Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Turda | Judeţ: Cluj | Punct: POTAISSA – Castrul legiunii a V-a Macedonica | Anul: 2018

Anul   2018
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Turda
Comuna   Turda
Punct
POTAISSA – Castrul legiunii a V-a Macedonica
Sector   
Toponim   Dealul Cetăţii
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Andone Rotaru Mariana Muzeul de Istorie Turda
Bărbulescu Mihai Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Fodorean Florin Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
István Fábián Universitatea "Petru Maior", Târgu Mureş
Mărincean Ioana Diana Muzeul de Istorie Turda
Nemeti Irina Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Nemeti Sorin responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Varga Timea Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN    55268.01
Raport Cercetările arheologice s-au desfăşurat pe baza alocării bugetare din Planul Naţional de finaţare a cercetării arheologice sistematice a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, poziţia 7 instituţii subordonate (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei). Total finanţare: 33750 lei. Lucrările de cercetare arheologică s-au desfăşurat în intervalul 17 septembrie – 19 octombrie 2018.

Obiectivele şi scopul proiectului de cercetare arheologică.
Proiectul multinanual de cercetare 2017- 2021 prevedea pentru campania 2017 sondarea şi dezvelirea parţială a edificiilor identificate în canabae prin supravegherea din anul 2006, când o conductă pentru alimentarea cu apă a satului Sănduleşti a traversat zona civilă.
Secţiunile-sondaj S01-S04 au identificat zona locuită, o intersecţie de drumuri romane şi o clădire din lemn aparţinând fazei I de locuire în canabae. S-a identificat stratigrafia sitului şi succesiunea fazelor de locuire romană, de demolare post-antică şi de intervenţii ulterioare din Evul Mediu până în epoca contemporană. Cercetarea din anul 2018 a avut în vedere zona situată la sud-vest de secţiunile din anul 2017, dezvelind o parte din drumul descoperit în anul anterior şi spre vest de acesta un edificiu monumental.
Au fost recuperate numeroase materiale arheologice, depozitate în Muzeul de Istorie Turda, care sunt în curs de prelucrare de către membrii colectivului de cercetare.

Datele din teren şi cercetările anterioare.
Cercetările în castrul legiunii a V-a Macedonica de la Potaissa (Turda, jud. Cluj) se desfăşoară, fără întrerupere din anul 1971 până în prezent. Au fost cercetate clădirea comandamentului (principia), băile (thermae), depozitul de grâne (horrea) şi numeroase barăci (centuriae).
Zona civilă de la nord-vest de castru
De-a lungul anilor, în perioada lucrărilor agricole s-au descoperit fortuit numeroase artefacte romane (monede, piese mici din bronz, fragmente ceramice etc.) scoase la suprafaţă de lama plugului. Drumul roman, care ieşea din castru prin porta decumana, a fost identificat printr-un strat compact de pietriş, străbătând capătul nordic al parcelelor menţionate. Supravegherea arheologică a lucrărilor de alimentare cu apă potabilă a comunei Sânduleşti, executate de Muzeul de Istorie Turda în anul 2006, a dus la descoperirea unor importante dovezi de locuire în această zonă în epoca romană. Astfel, în şanţul de amplasare a conductelor, care pornea de la bazinele noi de apă de 5000 mc, pe latura sudică a străzii I. I. Russu, pe o suprafaţă de cca. 300 m s-au surprins mai multe ziduri din piatră legate cu mortar, care atestă prezenţa unor construcţii, un pavaj din căramizi, un drum din pietriş lat de cca. 7 m (perpendicular pe drumul care iese din porta decumana), un cap de statuie din calcar frumos lucrat (probabil Jupiter), vase din sticlă fragmentare, ace de păr din os şi obiecte din os prelucrate parţial, un cap de teracotă si numeroase fragmente ceramice din epoca romană. Prin urmare, terenul la care facem referire este amplasat într-un punct bine cunoscut pe harta arheologică a Potaissei romane, unde probabil erau canabae-le corespunzătoare castrului legiunii V Macedonica, acestea nefiind deocamdată atestate epigrafic.
În afară de supravegherea menţionată din anul 2006, în această zonă nu au mai fost efectuate cercetări arheologice.
Tehnici şi metode de cercetare.
Săpătură stratigrafică manuală, secţiuni, casete şi suprafeţe de dimensiuni variabile în funcţie de planurile edificiilor dezvelite. Decapaj executat manual, strat cu strat. S-a folosit un caroiaj în tablă de şah pentru casete.
Înregistrarea şi prelucrarea ştiinţifică a informaţiilor obţinute prin prelucrarea tehnică a materialului recoltat (fotografii, desene, analogii), analize aplicate contextelor arheologice şi observaţii ştiinţifice (încadrări cronologice şi culturale).
Rezultatele cercetării.
În acest an s-a continuat zonei din canabae sondată în campania din anul 2017, la nord-vest de castrul legionar. Ca reper general au fost luate descoperirile din anul 2006, când o conductă pentru alimentarea cu apă a satului Sănduleşti, cu regim de supraveghere arheologică, a traversat zona. În dreptul metrilor 130-160 de la marginea gardului vestic al bazinelor noi ale Companiei de Apă Arieş, în şanţul conductei din anul 2006 s-a observat prezenţa ruinelor unor construcţii din piatră asociate cu un bogat material arheologic. Sondajele din anul 2017 au avut drept obiectiv identificarea acestor edificii şi stabilirea fazelor de evoluţie a locuirii în această parte a aşezării civile. Suprafeţele deschise în acest an au avut drept scop identificarea edificiului presupus în apropierea drumului în anul 2017 şi stabilirea fazelor de construcţie a edificiilor din această zonă a canabae-lor.
Sp01/2018, cu dimensiunile de 10 x 10 m; adâncime maximă: 2,95 m (fântănă). Suprafaţa a fost împărţită în patru carori de câte 5 x 5 m, numerotate ABCD. La adâncimea de 0.25/0.30 m, la nivelare s-a observat partea superiooară a stratului de dărâmătură medieval-modern, conţinând resturi ale acoperişului prăbuşit (tegulae, imbrices, tubuli pentru bolţi cu cofraj pierdut). În carourile estice A şi D a fost identificat, pe întreaga suprafaţă, drumul orientat nord-sud (cardo) dezvelit şi în S04/2017. Din drum se mai păstrează infrastructura din pietriş, ca o lentilă bombată spre centru, şi bordurile laterale făcute din lespezi şi blocuri de calcar. Bordura vestică, din lespezi de piatră aşezate una în continuarea celeilalte, se mai păstrează pe o lungime de 5.5 m. Bordura estică este aproape complet distrusă de spolierile de piatră din epoca medieval – modernă şi se mai păstrează doar trei lespezi. Drumul are o lăţime totală de 3.30 m (cu tot cun lespezi). Drumul propriu zis, fără borduri, are deci 2.90 m, adică 10 pedes. În centrul drumului este o zonă mai bombată, cu pietriş compact şi fragmente de calcar, care are o lăţime de 1.60 m., ceea ce poate corespunde cu ecartamentul vehiculelor romane. Acest drum orientat pe direcţia nord-sud poate fi identificat cu un cardo (sau unul dintre cardines) din canabae. Lezpezile bordurii drumului au dimensiuni variabile: 55 x 30 cm, 40 x 20 cm, sau 60 x 20 cm.
La est de drum, în caroul A, se observă o zonă cu un acoperiş de ţigle prăbuşit. Provinne de la o construcţia aflată la est de drum, aparţinând primei faze (o lentilă de pietriş de la o stradelă care se uneşte cu drumul principal, vizibilă în profilul estic pe o lungime de 2.7 m, trece peste acoperişul prăbuşit al construcţiei din faza I, peste care s-a nivelat). Lăţimea maximă a lentilei de pietriş este de 20 cm. Acoperişul prăbuşit se păstrează pe o suprafaţă de 2.70 x 1.10 m. Majoritatea materialului tegular constă în ţigle de acoperiş sparte. Printre ele există şi câteva fragmente de cărămizi bipedalis. Nivelul de demolare se observă în profilul estic fiind marcat de un strat discontinuu de piatră de carieră (de la -0.30 la 0.50 m).
La vest de drum, în humusul modern şi în nivelul de dărâmătură s-au găsit numeroase fragmente de tuburi de la bolţi cu cofraj pierdut. În marginea sudică a caroului C s-au găsit şi câteva tuburi întregi, îmbinate, pe un pat de opus signinum. Aici, într-un şanţ săpat înaintea prăbuşirii bolţii, au căzut aceste câteva tuburi. Fiind amplasate mai adânc nu au fost distruse de arăturile adânci (partea superioară a acestora se află la – 0.35 m, de la nivelul actual de călcare). Lângă tuburi se observă urma de scoatere a unei conducte, orientată est-vest, pe o lungime de 2.40 m şi având o lăţime de cca. 25 cm. Spre est se lărgeşte într-o groapă de formă ovală cu dimensiunile de 1.4 x 1.2 m (partea superioară a unei fântâni). În groapa de scoatere a conductei şi în groapa ovoidală se găsesc o mulţime de fragmente de tuburi de boltă.
Spre vest, paralel cu drumul, la o distanţă de 1.10 m, apare amprenta de scoatere a unui zid, care traversează şi el suprafaţa de la sud la nord. Între bordura vestică a drumului şi zidul scos se afla o podea de mortar alb, inconsistentă, păstrată pe o suprafaţă de 3.65 x 0.50 m.
Edificiul de la vest de drum este orientat paralel cu drumul. În suprafaţă a fost identificată amprenta zidului estic pe o lungime de 10 m. Urma de scoatere a zidului are o lăţime de 0.60 m. În zona centrală se mai păstrează câteva pietre.
Nu se găsesc ţigle, în schimb există foarte multe fragmente mărunte de tubuli de la bolţile cu cofraj pierdut. În colţul nord-vestic al suprafeţei, în caroul B, se mai păstrează coloana stratigrafică:
1. Humus modern, 0/0.20 m/
2. Nivel de dărâmătură medieval-modernă, 0.20/0.35 m.
3. Podea de mortar alb (nivel de cărămidă pisată la partea inferioară), 0.35/0.45 m.
4. Nivel de cultură, 0.45/0.70 m.
5. Pământ negru cu pietriş, 0.70/0.80 m.
Nivelul de călcare în ultima fază de funcţionare a edificiului este pe podeaua de mortar, la – 0.35 m. Podeaua a fost aşezată pe un pământ lutos foarte bine tasat, care servea drept infrastructură. În caroul B s-au găsit două piese de paviment, una de formă hexagonală şi alta în formă de pişcot. Nivelul de cultură, cu ceramică romană, poate reprezenta faza I de funcţionare a acestui edificiu.
În profil vestic a fost identificată amprenta unui zid paralel cu cel estic, la o distanţă de 3.35 m. Întrre cele două ziduri, în caroul C, la – 0.50 m s-a conturat forma rotundă a gropii surprinse anterior. La golire s-a dovedit a fi o fântână, săpată până la – 2.95 m, de la nivelul actual de călcare.
Între cele două ziduri şi mai ales deasupra fântânii s-au găsit foarte multe tuburi de boltă fragmentare.
În caseta 1/2018 (5 x 5 m), deschisă la sud de Sp. 1, şanţul în care au căzut tuburi şi ţigla continuă spre sud, fiind surprins pe întreaga lungime a casetei. Stratul compact de tuburi şi ţigle se observă pe o lăţime de 55 cm. Nivelul acesta de dărâmare a bolţii se observă la – 0.30 m, imediat sub humus. Se păstrează compact stratul de dărâmare a bolţii pentru că exista un şanţ în care au căzut (în restul suprafeţelor stratul de dărâmare a bolţii a fost afectat de arăturile adânci). În caseta 1 continuă amprentele scoase ale zidurilor estic (Z.1) şi vestic (Z.2) din Sp. 01, paralele cu drumul identificat. Zidul estic este surprins în profil, fiind în întregime excavat. Înn profilul nordic se obswervă că zidul estic este excavat de sub humusul modern. Zidul vestic apare în toată caseta, fiind excavat pe o lungime de 3.10 m. Pietre din fundaţie se mai păstrează (două asize) pe o lungime de 1.90 m. Amprenta şi partea păstrată au o lăţime de 0.70 m.
Adosat acestui zid, fără să fie ţesut, apare un zid orientat est – vest. Zidurile nu se intersectează în unghi drept, ci într-un unghi de cca. 70°. Zidul (Z.3) continuă spre vest în Sp.02/2018, oblic faşă de zidurile Z.1 şi Z.2 şi faţă de drum, pe o lungime de
11.30 m. Zidul Z.3 are o lăţime de 0.70 m şi este parţial excavat. Se păstrează din fundaţie câte o asiză sau chiar două pe o lungime de 5.70 m. Lângă profilul nordic al casetei 1, la adâncimea de 0. 85 m, se observă o platformă de lut bătut, cu multe fragmente ceramice. Dimensiunile păstrate ale platformei: 1.4 x 1.3 m. În Sp.01, la aceeaşi adâncime, în caroul C, la nord de fântână, s-a observat o platformă similară cu dimensiunile de 1.15 x 1.3 m. Platformele se află poziţionate între zidurile paralele Z.1 şi Z.2, nu chiar în centrul coridorului / porticului. Distanţa între platforme este de 5.30 m. Deasupra platfomei din C1, în profilul nordic, se observă o groapă cilindrică cu un diametrul de 0.70 m. La – 0.40 m, deasupra gropii cilindrice, sunt căzute ţigle care o acoperă. Groapa taie nivelul de lutuieli bătute (podele succesive) venind din ultimul nivel de călcare. Este posibil să fie o groapă de stâlp de susţinere. În profilul sudic, acestei gropi îi corespunde o alta cu diametrul de 0.70 m, la 1.30 m faţă de Z., acoperită de fragmente de tuburi de boltă la -0.20 m. Între cele două gropi din profilele nordic şi sudic s-a observat, al - 0.30 m, şanţul în care au căzut tuburi de boltă şi ţigle.
În Sp.01 şi C1 s-au identificat cele două ziduri paralele cu drumul (cardo) care aparţineau celei de-a doua faze de locuire. În acestă fază edificiul paralel cu drumul (E.1) avea un criptoportic deschis spre drum (sau un coridor) cu o adâncime de 3.35 m, acoperit cu o boltă cu cofraj pierdut construită din tuburi ceramice.
În Sp. 02 / 2018 (10 x 10 m) s-au găsit patru ziduri care se intersectează în unghiuri drepte, care delimitează cel puţin patru încăperi, care aparţineau unui edificiu (E.2), dintr-o fază anterioară, suprapus şi reutilizat parţial de edificiul
E.1. Se observă o orientare diferită a zidurilor (Z. 3- 6) şi a faptului că unele au fost excavate / demolate încă din Antichitate. Amprenta de scoatere a acestora se află sub lutuiala care nivelează încăperea în ultima fază de existenţă a clădirii. Altele, în schimb, par să fie păstrate până la nivelul de călcare din ultima fază, cum este cazul pentru Z. 3 şi Z. 6. În colţul nord-vestic al caroului A, la intersecţia dintre Z. 4 şi Z. 6 se află un nivel de dărâmătură cu mult material tegular, piatră, mortar, cenuşţă şi pământ ars la roşu. Nivelul acesta de dărânmătură este acoperit de lutuiala galbenă care nivelează încăperea, umplând şi amprenta de scoatere a zidului Z.4.
În profil dintre carourile A şi B se observă cum peste zidul Z. 6 din prima fază ( lat de 0.75 m) se aşează un zid mai îngust (Z.7) de 0.60 m. Nivelul de dărâmătură se opreşte la Z. 6, iar lutuiala care acoperă acest nivel, merge până la Z.7, indiciu că Z. 7 exista în momentul nivelării cu lut. În concluzie, o parte din zidurile fazei I au fost păstrate ope anumite porţiuni şi folosite ca baze pentru compartimentarea din faza II. În profilul nordic al Sp. 2 se observă clar cum Z. 4 a fost excavat înainte de nivelarea cu lutuială din faza II. Acelaşi nivel de lut galben se regăseşte şi în umplutura amprentei zidului Z. 5, semn că a fost excavat deodată cu Z. 4.
În Sp. 2, în caroul D, din zidul Z. 3 se mai păstrează câteva asize de piatră pe o lungime de 0.90 m. Apoi din zid se mai păstrează un nivel de piatră (o asiză) până la intersecţia cu Z. 4. O porţiune din Z.3, două asize de piatră, se mai păstrează şi în caroul C (pe o lungime de 0.60 m).
În Sp. 2 nu se observă nici un zid care să fie paralel sau perpendicular cu Z. 1 şi Z. 2 sau cu drumul (cardo). Zidurile Z. 4 şi Z.5 aparţin edificiului II, faza I, fiind excavate înainte de nivelare. Z. 6 este excavat şi el înainte de nivelare. Peste el a fost construit un zid mai îngust, Z. 7, care există în faza II.

Noile informaţii obţinute prin cercetarea din anul 2018 au permis clarificarea fazelor de locuire din aşezarea civilă de lângă castrul legiunii V Macedonica. Pornind de la aceste suprafeţe, cercetarea viitoare va dezveli în suprafaţă zona de la nord, sud şi vest de acestea pentru a identifica clădirea din piatră, acoperită cu ţiglă şi bolţi cu cofraj pierdut, cu două faze de construcţie şi locuire. Artefactele descoperite completează cunoştiinţele moderne despre viaţa civilă în apropirea unui castru legionar roman la sfârşitul secolului II şi în secolul al III-lea p. Chr.
Posibilităţi de valorificare a informaţiilor. Rezultatele cercetărilor arheologice din acest an vor fi valorificate ştiinţific prin publicare. De asemenea, numeroasele artefacte arheologice descoperite în cadrul cercetările sistematice din camapaniile 2017-2018 au intrat în colecţiile Muzeului de Istorie Turda unde vor fi accesibile publicului prin expoziţii temporare şi permanente.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu