Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Edificiul de cult al zeilor palmyreni (clădirea Y) | Anul: 2018

Anul   2018
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Templu
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetusa
Comuna   Sarmizegetusa
Punct
Edificiul de cult al zeilor palmyreni (clădirea Y)
Sector   
Toponim   Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Burkhardt Britta Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Călina Vlad Universitatea din București
Matei-Popescu Florian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Mátyás Jozsef Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Piso Ioan responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Szeredai Norbert Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    91063.01
Raport Săpăturile în zona templului palmyrean au durat din 1 până în 25 august 2018. Scopul campaniei a fost de a cerceta zona dintre zidul de est al templului (ZY7) şi zidul de vest, cel cu contraforţi (M6), al forului lui Traian. Vom începe cu un scurt istoric al cercetărilor în această zonă. Atenţia asupra ei a fost atrasă de degajarea în anul 2004 a zidului M6, în vederea consolidării lui. Au urmat mici sondaje în 2005. În 2007/2008 Ioan Piso şi Ovidiu Ţentea au dezvelit zona zidurilor ZY7 şi ZY8. În 2009, Alexandru Diaconescu a făcut trei secţiuni (S1, S2, S3) între zidurile ZY7 şi M6.
Săpăturile noastre s-au derulat în anii 2010- 2011 (la Est de ZY7), respectiv în anii 2016-2017, când s-a lucrat, de asemenea, la vest de zidul ZY7, adică în interiorul locuinţelor din fazele I-II şi la templul palmyrean din faza III de piatră.

Suprafaţa S4
A fost deschisă întreaga suprafaţă între zidul ZY7 şi zidul M6, cu dimensiunile 14 m (E-V) x 14 m (N-S), mai precis între punctul ce se află la 7 m nord de colţul făcut de ZY6 cu ZY2 şi faţa de sud a zidului ZY8’ şi a prelungirii acestuia spre est (ZY8). Am denumit-o S4/2018. Ea înglobează şi cercetările din 2004 (lângă zidul M6), din 2006- 2008 şi 2009 (S1 şi S2). Din motive practice am împărţit suprafaţa S4 în carouri de 3,5 x 3,5 m. Cum întreaga zonă a fost răvăşită de numeroase intervenţii, am decis ca martorii să-i stabilim abia după înlăturarea intervenţiilor târzii. Carourile au fost denumite pe direcţia N-S cu litere (de la A la D), iar pe direcţia V-E cu cifre (de la 1 la 4). Numerotarea am început-o în colţul de N-V.
Nu s-a ajuns la faza de lemn. Prin golirea gropilor (intervenţiilor moderne) s-a ajuns până la amenajările în vederea fazei I de piatră şi la nivelul de construcţie al zidurilor acesteia. Nu a putut fi redezvelită porţiunea de-a lungul zidului M6, mai precis între canalul median (C. 12) al cardo-ului I vest şi zidul M6.
Canalul C, 12 este canalul cardinal N-S al cardo-ului. Este lat de 60 cm, adânc de 75 cm şi este mărginit de doi pereţi laţi de 60 cm. construiţi din pietre ici şi mijlocii de râu, prinse cu mortar alb.
Lângă zidul ZY7 a fost surprins în două mici porţiuni nivelarea fazei de lemn (c. 305). Peste ea a fost pus un strat de nivelare de lut (c. 304) în vederea construirii fazei de piatră. Între zidurile ZY7 şi ZY6 a fost surprins pe o mare suprafaţă un strat de mortar alb de 1-5 cm (c. 303). La prima vedere pare a fi tăiat de zidul ZY7, în care caz putem avea de-a face cu fenomenul constatat la sud de forum vetus în timpul construirii acestuia, şi anume cu o vastă suprafaţă în care se pregăteau mortar şi alte materiale de construcţie. Nu este însă exclus, aşa cum se va vedea mai jos, ca acest context 303 să se afle în relaţie cu construirea zidului ZY7 şi chiar a zidului ZY6, ca Bauschutt.
În campania anului 2009 a fost formulată ipoteza conform căreia cardo I vest ar fi fost mărginit spre E de un portic sprijinit de zidul M6 al forului şi având o colonadă fără stilobat, sprijinită exclusiv pe piloni. Urmele uni asemenea pilon ar fi fost descoperite la 2,90 m de linia contraforţilor în forma vizibilă astăzi. Nu am ajuns în acest an să adăugăm date noi în privinţa acestui portic. Chestiunea este însă importantă, deoarece, dacă există un portic la est de cardo, ne aşteptăm la un portic corespunzător şi la vest de el, căci nu ne putem închipui un cardo cu un canal care să nu fie median, ci dezaxat. Importante ar putea fi aici observaţiile privind zidul ZY8’, care în exteriorul clădirii Y face T cu zidul ZY6. Fundaţia lui ZY8’ este construită în formă de os de peşte în faza I de piatră, pare a fi părăsită în faza II de piatră, iar zidul refăcut în partea sa superioară în faza III (a templului). Concluzia ar fi că şi zidul ZY6 ar fi fost construit în faza I de piatră, chiar dacă porţiunile intermediare sunt aşezate aproximativ la nivelul contextului 303. Stâlpii B1-B4, care sprijină coloanele porticului, au, cum este şi firesc, fundaţii mai adânci (a se vedea stilobatul curţii forului traianic).
Este, prin urmare, logic să avem portice pe cele două laturi ale cardo-ului I vest. Porticul dinspre est (dinspre for) ar avea lăţimea de 2,90 m, iar cel dinspre vest (între ZY7 şi ZY6) de 2,80 m.
Mai trebuie remarcat că, din cauza masivelor intervenţii moderne, zidul ZY6 s-a prăbuşit parţial în una dintre gropile săpate la est de el. S-au prăbuşit pilonii B3 , B4 şi zidul intermediar.
În spaţiul cercetat (S4) există puţine elemente pe care să le legăm de faza II de piatră a clădirii Y. O observaţie importantă este că nivelul de călcare (c. 102) din faza II de piatră (a se vedea UTS 2017) coincide cu partea superioară a canalului C. 11, cel care străpunge zidurile ZY7 şi ZY6, ceea ce înseamnă că a fost construit în vederea fazei II de piatră. Asta pare a însemna că locuinţa era proprietatea unui demnitar al oraşului, care avea dreptul la digitus aquae. Fundul canalului C. 11 este podit cu cărămizi sesquiplicales cu diagonale trasate cu câte trei degete, identice cu cele folosite la elevaţia zidului Z5 al cryptoporticului nordic al forului nou, ridicat în jurul anului 150. Acest amănunt ar putea sugera o dată asemănătoare pentru construirea fazei II a clădirii Y. Canalul C. 11 va fi folosit şi în timpul funcţionării templului palmyrean.

Faza III (templul palmyrean)
O inscripţie descoperită în 2017 este datată sub domnia lui Septimius Severus şi Caracalla (198-209, ---). Nici nu ne putem aştepta ca un templu închinat unor divinităţi orientale să fi fost construit în inima coloniei înainte de domnia lui Septimius Severus. O importantă descoperire epigrafică pare a fi rezolvat dilema din anii trecuţi privind extinderea spre sud şi spre nord a templului. Crezuserăm în anul 2017 că templul ocupa numai suprafaţa podium-ului curtea din faţă şi porţiunea corespunzătoare de portic. Fragmentul amintit de inscripţie şi care se lipeşte perfect de placa închinată lui Malagbel de cultores (---) conţine informaţia că acest colegiu de cult ar fi construt un cenaculum, cu alte cuvinte un cubiculum ce ar fi servit unor cine rituale (Varro!). Un asemenea cenaculum nu se putea afla decât în afara podium-ului. Asta ne obligă ca, de dragul simetriei, să includem în templu nu numai porţiunea dintre zidurile ZY2 şi ZY3, ci şi pe cea dintre zidurile ZY9 şi ZY8. Simetria nu ar fi chiar perfectă, fiindcă spaţiul dinspre sud ar avea lăţimea de 3,30 m, pe când cel din nord de 4,10 m.
Nivelul de călcare în porticul templului şi în curtea templului s-ar afla la ca 5,06 m. Dacă este astfel, curtea templului era împărţită în două părţi egale – de vest şi de est. Porţiunea de vest era ocupată de de trepte (între ziduleţele ZY 17a şi ZY 17b), iar porţiunea de est servea circulaţiei înspre podium şi înspre spaţiile adiacente (cubicula), dintre care unul, probabil cel de sud, servea drept cenaculum. Probabil că în cele două cubicula se intra prin câte o uşă.
Un alt rezultat important al campaniei îl constituie descoperirea unui fragment care părea să-i aparţină marii inscripţii a statuii lui Malagbel. O primă noutate este faptul că avem de-a face cu un (sacerdos) dei eiusdem şi nu, cum crezuserăm (---), cu un (sacerdos) eorundem numinum. Asta sugerează că fiecărei divinităţi a triadei palmyrene i-a fost înălţată câte o statuie. A doua noutate este că, deşi cuvintele (sacerdos) dei eiusdem fac cu certitudine parte din textul inscripţiei pomenite, ele nu pot fi nicidecum încadrate grafic în aceasta. Concluzia este că avem de-a face cu două baze cu text identic, ceea ce ne îndeamnă să presupunem trei baze, fiecare pentru câte o statuie a triadei palmyrene.
Concluzia de mai sus este importantă şi pentru planul templului. Avem de-a face cu un templu corintic tetrastyl, înălţat pe un podium de 9,2 m (N-S) x 7,9 m (E-V). Un intercolumnium măsoară 2,80 m (= 10 pedes ulpieni). Aceeaşi distanţă trebuie presupusă şi între axa colonadei şi zidul cellei.
Intrarea în templu se făcea prin portic, între stâlpii B3 şi B4 (cu o lăţime de ca 2,60 m - intercolumnium de ca 2,80, ca mai sus) şi ar trebui să-i corespundă intrării prin ZY7.
În zona porticului dintre ZY7, ZY6 şi ZY8 a fost găsită o mare cantitate de piese ceramice hexagonale, care constituiau pavimentul din portic în perioada existenţei templului.

Perioada târzie
Concluzia la care s-a ajuns şi în acest an este că nivelul de umplere a acestor canale ajunge aproape de nivelul actual de călcare. Prin urmare, locuirea printre ruine şi la adăpostul lor, ca şi canalele de drenaj care le deserveau, par a data mai degrabă din zorii epocii moderne decât din antichitatea târzie sau din evul mediu. Ele nu par a avea vreo legătură cu satul medieval, care s-a dezvoltat în afara ruinelor, acolo unde se află, de altfel, şi biserica. Nu s-a găsit niciodată vreun material arheologic, care ar putea fi pus în legătură cu canalele târzii, cu excepţia, poate, a unei pipe austriece descoperite prin anii 80’ în Grohotea Tornească. Am putea avea de-a face cu o populaţie destul de consistentă de nomazi. Ar trebui făcute investigaţii în arhivele austriece.

Ziduri
ZY6 – completări la ZY6/2008; construit din piatră de râu mare şi mijlocie şi mortar alb. În anul 2009 ZY6 a fost atins în secţiunile S2 şi S3. În 2018 în suprafaţa S4 a fost surprinsă o porţiune a zidului de la 7 m N de colţul lui ZY2 până în dreptul zidului ZY8’. Este alcătuit din piloni cu fundaţie mai profundă, care susţineau elementele porticului, şi din ziduri intermediare mai puţin adânci. Pilonii i- am numerotat de la N la S de la B1 la B6. B1 şi B2 sunt cei descrişi în UTS 2008, incomplet dezveliţi, iar B6 se află aproape de de colţul făcut de ZY6 şi ZY8’. ZY 6 este stilobatul porticului din faţa zidului ZY7. Descriere de la S la N – B1: cuprins între 0-110 cm; dimensiuni: 100 x 60 cm; primul zid intermediar (1), atât cât se mai vede, între 220-375 cm; lăţime: 60 cm; B2, cuprins între 375-510 cm; dimensiuni: 140 x 100 cm; următorul zid intermediar (2), vizibil, între 510-580 cm; se întinde până la 790 cm; grosime de 70 cm; este decalat spre est în urma prăbuşirii; B3 – cuprins între 810- 940 cm; zidul intermediar 3 cuprins între 980-1240 cm, B4, cuprins între 1040-1340 cm; zidul intermediar 4, două calupuri, între 1340-1380 cm, lipit de B4 (răsturnat), a doua parte între 1340-1640 cm, porţiune în care este amenajat şi traseul canalului C. 11; B5 cuprins între 1610-1760; zidul intermediar 5 cuprins între 1760-1985 cm; pe o porţiune semnificativă este perforat de o intervenţie ulterioară; B6 cuprins între 1985-2120 cm; dimensiunile fundaţiei: 140 cm (N-S) şi 135 cm (E- V); în partea superioară se îngustează, fără a se putea face distincţia clară între fundaţie şi elevaţie. Se mărgineşte cu C. 11; legătura cu zidul intermediar 4 este făcută cu o lespede a cărei amprente se pot distinge pe o lungime de 80 cm (N-S). Adâncimea fundaţiei pilonului este de 100 cm (parţială, pe latura de E). B6- lângă intersecţia zidurilor ZY6 cu ZY8’; dimensiuni: 130 x 130 cm; păstrat pe o înălţime de 105 cm, calculată pânp la nivelul substrucţiei 303. Pe B6 a fost amplasat un postament de marmură cu dimensiunile de 82 x 85 x 35 cm, descoperit între ZY6 şi ZY7 în caroul A1 în poziţie secundară. O porţiune din ZY6, cuprinzând o parte din al doilea zid intermediar, pilonul B3, al doilea zid intermediar şi pilonul B4 s- au prăbuşit spre E. Motivul l–a constituit o imensă groapă post-romană săpată chiar la baza lui. Certitudinea că avem de-a face cu ziduri prăbuşite o dă orientarea verticală a pietrelor de râu, din care este construit. Elementele probuşite ale lui B3: o primă fundaţie păstrată cu o adâncime de 60 cm şi lăţime de 110 cm; o porţiune de zidărie, aparţinând tot fundaţiei, de 50/55 cm şi de încă una de 40 cm, decalată cu 10 cm în urma prăbuşirii; aceasta din urmă este foarte netedă datorită unui cofrag. Urmează o porţiune, şi ea destul de netedă, din pietre mai mari, de 56 cm. Avem de-a face în total cu o zidărie înaltă de 210 cm, pe care o putem considera fundaţie. Zidul intermediar între B3 şi B4 este şi el prăbuşit; înalt de ca 60 cm şi gros de ca 60 cm. B4 este asemănător cu B3, mai rău păstrat. O primă fundaţie mai lată, adâncă de 70 cm, este urmată de o alta, de 30 cm, netedă datorită cofragului. Restul descrierii lui B4 se va face în urma curăţirii complete.

Canale
C. 11 – canal de deversare V-E. Pare a fi fost amenajat odată cu partea superioară a lui ZY7 şi ZY6. La est de ZY6 nu s-a mai păstrat nimic din el. Între ZY7 şi ZY6 distanţa este de 190 cm. Între cele două ziduri canalul are substrucţia 301, alcătuită din pietre de râu şi mortar alb, groasă de ca 40 cm. Nu s-a păstrat decât peretele de N al canalului, parţial pe o înălţime de 25 cm. Fundul canalului era placat cu cărămizi sesquipedales de 42 x 27,5 x 5,5 cm, cu diagonale făcute cu două degete. Asemenea cărămizi s-au păstrat câte două de-a latul culoarelor din zidurile ZY7 şi ZY6. În zidul ZY7 canalul este aoperit cu două lespezi de calcar, groase de 16 cm. Adâncimea canalului C, 11 are circa 50 cm, surprinsă în zidul ZY7. În ZY 6 s-a păstrat parţial asiza pe care fusese pusă lespedea ce acoperea canalul.
C. 12 – este canalul cardinal al cardo-ului care mărgineşte spre vest forum vetus. A fost surprins în secţiunile S2 şi S3/2009 pe axul cardo- ului amintit. Este lat de 60 cm, iar pereţii care îl flanchează, şi anume ZY31a la vest şi ZY31b la est, au de asemenea lăţimea de 60 cm. Canalul este adânc de 74 cm, iar pe fundul lui se află o podea de culoare alb-gălbui (observaţii din 2009). Era acoperit cu lespezi de gresie. In situ nu s-a găsit niciuna, dar în extremitatea de sud a suprafeţei S4 se află o placă de gresie căzută în canal, cu dimensiunile: 120 cm (N-S) x 65 cm (E-V) x 5/8 cm, refolosită în canalul C. 13. Canalul C. 12 s-a păstrat, pornind de la extremitatea de sud a suprafeţei S4, pe o lungime de 8 m. Canalul C. 12 este parţial suprapus de canalul târziu C. 13.
C. 13 – este un canal târziu, cu direcţia S-N şi îl suprapune în mare parte pe C. 12. Are o formă uşor sinuoasă, abătându-se în două locuri de la traseul lui C. 12. Primele două elemente în extremitatea sudică sunt placa de gresie (amintită la C. 12) din marginea de vest şi un fus de coloană de marmură ieşit din profil pe o lungime de 2 m, ca margine de est. Urmează ca margine de est un bloc de calcar lung de 80 cm, gros de 13 cm şi cu direcţia N-N-V. Reîntâlnim peretele vestic al lui C. 13 la o distană de 7,5 m de extremitatea de N a suprafeţei S4. De aici continuă practic traseul lui C. 13, iar din C. 12 nu s-au mai găsit pereţi. În pereţii lui C. 13 s-au găsit numeroase spolii (bolovani de râu, lespezi de gresie şi elemente arhitectonice de marmură), care nu au fost cercetate îndeaproape. Mai bine se păstrează latura de vest, de 6-10 asize şi cu o înălţime de 65-110 cm. Peretele de est se păstrează în apropierea profilului de nord al suprafeţei S4 pe o distanţă de 2 m; are un număr de până la 9 asize şi o înălţime de 100 cm. Remarcăm faptul că nivelul maxim al pereţilor lui C. 13 depăşeşte nivelul zidului căzut ZY6’ şi se apropie de nivelul păstrat al lui ZY6.
C. 14 – canal târziu aflat în carourile A4-B4 şi având direcţia SE-NV. S-a păstrat peretele de NE construit din plăci de gresie, fragmente arhitectonice de calcar şi deasupra un fus de coloană de 4,04 m, astăzi un pic deplasat. În legătură cu acest canal s-au făcut observaţii în trecut. Ni se pare acum că pare a se uni cu C. 13, deşi zona de confluenţă este distrusă. Nu s-a păstrat peretele de S-V. Înălţimea maximă păstrată este de ca 1 m, asemănătoare celei a lui C. 13.

Alte contexte
c. 302 – strat de amenajare, între ZY 7 şi ZY6. Constă pentru moment din două calupuri de 65 x 50 x 10 cm şi de 40 x 30 x 10 cm de lut galben, compact. Acoperă pe 303, 304 şi 305. Reprezintă un strat de amenajare în vederea fazei I de piatră.
c. 303 – strat şi nivel de construcţie, între ZY7 şi ZY6, cu întreruperi pe întreaga suprafaţă A1-D1; lentilă. Se defineşte prin culoarea albicioasă şi conţinutul de var şi mortar; relativ afânat; conţine var, mortar şi pietricele. Acoperă pe 304 şi 305; acoperit de 302. Este tăiat de pilonii lui ZY6, nu însă şi de zidurile intermediare ale acestuia. Ar putea fi nivelul de construcţie al zidului ZY7, dar impresia este că a fost tăiat de acesta. O altă explicaţie ar putea fi că în zonă au fost pregătite materiale de construcţie, inclusiv mortar, pentru forum vetus, ca şi în zona de la S de acesta.
c. 304 – strat de amenajare, la E de ZY7; compact; compus din lut brun, pigmenţi de cărbune, pietricele; formă de lentilă; acoperă pe 305 şi este acoperit de 303. Reprezintă un strat de amenajare în vederea construirii fazei I de piatră.
c. 305 – strat de demolare, la E de ZY7, surprins în două mici porţiuni, dar se afla pe toată suprafaţa A1-D1. Săpat incomplet. Se defineşte prin cărbune şi pământ ars. Se compune din lut galben şi brun, lut ars, cărbune. Este acoperit de 303 şi 304; se întrepătrunde cu 304. Reprezintă nivelarea făcută în urma incendierii fazei de lemn.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu