.
Şoimeşti | Comuna: Ceptura | Judeţ: Prahova | Punct: Dealul Merez/La Merez | Anul: 2017
Anul:
2017
Epoca:
Preistorie;Epoca bronzului
Perioade:
Preistorie;
Epoca bronzului
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Locuire civilă
Județ:
Prahova
Localitate:
Şoimeşti
Comuna:
Ceptura
Punct:
Dealul Merez/La Merez
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Dumitrescu Claudia Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Frînculeasa Alin Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Garvăn Daniel Muzeul Judeţean Buzău
Munteanu Roxana Muzeul Judeţean Buzău
Negrea Octav Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Preda Bianca Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Cod RAN:
Raport:

Situl se află la V de satul Şoimeşti, la N de Valea Semanului, la N-E de oraşul Urlaţi, pe Dealul Merez ce are o altitudine maximă de 446 m. Platoul Merez are un diametru de circa 90 m. Extremităţile de N şi V ale sitului sunt foarte abrupte, la baza dealului, spre S se află o mică terasă, iar spre E terenul prezintă spaţii ceva mai orizontalizate ce reprezintă semnele unor probabile terasări artificiale. Acces...ul spre platou se face dinspre S, dar nu este unul lesnicios. Din punct de vedere geomorfologic, zona în care este situat acest obiectiv arheologic corespunde dealurilor subcarpatice. Situl este cunoscut de la începutul secolului XX, atunci când C. Moisil a publicat câteva materiale arheologice descoperite de un învăţător. Ulterior situl a fost semnalat de o serie de arheologi printre care amintim pe M. Petrescu-Dâmboviţa, V. Teodorescu, V. Leahu (Frînculeasa, Garvăn 2017).
În campaniile trecute am segmentat situl în mai multe areale şi abordat prin săpături arheologice trei dintre acestea, denumite astfel: arealul A (zona de sud din apropierea şanţului viroagă); arealul B (zona de est, complexul-depozit de cenuşă); arealul C (zona de nord a platoului Merez, aflată la NNV de antenă). În acest an a fost abordat arealul C prin trasarea unei suprafeţe denumită suprafaţa B.
Suprafaţa B - a fost trasată la 14 m nord de colţul de NE al platformei antenei şi a înglobat S.(sondaj)XVIII deschis şi conservat în campania anterioară. A fost orientată S-N, a avut 7x6 m (S.XVIII a fost lărgit 1 m spre vest, 4 m spre est, 1 m spre sud şi 2 m spre nord). Stratigrafia: sub stratul vegetal a fost identificat un nivel de locuire Odaia Turcului (aprox. 0,20 m grosime), apoi depunerea Glina-Schnecknberg, ce suprapunea o locuire eneolitică, cultura Cucuteni-Cernavoda I. Stratul natural este unul argilos, gălbui-verzui, sub care se află unul de culoare galbenă, mai curând nisipos. Precizăm că materialele aflate la baza nivelui de epoca bronzului apar uneori amestecate cu cele din nivelul eneolitic. Din cauza alunecărilort terenul descrie o pantă de aproximativ 10º spre nord. Locuinţa cercetată în această suprafaţă urmează şi ea această tendinţă, astfel că materialul ceramic s-a scurs, fiind descoperit cu preponderenţă spre latura de nord.
În nivelul de locuire eneolitic, în suprafaţa B, am descoperit o locuinţă incendiată denumită L.2. Masa de chirpici ars, era orientată NE-SV şi avea dimensiuni de cca 5,5×3,8 m. Chirpiciul era relativ bine conservat, păstrându-se zone compacte. Existau bucăţi de 0,30×0,30 m, groase de 6-8 cm, cu urme de bârne sau niele, scânduri. În afară de chirpici au fost descoperite numeroase pietre, inclusiv dispuse compact în anumite zone. Podeaua era din lut verzui, nu prezenta amenajări speciale. În locuinţă au fost descoperite fragmente ceramice, mai curând de tradiţie Cucuteni, dar nu lipsesc nici cele cu cochilii pisate în pastă şi/sau şnurate, 3 greutăţi de lut de la un război de ţesut (una conică s-a păstrat întreagă), două reprezentări zoomorfe (o cornută era întreagă), unelte. Locuinţa era tăiată de trei gropi (Gr.1, Gr.2a, Gr.3). Foarte important pentru evoluţia acestui complex era Gr.2b în care se afla un vas de mari dimensiuni.
Gr. 1 - tăia marginea de vest a locuinţei 2, întra în profilul de vest al suprafeţei B; avea dimensiuni de 1,30×1,10 m, atingea - 1,60/1,70 m faţă de nivelul actual de călcare; umplutura era negricioasă; în inventarul complexului au fost descoperite ceramică fragmentară, majoritar nedecorată, oase de mamifere, pietre, inclusiv fragmente râşniţe. Datare: epoca bronzului timpuriu, orizontul Odaia Turcului.
Gr. 2a/2b - avea formă ovală, dimensiuni de 1,40×1,15 m; par să fi fost două gropi, Gr.2a tăia Gr.2b; baza Gr. 2a atingea -1,20 m, respectiv Gr.2b -1,50 m (2b) faţă de nivelul actual de călcare; umplutura avea culoarea maronie. Atingea un strat de humă gri-albăstruie. În inventarul Gr.2b se afla un vas de provizii de mari dimensiuni ce avea buza decorată cu şnurul, dar era modelat din pastă ce aminteşte de tradiţia Cucuteni. Baza gropii 2a era placată cu chirpici ars gros de circa 5 cm. Datare: epoca eneolitică.
Gr. 3 - tăia spre est locuinţa 2; avea formă circulară, dimensiuni de 0,90×0,60 m, intra în profilul de est al suprafeţei B; avea baza la 1,36 m; nu avea inventar ceramic, ci era umplută cu chirpici ars şi pietre, probabil antrenate din nivelurile anterioare; datare: epoca bronzului?
Vatră/L.3? - descoperită la -0,33 m adâncime, spre colţul SV al suprafeţei (carou -1/1A). Avea formă circulară, plăcuţele de vatră erau de mici dimensiuni, păstrate relativ compact. Avea diametru de circa 0,5 m, grosimea de circa 5-7 cm. În jurul vetrei pământul era pigmentat cu chirpici ars. Ceramica din jur aparţine epocii bronzului, orizontul Odaia Turcului.
Sanţ 1 - descoperit în colţul de SV al suprafeţei, orientat oblic NV-SE. Avea lăţimea de 0,75 m, adâncimea de circa 0,60 m; tăia nivelul de locuire Cucuteni şi pe cel natural steril arheologic, la rândul său era tăiat de Gr.1 din epoca bronzului timpuriu.
A fost realizată şi o scanare geofizică pentru identificarea unor structuri de locuire în vederea derulării unor noi campanii de săpături sistematice în anii ce vor urma, dar şi pentru stabilirea unei strategii de cercetare. De asemenea, pentru o încadrare cât mai corectă a nivelurilor de locuire preistorice, au fost realizate datări absolute C14-AMS pentru probe prelevate dintr-un complex atribuit nivelului de locuire Odaia Turcului.

Bibliografie:

Frînculeasa Alin, Garvăn Daniel (2017) Un raport pierdut: săpăturile de la Şoimeşti – Dealul Merez/La Merez, com. Ceptura, jud. Prahova, campania 2016, Mousaios. Buletinul Muzeului Judeţean Buzău, XXI, p. 57-67.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO