Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Voineşti | Comuna: Lereşti | Judeţ: Argeş | Punct: Măilătoaia | Anul: 2018

Anul   2018
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil
Tipuri de sit
Castru;
Terme
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Voineşti
Comuna   Lereşti
Punct
Măilătoaia
Sector   
Toponim   Malul lui Cocoş
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dumitrescu Ion Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Matei-Popescu Florian responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    16935.01
Raport Cercetările arheologice desfăşurate la termele castrului de la Voineşti (Lereşti, judeţul Argeş), în 2018, au vizat latura sudică a clădirii termelor şi au fost continuate săpăturile în suprafaţa D.
Pentru a înţelege situaţie arheologice, reamintim că încăperile de pe latura sudică a clădirii termelor au fost identificate prin intermediul a patru secţiuni: S1 (27 x 2 m), S2 (26 x 2 m), S3 (15,50 x 2 m) şi S4 (12 x 2 m), orientate vest-est. Numerotarea secţiunilor s-a făcut pornind de la nord spre sud, iar între ele a fost lăsat un martor de 2. La nord de S1, au fost trasate opt suprafeţe, cu dimensiuni 6 x 6 m şi cu martori între ele de un metru, patru dispuse la nord de S1 şi notate de la A la D şi alte patru la nord de acestea, notate de la E-H. În campaniile 2013-2017 au fost identificate opt încăperi, dispuse în trei şiruri. Primul şir se compunea din două încăperi (C1 şi C2), la nord de acestea, alte trei încăperi (C3, C4 şi C5) formau al doilea şir. La nord de acest şir, compartimentarea nu mai este atât de clară, limita nordică, colţul nord-vesti, precum şi colţul nord-estică nefiind degajate. Şirul a al doilea se închide în partea de est cu o absidă, dar arcul ei ocupă doar jumătate din latura estică a încăperii C4. Imediat la est de C4 şi nord de încăperea absidată se dezvoltă spaţiul unei alte încăperi, pe care datorită poziţiei sale (dispusă în continuare şirului al doilea şi respectiv al treilea) am denumit-o C6. Colţul nord- estic al încăperii a fost distrus, în 1986, de săparea şanţul conductei magistrale de alimentare cu apă a oraşului Câmpulung. Până în momentul de faţă, pe latura nordică a clădirii termelor se conturează spaţiul unui alt bazin şi la est de el o încăpere de mari dimensiuni. Începând din 2017, am urmări ca prin săpătură să degajăm integral clădirea termelor.
După cum am subliniat anterior, colţul nord- estic al încăperii C6 a fost distrus de şanţul conductei. În 2016, el a fost suprins la colţul nord- estic al Sp. D, intersectând zidul care delimita încăperea C6 în partea de nord şi întrerupând şirurile de pile de hipocaust. În partea superioară, şanţul era foarte larg, din colţul nord-estic al suprafeţei până către jumătatea ei, zona cu pietriş avea o lăţime de circa 3,5 m. Şanţul umplut cu pietriş trecea în diagonală prin suprafaţă, având o direcţia NV-SE. Pereţii săi nu erau verticali, ci săpaţi uşor în „V”, de aceea am luat în calcul posibilitatea ca în colţul nord-estic al suprafeţei să fi rămas unele structuri arheologice neafectate de excavaţii. Dar în 2016, timpul nu ne-a permis să degajăm integral umplutura cu pietriş, acest lucru reuşindu-se în campania 2018, dar operaţia s-a dovedit a fi doar cronofagă, excavarea şanţului distrugând toate vestigiile.
Pe latura sudică, în campania 2018 s-a cercetat un praefurnium, care alimenta cuptorul ce încălzea bazinul cu apă caldă, caldarium, situat, conform preceptelor vitruviene, pe latura de sud a edificiului (Vitruvius, De architectura, V, 10, 1: Primum eligendus locus est quam calidissimus, id est aversus ab septentrione et aquilone. Ipsa autem caldaria tepidariaque lumen habeant ab occidente hiberno, si autem natura loci inpedierit, utique a meridie, quod maxime tempus lavandi a meridiano ad vesperum est constitutum) După cum am subliniat şi mai sus, încăperile de pe latura sudică a clădirii termelor, două: C1 şi C2, au fost identificate prin intermediul a patru secţiuni S1-S4. Deja din campania 2015, unele porţiuni din martorii dintre cele patru secţiuni au fost degajate. În campania 2017, spaţiul celor două încăperi a fost săpat integral, în interiorul C1 fiind demontaţi martorii dintre S1 şi S2, S2 şi S3. Astfel, s-au putut preciza dimensiunile celor două încăperi, cea din partea de vest (C1) măsurând la interior 7,60 x 5,90 m, iar cea de la est de ea (C2), 3,20 x 3 m. Tot atunci, s-a observat că între zidul estic al încăperii C1 şi zidul sudic al încăperii C2 a fost intercalat un praefurnium. El a făcut obiectul cercetării noastre în 2018.
În interiorul încăperii C1 au fost identificate pilele de hipocaust şi nişte piloni care susţineau podeaua. Pilonii, trei erau lipiţi de zidul sudic, alţii doi se aflau pe latura nordică a încăperii, însă nu lipiţi de zid, ci între cele două structuri se intercala un şir de pile. Alţi trei piloni erau dispuşi pe latura estică. Nici aceştia nu erau lipiţi de zid, ci la fel ca pe latura nordică, între cele două structuri era intercalat un şir de pile de hipocaust. Între aceşti piloni, pile de hipocaust erau dispuse în nouă şiruri pe direcţie nord-sud şi în şapte pe direcţie vest-est (cărămizile folosite la pilele de hipocaust măsurau: 28/0,29 x 0,28/0,29 x 0,8 cm). Distanţa dintre aceste şiruri era de 0,30 - 0,35 m, excepţie făcând numai cele două intercalate între piloni zidurile de est şi nord, aflate la 0,10 - 0,15 m faţă de paramentul zidului. De asemenea, pe latura de vest şi sud (aici zidul prezintă o plintă la interior lată de 25 cm), s-a păstrat in situ un rest de podea, precum şi parte din tencuiala de pe pereţii, ambele din cocciopesto. Situaţia aceasta a permis să apreciem înălţimea pilelor, care nu depăşea 0,70 - 0,80 m.
Pe lângă structurile legate de susţinerea podelei, pe latura sudică a încăperii, aproximativ la jumătatea ei, a fost identificat un canal de evacuare a apei (în 2014). În zona gurii de evacuare, la interior, zidul s-a prăbuşit, păstrându- se doar paramentul exterior. Din interiorul bazinului, prin zid trecea o conductă, din tuburile de lut fiind recuperate mai multe fragmente. La exterior, gura de evacuare era perfect pătrată şi măsura 0,25 x 0,25 cm. Acest element, precum şi prezenţa praefurnium-ului pe latura estică au condus la stabilirea funcţionalităţii încăperii. Ea poate fi identificată cu un caldarium, situat, după cum precizam, conform preceptelor vitruviene, pe latura de sud a clădirii termelor.
Un singur fornax încălzea bazinul. În 2017, după demontarea martorul dintre S2 şi S3, în interiorul bazinului, pe latura sa estică, au apărut o serie de elemente specifice unui fornax. În primul rând, a fost observată o boltă realizată din cărămizi. Apoi, o a doua constatare a fost aceea că, în interiorul bazinului „cuptorul” se prelungea cu aproximativ un metru pe sub podea acestuia, fapt sugerat de prezenţa unei vetre, dar şi pilonilor care flancau această vatră. Vatra a fost amenajată prin săparea în pietrişul nativ a unei gropi de formă rectangulară, cu adâncimea de 0,20 cm şi suprafaţa de circa 1,00 x 1,00 m. Vatra era realizată din cărămizi de formă pătrată (de tipul celor utilizate la pilele de hipocaust, pasta lor era gălbuie). Ele erau aşezate pe două asize, iar între ele era prezentă multă cenuşă şi lut ars puternic (din vatră). La bază, bolta cuptorului avea o deschidere de 1,10 m, la exterior, ea măsura 1,70 m.
În exteriorul bazinului, a fost amenajat praefurnium-ului, care a făcut obiectul cercetării din 2018. Legat de acesta, s-a observat că bolta cuptorului, ieşea în afara zidului estic al bazinului cu 25-28 cm. În faţa bolţii, de-o parte şi de alta a ei, un zid de piatră lat de 0,75 m şi o plintă din lespezi de piatră, lată de 20 cm şi lipită de zidul sudic C2, alcătuiau pereţii praefurnium-lui. Zid care constituia peretele sudic al praefurnium-ului, ca de altfel şi plinta avea o lungime de 1,45 m şi erau zidite în trepte. În cazul zidului, capătul său estic, el măsura 0,50 m, iar partea opusă atinge înălţimea de 0,80 m. Distanţa dintre pereţii praefunium-ului era de 1,10 m. Între ei, desigur în continuarea vetrei, au fost amenajată o structură din cărămizi (în spaţiu au fost intercalate trei cărămizi cu lăţimea de 28 cm), peste ele a apărut un strat de pământ ars şi cenuşă. Pentru amenajarea praefurnium-ului s-a săpat o groapă de 2,04 x 1,50 m. Limita ei superioară apare la 0,80 (pe profil) – 1,10 m (la peretele praefunium-ului) şi se adâncea în pământul viu până la 0,90 m. În faţa praefurnium- ului, groapa aceasta se lăţeşte către sud şi est, în partea de sud fiind surprinsă în profilul lui S3. Pe acest profil, la 1,50 m est faţă de punctul unde este implantat zid estic al bazinului (distanţa este aproape egală cu lungimea peretelui sudic al preafurnium-ului), se observă cum marginea gropii a fost tăiată drept, în partea opusă, cealaltă margine apare mult alveolată, situaţie determinată şi de prezenţa unui nuc ale cărui rădăcini au bulversat straturile arheologice. Către est, limitele gropii nu se disting foarte clar în pământ. De asemenea, în faţa praefurnium-ului a apărut o amenajare din pietre, fără a putea însă să precizăm încă relaţia dintre aceasta şi praefurnium. La sud de zidul praefurnium-ului, între acesta şi profilul lui S3, în solul viu se distinge clar amprenta gropii unui stâlp (post-hole), din structura care susţinea acoperişul de deasupra praefurnium-ului.
În campania din 2019, vom urmări să clarificăm cum era amenajat spaţiul din faţa praefurnium-ului, dar şi alte detalii legate de această structură. De asemenea, dacă finanţarea ne-o va permite, vom continua degajarea altor încăperi ale clădirii termelor.
Rezumat
English Abstract En 2017, à Voineşti (dép. d’Argeş), sur la côte sud du bâtiment des thermes, nous avons dégagé la salle chaude (caldarium), située d’après les préceptes de Vitruvius (De architectura, V, 10,
1) au sud, et à l’est de celle-ci, une autre chambre, plus petite, et dont la fonctionnalité n’est pas encore claire. Nous avons aussi constaté que l’hypocauste de la salle chaude était alimenté par l’air chaud d’un seul foyer (fornax). Il était placé entre le mur est de la salle chaude et le mur sud de la chambre C2. En 2018, le foyer et son praefurnium ont fait l’objet de nos recherches.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
Ilustratii
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-1-plan-general.jpg' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-2.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-3.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-4.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-5.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2018. Raportul nr. 95, Voineşti, Măilătoaia.<br /> Sectorul Ilustratii.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2018/1-sistematice/095-Voinesti-Leresti-AG-s/Ilustratii/fig-6.JPG' target=_blank>Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă</a>


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu