Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Valea Stânii | Comuna: Ţiţeşti | Judeţ: Argeş | Punct: Vărzărie | Anul: 2018

Anul   2018
Epoca
Hallstatt
Perioade
Hallstatt
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Valea Stânii
Comuna   Ţiţeşti
Punct
Vărzărie
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dumitrescu Ion Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Ioan-Pițigoi Andi Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Măndescu Dragoş responsabil Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Cod RAN    19383.01
Raport În campania 2018 (septembrie-octombrie), obiectivul principal a fost continuarea cercetării necropolei de incineraţie din prima epocă a fierului (grupul Ferigile) – zona de NE a acesteia. Suprafeţele cercetate au însumat 275 mp, fiind afectate loturile agricole aflate în proprietatea localnicilor Nicolae Simion, Ion Diniaşi şi Doru Ionescu.
Pentru început, au fost încheiate cercetările iniţiate în campania 2017 la doi tumuli (T12 şi T14) şi rămase nefinalizate din varii motive, cercetarea din 2018 continuând cu explorarea integrală a altor patru tumuli din necropola hallstattiană (T15-T17 şi T19), un al cincilea complex (T18) fiind cercetat parţial (distrus de săpăturile edilitare mai vechi pentru reţelele de apă şi gaze din sat şi suprapus de drum). Tumulii au mantaua din bolovani de râu aşezaţi pe 1-4 rânduri, structura de piatră având o înălţime de maximum 40 cm şi un diametru cuprins între 4 m şi 9 m. Trei tumuli (T15, T17 şi T19) adăposteau morminte de incineraţie cu oasele calcinate (foarte puţine) depuse pe solul antic, în celelalte structuri funerare mormintele nefiind găsite. Inventarul arheologic recoltat în această campanie a fost relativ bogat în ceramică, lucrată în exclusivitate la mână, şi mult mai puţin reprezentativ (aproape absent) în privinţa obiectelor personale ale defuncţilor. Ca şi T13 (cercetat în campania 2017), T19 a fost afectat de o locuire de epocă romană, cultura Chilia-Militari, atestată pentru prima oară în situl de la Valea Stânii într-o manieră coerentă. În 2018 a fost continuată cercetarea unei locuinţe aparţinând acestei aşezări, cu mult material ceramic reprezentativ.
Stratigrafia necropolei de incineraţie hallstattiene este simplă şi unitară: imediat sub solul actual arabil (0-0,15/-0,2 m) se evidenţiază mantaua tumulilor alcătuită din bolovani de râu (0,15-0,40 m) ce stau într-un pământ negru, humos şi acoperă direct mormântul depus pe solul antic, eventual într-o mică alveolare, aflat la maximum - 0,45/-0,5 m adâncime. Imediat dedesubt (în general la -0,5 m) începe sterilul arheologic reprezentat de un strat de humă brun-cenuşie delimitată la partea superioară de o peliculă subţire de nisip gălbui cu rare pietricele.
În continuare prezentăm succint complexele funerare cercetate în campania 2018:
T14. La finalul campaniei 2017, pe proprietatea Doru Ionescu, la limita cu proprietatea Nicolae Simion aflată la V, surprinsesem o aglomerare de pietre de formă ovală, cu diametrele de 5,5 x 3 m, orientată aproximativ N-S, ceea ce bănuiam a fi marginea de E a mantalei unui nou tumul (14). Finalizarea acestui complex a fost încă de atunci alocată campaniei 2018, de aceea T14 nu a făcut obiectul raportării campaniei 2017. Considerând că mantaua de pietre ar trebui să se dezvolte către V, în 2018 am continuat cercetarea acestui complex printr-o secţiune adiacentă suprafeţelor săpate aici în campania anterioară, executată de astă dată la V, pe proprietatea Nicolae Simion. Extinderea lui T14 către V nu s-a confirmat, datele de bază pentru acest complex rămânând cele documentate în campania 2017: foarte distrus, pietrele de râu dispuse pe un rând, la adâncimea de -0,25/-0,3 m. Nu au fost găsite oase, dar între pietrele din marginea de SE a mantalei şi sub acestea au apărut fragmente mici de cărbune (-0,28 m). De asemenea, în exteriorul acestei zone, la 1,5 m de marginea de SE a pietrelor, la -0,3 m adâncime, a fost găsită o aglomerare de fragmente ceramice Ha.
T15. Cea mai mare parte a sa (circa 2/3) se afla pe proprietatea Nicolae Simion, treimea dinspre E fiind pe proprietatea Doru Ionescu. Mantaua a avut iniţial o formă rotundă în plan, cu diametrul de circa 7 m, în prezent, ca urmare a distrugerilor, având o formă aproximativ ovală, cu diametrele de 7 x 6 m, diametrul mare fiind orientat aproximativ N-S. Marginile mantalei prezentau multe locuri goale, demantelate (mai ales limitele de NV şi SE), iar pietrele erau mai rarefiate decât de obicei, cu urme evidente de distrugere. Pietrele erau dispuse de regulă pe un singur rând şi au apărut la adâncimea de -0,2/-0,25 m. Zonele de V şi SE ale mantalei de bolovani aveau o consistenţă mai însemnată, pietrele fiind aşezate pe două rânduri (stratul inferior mai compact), până la adâncimi de -0,42 m (şi chiar -0,45m în marginea de NV a mantalei), unde suprapuneau sterilul. Un mormânt (câteva oase calcinate şi fragmente ceramice dintr-o cană şi o ceaşcă brune) a fost descoperit între pietrele din jumătatea de E a mantalei, la adâncimea de -0,26/-0,3 m. În marginea de V a mantalei a fost descoperită o piesă din fier în formă de pinten Lt.
T16. Aflat în imediata apropiere (către N) de T15, în cea mai mare parte pe proprietatea Nicolae Simion, doar extremitatea sa de E a intrat pe proprietatea Doru Ionescu. Mantaua avea o formă aproximativ ovală, cu diametrele de 5,5x5 m (diametrul mare orientat NE-SW), cu marginile răvăşite. De altfel, întreaga structură părea a fi distrusă din vechime. Pietrele, rarefiate şi deranjate, au apărut pe un singur rând, la -0,28/- 0,3 m adâncime, la o cotă mai joasă decât în cazul T15. Nu au fost descoperite oase calcinate şi nici fragmente ceramice (cu excepţia unui buton apucătoare de la un vas de mari dimensiuni, sub pietrele din marginea de NE a mantalei). Singurele descoperiri au fost o verigă de fier cu capetele petrecute la NV de structura de pietre şi tot în acel sector, la marginea de NV a pietrelor din manta, un os de animal şi fragmente de chirpici (ţin mai degrabă de aşezarea Tei?).
T17. A fost identificat la V de T15 şi T16, pe proprietatea Nicolae Simion, după pietrele disparate aflate la suprafaţă. Săpătura a demonstrat că tumulul a fost distrus sistematic, cu mantaua de piatră demantelată eventual încă din vechime. Pietrele au apărut la o adâncime mai mare decât cea obişnuită, la 0,27/-0,3 m, fiind foarte răvăşite şi rarefiate, cu excepţia zonei de V a mantalei, alcătuită din pietre aşezate compact pe unul şi chiar două rânduri. Diametrul estimat al mantalei este de 8-9 m. În extremitatea de SE a aglomerării de pietre a fost descoperită la -0,33/- 0,42 o grupare de fragmente ceramice brune printre care se aflau puţine oase calcinate şi două fragmente dintr-o verigă de fier, acest ansamblu marcând un mormânt marginal. La circa 2,5 m NV de acest mormânt, în zona pietrelor răvăşite din manta, au fost descoperite particule de cărbune (- 0,35 m). În marginea de NE a mantalei, alte câteva fragmente ceramice între care se distinge o un fragment din buza unui vas de mari dimensiuni. În sectorul de V al mantalei, pe pietre, la -0,3 m adâncime, câteva oase de animal în conexiune anatomică (recente?).
T18. Este un tumul deranjat în mai multe rânduri, pe de o parte distrus în cea mai mare parte de săpăturile edilitare efectuate în anii anteriori pentru reţelele de apă şi gaze ale satului Valea Stânii şi pe de altă parte suprapus de drumul ce desparte satul şi teritoriul comunei Ţiţeşti (la N) de teritoriul administrativ al oraşului Mioveni (la S). Am încercat să realizăm o cercetare cât mai completă a părţii rămase intacte, aflată în extremitatea de S a proprietăţii Nicolae Simion în colţul mărginit de drumul respectiv la S şi de proprietatea Iorguţ la V. Acest sector intact se rezuma la circa 1/3 din tumul, şi anume sectorul de NV al mantalei, restul aflându-se sub drum şi străpuns (la marginea de N a drumului) de traseul celor două reţele de utilităţi (gaze şi apă). Petrele din manta au apărut la -0,2 m într-un strat compact, mai mici în zona de margine şi mai mari în centrul mantalei, unde erau aşezate pe două şi chiar 3 rânduri, până la adâncimea de -0,4 m. Estimăm diametrul mantalei de piatră la circa 8 m. Material arheologic extrem de sărac: câteva fragmente ceramice şi două fragmente informe de metal (fier) la marginea de S a mantalei. Mormântul nu a fost descoperit, fiind probabil situat în zona centrală, suprapusă de drum.
T19. A fost reperat şi cercetat în urma extinderii către E, pe proprietatea Ion Diniaşi, a suprafeţei în care, în campania 2017, fusese cercetat T12. Cu această ocazie s-au adus unele corecturi importante situaţiei arheologice identificate în 2017. S-a putut stabili că zona masivă de piatră considerată atunci a reprezenta sectorul de E al mantalei T12 este de fapt, în cea mai mare parte sectorul de V al mantalei unui noi tumul, denumit în continuare T19, ce suprapune extremitatea de E a mantalei T12. Pietrele din mantaua T19, de mari dimensiuni, au apărut destul de sus, la -0,12/0,15 m adâncime, aşezate compact pe două-trei straturi (chiar şi patru în zona centrală, unde ultimul rând de pietre ajunge până la adâncimea de -0,5/0,55 m). Mantaua era intactă, cu excepţia unui mic sector în extremitatea de V, deranjat de locuinţa aparţinând aşezării Militari - Chilia descoperită în campania 2017, şi avea o formă ovală, cu diametrele de 8,5x7,5m. În extremitatea de E a mantalei au fost descoperite sub pietre şi în exteriorul acestora numeroase fragmente ceramice între care se disting unele de la un vas pântecos de mari dimensiuni, brun-roşcat, cu apucători proeminente. Dintre pietrele din jumătatea de V a mantalei provin doi butoni de la ceşti cu toartă supraînălţată, alte câteva fragmente ceramice fiind găsite la marginea de V a mantalei. Mormântul (oase calcinate foarte puţine, mici fragmente de cărbune, un mic fragment inform dintr-o piesă de fier şi numeroase fragmente ceramice îndeosebi fine, între care se remarcă cele dintr-un castron negru, cu caneluri în formă de căpriori) a fost descoperit aproximativ în centrul tumulului, sub pietre, la adâncimea de -0,38/0,45. La circa 1 m către NE de mormânt, de asemenea sub pietre, o grupare mai însemnată de cărbuni de mici dimensiuni (-0,4 m).
După încheierea săpării fiecărei suprafeţe alocate tumulilor, pietrele din manta au fost îndepărtate şi depozitate la marginea terenului agricol, iar secţiunile astupate şi nivelate spre a fi din nou destinate culturilor agricole. În total, au fost excavaţi circa 160 m3 de pământ şi pietre de râu (mantaua tumulilor). Au fost prelevate in situ probe de lemn carbonizat şi oase calcinate pentru analiză radiocarbon, continuând colaborarea cu Laboratorul AMS din Poznan. Oasele calcinate au fost prelevate separat spre a fi înaintate spre studiu şi determinare Institutului de Antropologie Francisc Rainer Bucureşti. Piesele arheologice au fost recoltate pe complexe şi înaintate la sfârşitul fiecărei zile de lucru spre curăţare şi conservare primară în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Judeţean Argeş.
Această campanie ne-a oferit posibilitatea evidenţierii directe a relaţiei spaţiale dintre tumulii din sectorul NV şi a relaţiilor stratigrafice dintre aceştia (de exemplu, relaţia evidentă de anterioritate a T12 faţă de T19), dar şi a comportamentului funerar ce caracteriza comunităţile din prima epocă a fierului şi la modul cum aceste comunităţi se raportau la amenajările funerare contemporane lor.
De asemenea, studiul amănunţit al inventarului funerar îndeosebi ceramic va oferi o imagine generală şi completă, mai bine închegată şi articulată, privind succesiunea unor eventuale faze sau dimpotrivă, la apartenenţa respectivelor morminte la acelaşi orizont cronologic specific. Datele importante 14C obţinute pe probe din mormintele cercetate în această campanie se adaugă lotului deja existent, tot mai consistent, şi vor aduce noi argumente pentru încadrarea cronologică a sitului hallstattian. Documentaţia de şantier se păstrează la Muzeul Judeţean Argeş.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu