.
Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2018
Anul:
2018
Epoca:
Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Nufăru
Comuna:
Nufăru
Punct:
Trecere bac
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Damian Oana responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Samson Andra Muzeul Naţional de Istorie a României
Vasile Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN:
Raport:

Investigaţiile arheologice, desfăşurate începând cu anul 1978, au pus în evidenţă pe linia Dunării, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, la circa 12 km aval de Tulcea, în intravilanul localităţii Nufăru, un important centru de tip urban din secolele X–XIV, elemente ale fortificaţiei bizantine, vieţuirea şi necropolele din sec. XI–XIII, precum şi vestigii aparţinând epocilor getică, romano- bizantină şi mode...rnă.
Cercetările arheologice derulate în campania 2018 s-au concentrat în punctul Trecere bac, aflat în extremitatea nordică a promontoriului stâncos pe care se desfăşoară aşezarea de la Nufăru, foarte aproape de zona de traversare a Dunării cu bacul spre şi dinspre Delta Dunării, pe o proprietate încă privată (Enache Şinghi), situată pe actuala stradă a Arheologiei, la nr. 7.
Cercetările, desfăşurate pe o suprafaţă de circa 750 mp, au dus la identificarea unui sistem de fortificare a zonei, datând din ultima parte a secolului al X-lea, îmbinând stânca naturală cu elementul construit – un tronson din curtina de nord a cetăţii, conţinând şi un turn-poartă, curtină asociată cu un sistem complex de platforme, amenajate în stâncă, completat cu un pavaj în pantă, care avansează spre Dunăre pe o lungime identificată de 6 m, definind o instalaţie portuară/de acostament. A putut fi cercetată, de asemenea, o locuire din prima jumătate a secolului al XI-lea, care se adosează zidului de incintă, atât la nord, cât şi la sud. După ieşirea din uz a debarcaderului, zona a fost transformată, pentru circa un secol şi jumătate, în spaţiu funerar, suprapus de o locuire care, în acest punct, se prelungeşte dincolo de limitele generale ale aşezării (mijlocul veacului al XIII-lea), putându-se constitui într-un punct de control din perioada influenţei tătare asupra nordului Dobrogei.
Cercetarea arheologică din anul 2018 în punctul Trecere bac a vizat atât studiul fortificaţiei bizantine (zona paramentului interior şi a turnului- poartă), cât şi, mai ales, nivelul de locuire aparţinând secolului al XI-lea, situat deopotrivă la nord şi la sud de zidul de incintă bizantin (curtina nordică). Un bogat material arheologic, constând în principal din ceramică, dovedeşte atât o producţie locală, cât şi legături cu Imperiul bizantin şi cu zonele sale de influenţă comercială.
Dezvoltarea în suprafaţă şi în adâncime a cercetării arheologice, în perioada 1999–2002, 2004–2014, 2016–2017, a dezvăluit o situaţie complexă, care a presupus, în anul 2018, abordarea palierului fortificaţiei la nivelul paramentului interior/sudic, precum şi al vieţuirii, cu elemente amplasate deopotrivă intra şi extra muros.
Cercetarea zonei a permis remarcarea unei mari adaptabilităţi a locuitorilor din vechime, atât în privinţa utilizării stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei, precum şi în ceea ce priveşte schimbarea rapidă a statutului zonei, de la rolul de spaţiu fortificat şi de acostament la acela de zonă funerară şi apoi de locuire.
Din punct de vedere stratigrafic, punctul Trecere bac se încadrează în datele cunoscute referitoare la situl arheologic din intravilanul localităţii Nufăru, înregistrându-se cele două mari depuneri de pământ cenuşiu prăfos şi cenuşiu gălbui, definind nivelul medio-bizantin/medieval încadrat între sfârşitul secolului al X-lea şi mijlocul secolului al XIII-lea, la care se adaugă o consistentă depunere modernă în partea de nord a suprafeţei cercetate, precum şi dispunerea sitului pe panta şi pe terasele unui promontoriu stâncos. În ceea ce priveşte campania 2018, microsondajul (cu dimensiunile de 4,20 m (V-E) X 2,50 m (N-S) efectuat lângă malul estic al suprafeţei cercetate, amplasat la nord de microsecţiunea practicată în anul 2017 pentru studiul pavajului de la nord de turnul-poartă, care a atins adâncimea maximă de 2,30 m, a dezvăluit următoarea secvenţă stratigrafică, care poate fi considerată completă pentru zona cercetată în punctul Trecere bac: o depunere de pământ cenuşiu prăfos (= nivelul aparţinând secolelor XII–XIII), contaminată cu intervenţiile moderne, cu grosimea de 1 m; o depunere de pământ cenuşiu gălbui (= nivelul aparţinând secolelor X–XI), cu grosimea de 1,30 m, incluzând un strat de pământ galben, gros de 0,10 m, reprezentând podeaua unei locuinţe; o depunere de pământ cenuşiu gălbui umed, anunţând apropierea pânzei freatice, cu grosimea de 0,60 m, cu material ceramic exclusiv medieval timpuriu, indicând o depunere ocupaţională a zonei doar în această perioadă.
Vieţuirea este evidenţiată prin două niveluri, unul constând în complexe de locuire de suprafaţă, care poate fi încadrat în linii mari în secolul al XI- lea, nivel suprapus de un altul, constând în gropi menajere, aparţinând secolului al XIII-lea, care afectează parţial atât primul nivel de locuire, cât şi pe cel al necropolei.
Complexele de locuire aparţinând nivelului secolelor XII–XIII sunt reprezentate de două gropi menajere, cu diametre de 1,20 m şi 1,70 m, şi adâncimi cuprinse între 0,70 m şi 1 m. Într-una dintre aceste gropi a fost descoperit un schelet de câine înhumat, în genul complexelor documentate deja în punctul Trecere bac în campaniile 2013 şi 2016.
Complexele de locuire aparţinând secolului al XI-lea (cinci cercetate în campania 2018, trei extra muros şi două intra muros) sunt dispuse simetric la nord şi la sud de curtina bizantină nordică, aliniate la vest şi la est faţă de zidurile turnului-poartă practicat în grosimea zidului de incintă. Unele dintre complexele intra muros sunt adosate stâncii, zidului de incintă nordic şi zidurilor turnului-poartă. Sunt reprezentate de amenajări unicamerale, de suprafaţă, de formă rectangulară, cu dimensiuni ale laturilor variind în jurul valorii de 3,30/3,40 m, cu baze, late de 1 m şi înalte de 0,30– 0,60 m, din blocuri de piatră legate cu pământ, podele de lut, resturi de pereţi, gropi de par, structuri lemnoase incluse, instalaţii de încălzit-gătit de tipul vetrelor, cu diametrul de 1 m, înconjurate de pietre, cu pat ceramic. Două complexe de locuire documentate lângă malul estic al suprafeţei cercetate, în zona extra muros, sugerează alinierea caselor pe axa N-S, la o distanţă de 3 m, reprezentând echivalentul unei alei. Unul dintre complexele cercetate la sud de zidul de incintă şi la vest de turnul-poartă, adosat deopotrivă acestora pe laturile de nord şi de est şi stâncii pe latura vestică, documentat prin pereţi de piatră, gropi de par, resturi de chirpici şi lemn ars şi o cantitate mare de cereale arse (grâu), identificate pe o suprafaţă cu dimensiunile de 2 m (V-E) × 1,90 m (N-S), indică existenţa unui spaţiu de depozitare, cu mai multe etape de refacere, conţinând inclusiv un vas de provizii, documentat in situ în campania anterioară.
O groapă menajeră, cu diametrul de 1,60 m, amplasată lângă malul nordic, cu foarte puţin material ceramic, completează imaginea locuirii extra muros din secolul al XI-lea în punctul Trecere bac.
Numărul mic de instalaţii de foc raportat la complexele în cauză, cantitatea mare de fragmente ceramice aparţinând vaselor de transport, din categoria amforelor sferoidale, identificarea, în special la sud de zidul de incintă, a unor fragmente de vase de provizii sugerează existenţa în punctul Trecere bac a unei zone de depozitare, de tip antrepozit, legată de funcţionarea instalaţiei portuare.
Strategia de cercetare din campania 2018 şi- a atins obiectivul primordial, şi anume cercetarea vieţuirii din punctul Trecere bac şi a relaţiei acesteia cu curtina bizantină, atât în ceea ce priveşte dispunerea spaţială, cât şi raporturile de cronologie relativă, permiţând totodată crearea premiselor pentru continuarea cercetărilor în punctul Trecere bac în privinţa vieţuirii intra şi extra muros din secolul al XI-lea şi a paramentului interior al zidului de incintă bizantin, cu turnul- poartă, urmate de conservarea şi punerea în valoare a acestui monument de importanţă specială pentru istoria aşezărilor portuare de la Dunărea de Jos.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO