inedite. Obiectivele investigate arheologic în Câmpulung sunt: ansamblul fostei reşedinţe domneşti, ansamblul Bărăţiei, „Cloaşterul”, bisericile Fundeni, Sf. Gheorghe-Olari, Schei, Sf. Ilie, Valea (Vovidenia), Bradul, Sf. Muceniţă Marina, Schei. Deşi cercetările arheologice efectuate în Câmpulung au adus informaţii de mare importanţă, o serie de aspecte legate de evoluţia urbană a localităţii rămân încă neelucidate. Din diferite cauze, niciunul dintre aceste monumente nu a fost cercetat integral.
Prin urmare, un real interes reprezintă cercetarea arheologică efectuată în diferite puncte ale oraşului, care poate conduce la obţinerea de informaţii privitoare la structura urbană, precum şi caracteristicile locuinţelor.
Exceptând sondajul de proporţii reduse efectuat în anul 2001, în Str. Negru Vodă, nr. 76, când s-au descoperit materiale din secolele XV-XVIII, nu s-au efectuat alte cercetări arheologice care să vizeze edificiile laice.
Sondajul a fost determinat de descoperirea, cu prilejul unor lucrări de canalizare, a numeroase fragmente ceramice. S-au practicat o secţiune (SI) cu lungimea de 7 m, perpendicular pe zidul casei de la sud, proprietatea familiei Sitaru, spre Mănăstirea Negru Vodă, şi o casetă, la capătul nord-estic al secţiunii. Între nivelul 0 al actualei suprafeţe a terenului şi adâncimea de 1,15 m, la care apare solul steril gălbui cu prundiş, lipsit de urme arheologice, s-au descoperit fragmente de ziduri de cărămidă şi de piatră de râu, ceramică medievală din sec. XVI-XVII şi fragmente de cahle decorate cu acvila bicefală, datate 1666.
Pornind de la cahla cu reprezentarea acvilei bicefale, am bănuit că aici s-a aflat casa părinţilor marelui ban Mareş Băjescu, unul dintre cei mai potenţi dregători din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, membru marcant al clanului Cantacuzinilor. Ipoteza noastră este susţinută şi de depistarea unui document la Arhivele Naţionale din Bucureşti, de la 17 decembrie 1708, unde se precizează că schitul teleormănean Dideşti îşi comercializa grâul la Câmpulung, „lângă casele banului Mareş, ca să-l vânză la târg”. Aşadar, zona avută în vedere se situa în proximitatea centrului economic al aşezării, celebrul târg de Sf. Ilie, ceea ce constituie o nouă justificare pentru investigarea arheologică a acestui areal.
Aceste descoperiri au motivat continuarea cercetărilor, în vara anului 2017, în acelaşi loc din oraş, dar de data aceasta în grădina situată la vest de locuinţa familiilor Rădulescu şi Costache. Terenul are o suprafaţă de circa 500 m. p. şi este învecinat spre nord cu proprietăţile Bărbulescu şi Renga, spre sud cu proprietatea Sitaru, iar spre est cu Str. Ion Luca Caragiale, stradă aproximativ paralelă cu Râul Târgului, aflat la circa 300 m spre est. Suprafaţa de teren nu a mai fost investigată arheologic în anii precedenţi.
Locul pe care s-a desfăşurat cercetarea arheologică întreprinsă în vara-toamna anului 2017 (1 august – 7 septembrie) se află în apropierea unora dintre cele mai importante monumente medievale ale oraşului, şi anume: la nord, la aproximativ 415 m este Biserica catolică „ Sf. Iosif” (Bărăţia, sec. XIII), iar la sud, la circa 220 m, Mănăstirea Negru Vodă (sec. XIV).
Au fost executate următoarele unităţi de săpătură, cu orientarea est-vest:
SI (16 m x 2 m) trasată în mijlocul grădinii, la 5 m de proprietatea Sitaru (de la sud) şi tot la 5 m de proprietatea Bărbulescu (de la nord); faţă de locuinţa Mariei Venera Rădulescu de la vest, este situată la 3,85 m, iar faţă de garajul de la est, la 3 m.
Caseta A (3,5 m x 6,20 m) a fost trasată la sud de SI, până în zidul proprietăţi Sitaru.
În SI, solul steril a apărut la adâncimea de ‒1,20/‒1,25 m. Stratigrafia nu era atât de clară, şi ca urmare a unor intervenţii din perioada medieval târzie şi modernă. Astfel, în carourile 6-8, de la ‒ 0,60 m adâncime a apărut o groapă cu pietriş mărunt, vizibilă în profil pe o lungime de 4,75 m, care se adânceşte până la solul steril, la ‒1,25 m. La est de această structură, la adâncimea de ‒1,15 m, au apărut câteva fragmente ceramice preistorice specifice culturii Tei (Epoca Bronzului). Nu s-a conturat însă un complex (groapă sau altă structură), ci materialele au apărut în stratul arheologic. Nivelul medieval a apărut la ‒0,50/‒0,60 m.
În caseta A, imediat sub stratul vegetal, a apărut o concentrare de bolovani de râu cu o dispunere relativ haotică, astfel că funcţionalitatea lor nu a putut fi clar precizată, putând proveni dintr-o dărmătură a unei construcţii aflate în vecinătate.
Precizăm că în această zonă au fost surprinse şi o serie de intervenţii moderne care au deranjat nivelul arheologic (groapă de var, alee de beton). O altă aglomerare de pietre a fost surprinsă la adâncimea de ‒ 0,97 m, fiind aşezată direct pe solul viu, pe o lungime de 2 m şi pe toată lăţimea casetei. Această situaţie nu apare în profilul secţiunii SI. Este deci, de aşteptat, ca limita respectivei aglomerări de bolovani să se intercepteze sub martorul dintre SI şi caseta A, pe care încă nu l-am demontat. În campania viitoare vom urmări să stabilim rostul prezenţei acestei structuri.
După cum se vede din succinta prezentare a săpăturilor din anul 2017, situaţia arheologică nu a fost pe deplin clarificată, dar ea a relevat prezenţa unor structuri medievale.
Deoarece cercetarea din anul 2017 nu a surprins un complex închis, inventarul arheologic are o încadrare cronologică foarte largă (sec. XV-XX).
În continuare, vom prezenta succint piesele descoperite.
Obiectele de metal se pot împărţi astfel:
- materiale folosite la construcţii (cuie, piroane, balamale, scoabe etc.);
- piese de armament (vârf de săgeată, foliformă, cu tub de înmănuşare, L: 6 cm; sec. XV -nota 1); un bolţ de arbaletă; tub de cartuş din Primul Război Mondial;
- unelte;
- ac pentru undiţă;
- piese de uz casnic (lame de cuţit, lame de foarfece, ace pentru cusut, străpungători);
- caiele (cuie pentru potcoavă);
În privinţa ceramicii, fragmentele descoperite provin de la o gamă variată de produse.
Ceramica:
- fragmente de la oală-borcan, lucrate din pastă de lut grosieră, în compoziţie cu nisip cu bobul mare, ardere incompletă, pe care o identificăm ca aparţinând Epocii Bronzului, Cultura Tei (1500-1200 î. Hr.).
Ceramică medievală de uz casnic, smălţuită şi nesmălţuită:
- oale cu toartă, corp bitronconic, buza gen guler, nesmălţuite (sec. XV); piese similare au fost descoperite şi la Mănăstirea Negru Vodă -nota 2;
- oale cu toartă cu buza dreaptă, marginea îngroşată şi teşită orizontal, decorate în zona gâtului cu trei caneluri orizontale, paralele (ardere incompletă);
- oale cu toartă, corp bitronconic, cu marginea buzei teşită spre interior, iar în exterior, sub buză, un registru de patru striuri paralele;
- oale cu toartă, corp bitronconic, cu decor în zona umărului, sau pe toartă, format din linii paralele, realizat cu humă albă (sec. XVI);
- păhăruţe cu picior şi fund profilat, parţial smălţuite, verde-oliv (sec. XV-XVI);
- căni smălţuite, culoare verde, decorate în zona gâtului cu un registru de incizii paralele (sec. XVII);
- ulcioare de diferite dimensiuni (sec. XVI-XVII); pe unele fragmente se păstrează ca decor linii paralele, intersectate de linii oblice, realizate cu humă albă; pe un fragment de toartă se păstrează incizată o ştampilă de olar, în forma unui cerc cu opt raze, iar pe un alt fragment de ulcior se păstrează gâtul de scurgere cu un buton prevăzut cu orificii pentru filtrarea apei;
- farfurii smălţuite, cu fund inelar şi orificii pentru agăţat; un decor frecvent folosit este spirala, verde închis, pe fond verde deschis (sec. XVI). Piese similare au fost descoperite cu ocazia altor cercetări arheologice la Câmpulung -nota 3- şi Curtea de Argeş -nota 4;
- fragmente de la farfurii nesmălţuite, cu marginea buzei crestată, având ca decor o linie în val între două linii paralele, realizat cu humă albă (sec. XVI);
- fragmente de la ulcele;
- castroane de mici dimensiuni;
- fragment de capac, nesmălţuit, decorat pe margine cu un şir de impresiuni succesive (sec. XVI);
- fragment sfeşnic, smălţuit verde;
- mai multe fragmente de torţi de la oale, de diferite dimensiuni;
- fragmente de la vase mari, de provizii.
O categorie specială o formează câteva fragmente de oală-borcan, lucrate din pastă de lut grosieră, în compoziţie cu nisip cu bobul mare, ardere incompletă, pe care o identificăm ca aparţinând Epocii Bronzului, Cultura Tei (1500-1200 î. Hr.).
Ceramica decorativă. În această categorie a ceramicii includem:
- fragmente de cahle-placă nesmălţuite, de execuţie rudimentară, decor geometric, modelate în tipar, ardere incompletă (sec. XV-XVI);
- un fragment de cahlă-placă (12 x 9 cm), ardere oxidantă-completă, smălţuit, culoare verde argintiu, cu decor inspirat din arhitectură; pe fragment se observă un chenar „dinţi de fierăstrău” şi conturul a două arcade (probabil ferestre înalte, cu arcul în plin cintru), despărţite de silueta unui brad (sec. XVI);
- fragmente de cahle-placă, cu rumpă, nesmălţuite, unele angobate, modelate în tipar, cu decor floral, piese îngrijit executate (sec. XVII);
- cărămizi subţiri, folosite la sobe.
În categoria ceramicii includem şi două fragmentele de pipe.
Obiecte de podoabă:
- inel, metal comun, cu trei pietricele albe, prinse cu gheare (o pietricică lipsă), d: 2 cm.
Alte obiecte:
- oţel din bronz, ornamentat, pentru chemat servitorii (buza polilobată, H: 6 cm, D. bazei: 5, 4 cm).
Atragem atenţia asupra descoperirii în secţiunile cercetate a unui număr foarte mare de oase de animale (bovine, cabaline, porcine, ovi-caprine). Faptul se poate explica fie prin existenţa în zonă a unor abatoare şi ateliere de tăbăcari, de unde provine şi numele „Tabaci” a cartierului din vecinătate, fie de la existenţa în zonă a unor prăvălii de comercializat produse din carne.
După prelucrarea în laboratoarele de restaurare a materialului arheologic descoperit, aceste observaţii primare vor putea fi completate cu noi şi interesante date.
Rezumat Acest raport a fost publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2018 (anul publicarii-2019), la paginile 351-354.
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1Vezi: Eug. Neamţu, V. Neamţu, Stela Cheptea, Oraşul medieval Baia în secolele XIV-XVII, vol. II, Iaşi, 1984, fig. 16, p. 111.
2Gh. I. Cantacuzino, Începuturile oraşului Câmpulung şi Curtea Domnească, Bucureşti, 2011, pl. 73.
3Ibidem, pl. 79.
4L. Bătrâna, A. Bătrâna, Cercetările arheologice de la Curtea de Argeş, CAMNI, V, pl. IV/6.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu