Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Preistorie;
Epoca bronzului;
Hallstatt
Perioade
Preistorie;
Protoistorie;
Epoca bronzului;
Hallstatt
Categorie
Domestic;
Industrial
Tipuri de sit
Exploatare/carieră;
Exploatare minieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bistriţa-Năsăud
Localitate   Beclean
Comuna   Beclean
Punct
Băile Figa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Harding Anthony F.
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Puskas Jozsef
Ştefan Călin Dan Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Ştefan Maria Magdalena Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cod RAN    32492.02
Raport Băile Figa este singurul sit arheologic de exploatare a sării din spaţiul intracarpatic cercetat sistematic şi unul dintre cele mai relevante situri de acest gen din Europa (HARDING 2013). În plus, datorită abundenţei în lemn arheologic bine conservat, acest sit prezintă un potenţial, nebănuit până de curând în Europa de sud-est, pentru cercetări privind diverse aspecte ale exploatării pre şi protoistorice a lemnului, precum şi pentru elaborarea scării dendrocronologice regionale (HEUSSNER 2014). Din punct de vedere socio-economic, vecinătatea sitului de un centru de agrement cu aflux turistic ridicat oferă oportunităţi deosebite pentru dezvoltarea laturii culturale a turismului local.
Cercetările arheologice efectuate în acest sit în anii 2006 - 2018 (CAVRUC, HARDING 2008; 2011; HARDING & KAVRUK 2013; CAVRUC et al 2014; 2015; KAVRUK et al 2016; 2017; 2018) au scos la lumină urme consistente de exploatare a sării datând de la eneolitic până în secolul XX. Dintre acestea predomină vestigiile din finalului epocii bronzului timpuriu (cca. 2300 - 1900 BC), finalului epocii bronzului mijlociu (cca. 1630 - 1400 cal BC), epoca bronzului târziu (cca. 1400 - 800 cal BC) şi cea de-a doua epocă a fierului (cca. 400 - 150 cal BC).
Secţiunea XV. Începând din anul 2013, din cauza diminuării resurselor financiare, săpăturile sunt efectuate numai în S.XV. Aceasta a fost deschisă în anul 2008 în sectorul central-sudic al văii Pârâului Sărat, care traversează situl de la sud la nord (Figura 1/1,2). Cercetările din această secţiune au scos în evidenţă câteva structuri şi numeroase unelte şi ustensile, printre care menţionăm „troace”, jgheaburi, scări, palete şi baroase de lemn, ciocane de piatră de minerit ş.a. datând aproximativ din sec. XI - IX î. Hr.
S.XV (16 m N - S x 14 m V - E) cuprinde albia şi pantele accentuate ale malurilor Pârâului Sărat, diferenţa maximă de nivel în cadrul secţiunii fiind de 5,74 m (Figura 1/3). Secţiunea include trei sectoare: central, lateral estic şi lateral vestic. Sectorul central cuprinde albia şi malurile line ale pârâului, cel lateral vestic - panta malului stâng, înalt de 4 m, iar cel lateral estic - panta malului drept al pârâului, înalt de cca. 5,7 m (Figura 2/1,2). În sectorul central, săpăturile au fost efectuate într-un sigur plan, iar în cele laterale, pentru a preveni prăbuşirea malurilor, în trepte de cca. 0,5 - 0,7 m late şi tot atât de înalte.
Cercetările în S.XV au relevat trei unităţi stratigrafice principale: sol vegetal (ad. 0 - 0,2 m), lut galben în amestec cu pietriş (ad. la 0,2 - 1,2/1,5 m), nămol sărat de culoare predominant cenuşie (ad. 1,2/1,5 - 2,2/2,5 m). La baza stratului de nămol se află masivul de sare. Urme de structuri in situ se află doar în stratul de nămol (structuri de lemn elevate) şi roca de sare (structuri adâncite). Marea majoritatea artefactelor se găsesc în stratul de nămol (Figura 3).
Spre finalul campaniei din anul 2018, săpăturile în S.XV au ajuns la roca de sare pe cca. 1/3 din suprafaţă sectorului central: la vest de pârâu - pe o suprafaţa de cca. 3 - 4 m (V-E) x 5 m (N-S), în colţul sud-estic al sectorului - pe suprafaţa de cca. 2,5 m (N-S) x 3 m (V-E), precum şi în imediata apropierea vestică a puţului Structurii 1-XV-2013. În restul suprafeţei sectorului central săpăturile au ajuns la mijlocul sau partea inferioară a stratului de nămol. Cele 6 trepte realizate în sectorul lateral estic au secţionat stratul vegetal şi cel de lut galben în amestec cu pietriş. În sectorul lateral vestic, treapta inferioară a atins stratului de nămol, în timp ce celelalte 4 trepte au secţionat pământul galben.
Până la finalul campaniei din anul 2018, în S.XV au fost descoperite şi parţial dezvelite 7 structuri: 1-XV-2013, 2-XV-2013, 3-XV-2013, 1-XV-2018, 2-XV-2018, 3-XV-2018, 4-XV-2018. Cel puţin trei dintre acestea (1-XV-2013, 2-XV-2013 şi 3-XV-2013), după toate aparenţele, sunt interconectate. Dintre acestea, Structura 1-XV-2013 este o fântâna cu puţ tronconic săpat în nămol, având pereţii căptuşiţi cu împletitură de nuiele orizontale şi pari verticali. În fundul puţului a fost descoperit un şanţ îngust (0,4 - 0,5 m) şi adânc peste 0,7 m, săpat în roca de sare. Puţul a fost împrejmuit de un gard circular realizat din împletitură de nuiele orizontale şi pari verticali. Conform datării 14C obţinute în anul 2018 din probe prelevate de la nuielele căptuşelii puţului, acesta datează din cca. 1000 - 900 cal BC. Structura 2-XV-2013 este un gard de lemn format din scânduri, pari, troace despicate, jgheaburi şi o lopată, înfipte în nămol sărat până la roca de sare şi prinse cu legături de nuiele de un par lung aflat în poziţie orizontală. Conform datării dendrocronologice a patru probe prelevate în anul 2014 din scânduri de stejar, Structura 2-XV-2013 datează după anul 980 BC. Structura 3-XV-2013 includea două rânduri drepte şi paralele de pari verticali, unul dintre care servea drept par de susţinere a împrejmuirii Structurii 1-XV-2013.
Celelalte structuri (1-XV-2018, 2-XV-2018, 3-XV-2018 şi 4-XV-2018) au fost depistate spre finalul campaniei din anul 2018 şi nu au putut fi clar delimitate.
Cercetările efectuate în anul 2019
Obiectivul general al cercetărilor din anul 2019 au a fost dezvelirea şi documentarea structurilor descoperite anterior în S.XV. În acest scop, cercetările au urmărit următoarele obiective specifice:
îndepărtarea nămolului până la masivul de sare din partea vestică, centrală şi nordică a sectorului central al S.XV;
dezvelirea Structurii 1-XV-2018;
delimitarea Structurii 2-XV-2018 în limitele sectorului central şi stabilirea poziţiei stratigrafice şi conexiunilor acesteia;
delimitarea traseului complet al Structurii 3-XV-2018 şi stabilirea conexiunilor acesteia;
dezvelirea Structurii 4-XV-2018 în limitele sectorului central;
prelevarea probelor de la structurile şi artefactele de lemn în vederea datării acestora;
conservare in situ a secţiunii şi structurilor dezvelite.
Pentru atingerea obiectivelor sus-menţionate, în anul 2019 am îndepărtat nămolul până la masivul de sare din partea vestică, centrală şi nordică a sectorului central al S.XV, în total pe cca. 1/2 din cuprinsul secţiunii. Suprafaţa masivului de sare are culoarea albă cu dungi cenuşii, este foarte dură şi prezintă două pante line ce coboară din est şi vest spre canalul adânc şi îngust al vechiului traseu al Pârâului Sărat, care traversează S.XV de la SV la NE.
Structuri cercetate în anul 2019
În anul 2019 am continuat dezvelirea structurilor 1-XV-2018, 2-XV-2018, 3-XV-2018 şi 4-XV-2018.
Structura 1-XV-2018 a fost descoperită în anul 2018 pe treapta inferioară a sectorului lateral vestic. În anul 2019, în urma îndepărtării parţiale a nămolului din jumătatea nordică a două trepte inferioare, până la adâncimea de cca. 0,75 m de la suprafaţa actuală a terenului, pe o lungime de 5,0 m, am dezvelit parţial un gard de lemn, relativ rectiliniar. În jumătatea sa nordică, pe o lungime de 2,5 m, acesta era format din 12 scânduri masive şi 4 pari înfipţi în nămol în poziţie verticală. De ambele laturi ale acestora se aflau 4 pari orizontali. La 2,5 m sud, pe aceeaşi linie, am dezvelit un fragment mare de „troacă” de lemn şi câţiva pari înfipţi în poziţie verticală în nămol. Între scândurile verticale din partea nordică a gardului şi „troaca”, în profilele ambelor trepte, până aproape de masivul de sare, am surprins conturul unui posibil şanţ care perfora malul pe direcţia V - E. Acesta se distingea ca o pată lată de cca. 1 m şi înaltă de 1,3 m, cu umplutura formată din nămol de culoarea cenuşie-albăstruie, ce contrasta cu fundalul format din nămol amestecat cu pământ, de culoarea cenuşie-gălbuie. La baza acestui posibil şanţ, direct pe roca de sare, se observă câţiva pari culcaţi pe roca de sare. Anterior, în dreptul şi în imediata apropiere a acestora, direct pe roca de sare, am dezvelit o aglomerare de pari masivi culcaţi pe roca de sare, suprapusă de vreascuri. După toate probabilităţile, aceşti pari au aparţinut porţiunii gardului căzut în urma unui curent de apă prin „şanţul” sus-menţionat, iar vreascurile au fost aduse de de apă din pădurea aflată în apropierea vestică a S.XV.
Structura 2-XV-2018 a fost descoperită în anul 2018 lângă malul vestic al sectorului central. În anul 2019, în urma îndepărtării nămolului şi spălării rocii de sare, am reuşit să delimităm partea estică a acestui complex care s-a dovedit a fi o groapă săpată în rocă de sare. Aceasta este de formă neregulată, are margini curbe, este lungă de 2,0 m (N-S) şi lată de 1,2 m (E-V). Capătul estic al gropii se uneşte cu Structura 3-XV-2018 (a se vedea mai jos). În partea superioară, umplutura gropii a fost formată din pământ gălbui-cenuşiu. Groapa tot timpul este plină cu apa care abundent izvorăşte din adâncul ei. Am golit groapa doar parţial, până la ad. de cca. 0,3 - 0,4 m. Cu acest prilej am relevat pereţii neuniformi ai gropii şi umplutura formată din pământ amestecat cu nămol, de culoarea cenuşie-negricioasă, fără artefacte. În profilul peretelui vestic al sectorului central, pe toată înălţimea acestuia (1,3 m), în dreptul gropii, se observa o pată de culoare gălbuie-cenuşie, care contrastează cu culoarea cenuşie-negricioasă a restului peretelui. Am măsurat adâncimea gropii (cca. 1,7 m de la suprafaţa masivului de sare) cu ajutorul unui par, pe care l-am împins până la fund.
Structura 3-XV-2018 este un şanţ săpat în roca de sare descoperit iniţial, în 2018, în apropierea vestică nemijlocită a puţului Structurii 1-XV-2013 la ad. de 1,9-2,0 m de la suprafaţa actuală a terenului. În anul 2019, acesta a fost urmărit până la Structura 2-XV-2018 cu care se uneşte. Are traseul rectiliniar orientat V-E şi secţionează roca de sare pe o lungime de 4 m. Şanţul este de 0,4-0,8 m lat şi peste 0,9 m adânc. Am golit şanţul parţial, fără să-i atingem fundul. Umplutura şanţului este formată din pământ amestecat cu nămol (similar cu cel al gropii), în care se observau o serie de artefacte de lemn: un fragment de „troacă”, 4 jgheaburi, câteva fragmente de legături din nuiele răsucite ş.a.
Structura 4-XV-2018 a fost depistată în anul 2018, în partea sud-estică a sectorului central şi a fost dezvelită în anul 2019. Ea a fost formată dintr-o aglomerare de mai multe bârne paralele alăturate, culcate direct pe masivul de sare. Aceleiaşi structuri, îi mai aparţin, probabil, 4 sau 5 pari înfipţi în nămol în poziţie verticală. Structură a putut fi dezvelită pe o suprafaţă de cca. 4 x 4 m. Cu siguranţă, ea se extinde la vest şi nord de pereţii sectorul central al S.XV. Din această structură au fost prelevate 5 probe de lemn pentru datarea prin metoda 14C. Diapazonul datelor obţinute se încadrează între 1128 cal BC (93.8 %) şi 811 cal BC (95.4 %). Cea mai veche dintre acestea (1128-929 cal BC, 93.8 %) nu se suprapune deloc cu cea mai recentă (916-811 cal BC, 95.4 %).Artefacte descoperite
În anul 2019, în cuprinsul S.XV am descoperit 81 de obiecte izolate, fragmentate sau întregi. O parte dintre acestea provin de la structuri dezmembrate de lemn, iar altele sunt unelte sau ustensile. Dintre acestea din urmă menţionăm un ciocan masiv de piatră de minerit (Figura 4/1) şi câteva obiecte remarcabile de lemn: un vas de lemn (Figura 4/2), o paletă/lopăţică (Figura 4/3), o coadă în formă de L a unui celt (Figura 4/4) şi o covată (Figura 4/5). Acestora li se adaugă câteva fragmente de scară, „troace”, jgheaburi, nuiele despicate, legături de nuiele ş. a.
Cronologia vestigiilor descoperite în S.XV
Interconexiunea fizică între structurile 1-XV-2013, 2-XV-2013, 3-XV-2013, 2-XV-2018 şi 3-XV-2018, puternic sugerează contemporaneitatea acestora. Două dintre acestea au fost datate. Astfel, Structura 1-XV-2013 a fost datată, prin metoda 14C, între anii cca. 1000 şi 900 cal BC. Data absolută cea mai târzie stabilită pentru Structura 2-XV-2013, prin metoda dendrocronologică, este anul 980 BC. Astfel, complexul format din structurile interconectate, poate fi încadrat între anii 980 şi 900 BC. Având în vedere faptul că şanţul (Structura 3-XV-2018) care traversează fundul puţului Structurii 1-XV-2013, se uneşte cu groapa (Structura 2-XV-2018), putem presupune că tot complexul format din aceste structuri datează din aceeaşi perioadă. După toate probabilităţile, Structura 4-XV-2018 datează din aceeaşi perioada.
În decursul anilor, inclusiv în anul 2019, au fost datate câteva artefacte descoperite în S.XV: „troaca” nr. 1 (cca. 1050 - 980 cal BC), „troaca” nr. 4 (1112 - 923 cal BC; 900 - 800 cal BC), „troaca” nr. 5 (1045 - 895 cal BC), covată (996 - 834 cal BC), scara (1116 - 926 cal BC), castronul (1419-1262 cal BC). Astfel, cu o singură excepţie (castronul), datările pentru artefactele descoperite în S.XV se încadrează între cca. 1116 şi 800 cal BC. Combinarea acestora sugerează că acestea datează între cca. 1000 şi 900 cal BC.
Vârstele combinate ale artefactelor şi structurilor la un loc sugerează intervalul cuprins între 980 BC şi 900 cal BC drept vârsta cea mai probabilă pentru întregul complex, de care par să fi aparţinut toate structurile şi cele mai multe artefactele descoperite în S.XV.
În ceea ce priveşte vârsta mai mare a castronului (1419-1262 cal BC) precizăm că, întrucât acesta a fost descoperit în albia Pârâului Sărat, este posibil ca el să fi fost adus de apele pârâului dintr-un context aflat în amonte de S.XV, unde de altfel, la cca. 40 sud de S.XV, a fost documentată o structură (central plank dam) de lemn datând din cca.1400-1250 cal BC (HARDING KAVRUK 2013).
Interpretarea descoperirilor
Cercetările din S.XV au dezvăluit un context arheologic privind exploatarea sării cu ajutorul „troacelor”, a.z. trough salt production technique (HARDING 2015) mult mai complex decât şi-a imaginat cineva vreodată. Tot ansamblu al descoperirilor din S.XV sugerează un proces complex care implica atât extragerea sării geme cât şi cel de procesare a apei sărate.
Experimente
Ţinând cont de acest context, pentru reconstituirea acestui sistem de exploatare a sării, în anii 2017-2019, în cadrul Proiectului UEFISCDI „Etnoarheologia sării în spaţiul Intracarpatic al României - EthnosalRo3” (contract finanţare nr.151/2017) am efectuat o serie de experimente. Acestea au demonstrat eficienţa mai multor modalităţi tehnice: havarea rocii de sare cu ajutorul jeturilor de apă, obţinerea slatinei din nămol, sporirea salinităţii slatinei, decantarea şi filtrarea acesteia (BUZEA 2018).
Diseminarea publică a cercetărilor
Săpăturile şi experimentele au fost efectuate în faţa numeroşilor localnici, turişti, arheologi şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi centrale. În perioada 26-28 septembrie 2019, am organizat la Băile Figa Ziua Porţilor Deschise şi Sesiunea Ştiinţifică a MNCR, cu participarea internaţională.
Conservarea vestigiilor
La finalul sezonului de săpături arheologice, cu sprijinul Primăriei Beclean, S.XV a fost acoperită, iar malurile şi complexele arheologice, consolidate prin amenajarea unor structuri de lemn. Obiectele de lemn descoperite se află la laboratorul de conservare din Suceava în procesul de desalinizare şi conservare la un laborator specializat.
Perspectivele cercetărilor
Pentru următorii trei ani, colectivul îşi propune finalizarea cercetărilor în S.XV şi amenajarea pe locul acesteia unei expoziţii permanente.
Rezumat Fig. 1-1; Fig. 2-1; Fig. 3; Fig. 4-1
English Abstract Băile Figa is the only ancient salt production site in the Carpathian Basin, which has ever been excavated. At present it is one of the most relevant sites of this kind in Europe. The most significant evidence for salt production uncovered in the site dates to ca. 1630 - 800 and 400 - 150 cal BC. Besides, due to the abundance of well-preserved ancient timbers, this site provides exceptional potential for studying the ancient timber exploitation, as well as for developing a regional dendrochronological scale.
Since 2013, the excavations are only carried out in the trench S.XV located in the central-southern sector of the brine stream valley, which crosses the site from south to north. The trench covers an area of 16 m (N - S) x 14 m (V - E) and includes the stream-bed and its steep and high banks (Figure 1/1-3). The excavations in the trench carried out till 2018 have revealed rich evidence for salt production, dating mainly to ca. 1100 - 900 BC. It included 5 interconnected wooden features, a pit and a ditch dug in the salt massif, as well as several wooden troughs, gutters, ladders, hammers, wedges, socket axes hafts, as well as stone mining tools, pottery and others.
Features investigated in 2019
In 2019, the excavations in S.XV mainly focused on 4 archaeological features: 1-XV-2018, 2-XV-2018, 3-XV-2018, 4-XV-2018. Feature 1-XV-2018 has been uncovered in the north-west part of the trench. It was a fence, about 5 m long, made of a dozen of vertical planks, stakes, and a split trough stuck into the mud, as well as of four horizontal planks along them. Feature 2-XV-2018 has been partially uncovered in the western part of the trench. It was a pit with roundish irregular sides (over 2.5 x 1.8 m) dug in the salt massif to a depth of ca. 1.7 m. Feature 3-XV-2018 has been uncovered in the central part of the trench. It was a ditch dug in the salt massif, 0.4 to 0.8 m wide, over 0.9 m deep, and about 4 m long. The ditch connected the features 2-XV-2018 and 1-XV-2013. Feature 4-XV-2018 has been uncovered in the south-east corner of the trench, at a surface of about 4 x 4 m, and consisted of a cluster of parallel beams laying on the salt massif and a few vertical posts. The feature continues eastwards and southwards beyond the edges of the trench (Figure 2/ 1-2; Figure 3).
Artifacts found in 2019
In 2019, a stone mining hammer (Figure 4/1) and several wooden artifacts, among which a bowl (Figure 4/2), a paddle (Figure 4/3), a socketed axe haft (Figure 4/4), a pan (Figure 4/5), a ladder and others, were found in S.XV.
The chronology of the finds
In 2019 some of the timber features (Structure 4-XV-2918) and artifacts (the ladder, the troughs nos. 4 and 5 and some others) were radiocarbon dated by the Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Most of the dates fall between 1100 - 900 cal BC. Just a date (a wooden bowl) falls between ca. 1419-1262 cal BC. The contexts and most of the artifacts discovered in S.XV seem to have been part of a complex production system aimed at brine and rock salt processing.
Bibliografie Buzea 2010, Dan Buzea, Experimentul „Troaca”, în: Angustia 14, 2010, Arheologie - Etnografie - Educaţie Muzeală, Sf. Gheorghe, p. 245-256.
Buzea 2018, Dan Buzea, Raport preliminar asupra experimentelor arheologice desfăşurate la Beclean – Băile Figa jud. Bistriţa-Năsăud, 2017 – 2018. Utilizarea ”troacelor” şi instalaţiilor din lemn în procesul de extragere şi exploatare a surselor de sare, slatină şi nămol sărat (I), în: Angustia 22, 2018, p. 9-136.
Cavruc, Harding 2008, Valeriu Cavruc, Aanthony F. Harding, Noi cercetări arheologice privind exploatarea sării în nord-estul Transilvaniei. Raport preliminar. În: (Eds. D. Monah, Gh. Dumitroia, D. Garvăn) Sarea, de la prezent la trecut, Piatra Neamţ: Editura Constantin Mătasă, p. 149-178
Cavruc, Harding 2010, Valeriu Cavruc, Anthony F. Harding, cu contribuţii de: Dan Buzea, Adela Kovacs, George G. Marienscu, Tomasz Wazny, Richard Brunning, A. G. Brawn, Cercetările privind exploatarea sării în nord-estul Transilvaniei (2006-2010). Raport preliminar / The researches on salt exploitation in north-eastern Transylvania (2006-2010). Preliminary report, în Angustia 14, p. 165-244.
Cavruc et al 2014, Valeriu Cavruc, Dan Lucian Buzea, Adela Kovacs, Radu Zăgreanu, Cercetări arheologice efectuate la Băile Figa în anii 2013 – 2014. Secţiunea XV. Raport Preliminar, în Angustia 17-18, p. 151-180.
Cavruc et al 2015, Valeriu Cavruc, Dan Lucian Buzea, Jozsef Puskás, Magdalena Ştefan, Radu Zăgreanu, Ionel Popa, Anca Ionela Semeniuc. Cercetări arheologice efectuate la Băile Figa în anul 2015. Secţiunea XV. Raport preliminar. ANGVSTIA 19, 2015, Studii şi cercetări de arheologie, p. 55-112.
Harding 2013, A. Harding, Salt in Prehistoric Europe. Sidestone Press, Leiden. 2013.
Harding & Kavruk 2013, Anthony Harding and Valerii Kavruk, with contributions by Krzysztof Bukowski, Andrea Chiricescu, Richard Brunning, Adela Kovács, Dan Buzea, Marion Uckelmann, Dan Ştefan, Eszter Bánffy, Tomasz Ważny, Ionel Popa, Anca Semeniuc, Gelu Ţiculeanu, Rowena Gale, Nyssa Mildwaters and Steven J. Allen: Explorations in Salt Archaeology in the Carpathian Zone, ed. Archaeolingua, Budapesta.
Kavruk et al 2016, Valerii Kavruk, Dan Lucian Buzea, Radu Iustinian Zăgreanu, Jozsef Puskas – Băile Figa, Băile Figa, oraş Belcean, jud. Bistriţa-Năsăud. Punct: Băile Figa, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2015, Bucureşti, p. 20-22.
Kavruk et al 2017, Valerii Kavruk, Anthony F. Harding, Dan Lucian Buzea, Călin-Dan Ştefan, Maria-Magdalena Ştefan, Radu Iustinian Zăgreanu, Jozsef Puskas – Băile Figa, Băile Figa, oraş Belcean, jud. Bistriţa-Năsăud. Punct: Băile Figa, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2016, Bucureşti, p. 20-22.
Kavruk et al 2019, Valerii Kavruk, Dan Lucian Buzea, Radu Iustinian Zăgreanu, Jozsef Puskas – Băile Figa, Băile Figa, oraş Belcean, jud. Bistriţa-Năsăud. Punct: Băile Figa, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2018, Bucureşti, p. 19-21.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu