.
Baia | Judeţ: Tulcea | Punct: Acik-Suat | Anul: 2019
Anul:
2019
Epoca:
Epoca greacă şi elenistică;Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca greacă;
Epoca arhaică;
Epoca elenistică
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Locuire civilă;
Aşezare deschisă;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Baia
Comuna:
Baia
Punct:
Acik-Suat
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Sternberg Myriam Université de Provence Aix Marseille I - CNRS MMSH-Centre Camille Jullian, France
Baralis Alexandre Musee du Louvre, Paris
Boubounelle Olga Université Paris X - Nanterre
Lebouteiller Pascal Institut Français d’Etudes Anatoliennes, Istanbul
Lungu Vasilica Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti
Milan Marco École Normale Supérieure, Paris, France
Morand Nicolas
Pantelimon Răzvan Universitatea Bucureşti
Plederer Răzvan
Popova Tsvetana Institutul de Arheologie, Sofia, Bulgaria
Streinu Alina Muzeul Municipiului Bucureşti
Streinu Marius Institutul Naţional al Patrimoniului
Tufaru Ilie Marian Institutul Naţional al Patrimoniului
Cod RAN:
Raport:

Date tehnice
Reper: 1,96 km de statia de pompare a apei; 6,1 km NNE de satul Sinoe, 8,3 km de satul Mihai Viteazu; 9,6 km S-E de satul Baia.
Descriere: Din punct de vedere geografic obiectivul arheologic este amplasat pe o fâşie de pământ cu aspect peninsular fiind delimitat de Lacul Goloviţa, pe latura de NE-SE, şi de teren arabil, pe latura de NV-SV.
Reper hidrografic: Lacul Goloviţa
Coor...donate: 44°40’28.61”N, 28°46’26.37”E
Forma de relief: promontoriu de înălţime medie, ce coboară în pantă spre lac. Utilizare teren: păşune, depozit de stuf şi teren arabil.

Scurtă prezentare
Fotografiile aeriene şi din satelit oferă posibilitatea identificării, pe platoul numit Acic Suat, a unei arii intens locuite, învecinată spre sud şi vest cu o amplă zonă de necropole, unde fotografiile satelitare prezintă formaţiuni circulare de tipul celor din necropola Orgamei sau Istrosului. De asemenea, se pot observa mai multe căi de acces (drumuri) dinspre şi înspre zona locuită, unele dintre acestea fiind orientate spre sud-est de-a lungul malului lacului Goloviţa, în direcţia cetăţii Istros/Histria, altele către vest.
Informaţiile anterioare (vezi bibliografia) şi cercetările noastre de suprafaţă şi cele sistematice au demonstrat prezenţa a patru perioade importante de ocupare a zonei, repartizate după cum urmează:
1. Perioada neolitică
Frecventarea zonei în perioada neolitică este sporadică, fiind demonstrată de două fragmente de topoare fragmentare şi de fragmente ceramice descoperite în straturile târzii din perimetrul cercetat.
2. Perioada greacă arhaică
Perioada greacă este bogat confirmată atât prin prezenţa materialului ceramic din suprafaţă, cât şi de informaţiile transmise de cei care au cercetat zona înaintea noastră, la care se adaugă rezultatele obţinute în urma săpăturilor din ultimii ani (vezi bibliografia). Din această perioadă a fost descoperite locuinţe, vetre şi o mare construcţie rectangulară tri-modulară cu urme de vatră din pământ galben bătătorit şi ars. Materialul ceramic descoperit în aceste amenajări şi în straturile aferente, cercetate parţial, este format în special din vase de import: amfore de Clazomene, Lesbos şi Chios, precum şi din vase din ceramică fină de tipul Late Wild Goat sau cupe ioniene Villard B2, sau din grupul vaselor din ceramică gri sau bej lucatre la roată (căni, boluri, amfore de masă, lekanai etc.). Comparativ cu materialul de import sau cel colonial, vasele din ceramică modelată cu mâna sunt extreme de puţine. Descoperirile de vârfuri de săgeţi cu valoare premonetară se concentrează în intervalul dintre a doua jumătate a secolului al VI-lea a. Chr. şi începutul secolului al V-lea a. Chr., susţinând astfel cronologia sitului.
3. Perioada cuprinsă între sfârşitul epocii clasice şi începutul epocii elenistice
Cinci locuinţe, dintre care 4 cu fundaţii de piatră şi pereţii parţial din piatră, parţial din chirpic, unele cu acoperişul din ţigle (L1, L2, L3), identificate în S1, S2, S3, S4, S4a, S4b, S4c, S10, datate în secolele IV-III a.Chr., au fost cercetate parţial. In interiorul unei locuinţe (L1) din S1 a fost descoperită o vatră amenajată la nivelul solului cu urme de arsură intensă. În locuinţe L2, din S3, si L5 din S2, cercetate parţial, o bună parte a inventarului a fost surprins pe loc sub zidurile de piatră prăbuşite sau sub presiunea pereţilor din lutuială pe schelet de lemn. Aici s-a descoperit o importantă cantitate de materiale de construcţie, vase ceramice, în special amfore de Thasos şi Heracleea Pontica, unele ştampilate, precum şi mai multe greutăţi de război de ţesut, toate databile între a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului al III-lea a.Chr. O trăsătură importantă a locuirii de epocă greacă rezultă din amenajarea îngrijită a spaţiului de locuit, reflectată în prezenţa unor pavaje din blocuri mari de piatră.
4. Perioada romană timpurie
Deşi aşezarea este distrusă parţial atât de lucrările agricole cât şi de eroziunea solului (terenul fiind în pantă), cercetarea noastră a dus la acumularea unor importante informaţii privind arhitectura domestică, planimetria şi funcţionalitatea unor construcţii din piatră, datate în epoca romană. Au fost descoperite locuinţe cu mai multe compartimentări, cu pereţii din piatră, dintre care una a fost săpată în ultimii ani (vezi Sectorul VI).
Din sectoarele cercetate, a fost analizată preliminar o mare cantitate din ceramică. Mobilierul ceramic este, în cea mai mare parte, de factură romană, cea lucrată cu mâna (getică?) fiind în continuare sporadică. Această constatare este surprinzătoare, în condiţiile în care în situl Argamum ceramica locală modelată cu mana (getică ?) de perioadă romană (sec. II-III) deţine o pondere destul de mare. Dintre vasele de import, au fost individualizate ulcioare amforoidale (superioare, ca număr, amforelor) şi amfore, ultimele provenind din mai multe centre de producţie: Heracleea Pontica - tip Selov A-B şi Selov B, din spaţiul egean - tip Berenice MR 5 / Zeest 80, Kapitan II, nord-pontice tip Zeest 84 - 85, amfore Dressel 24 târzii realizate în Cos şi Pelopones, LR 2 timpurii realizate în Pelopones. La nivelul veselei de masă întâlnim atât formele pergameniene (Hayes 1 Çandarli; Hayes 3 Çandarli), cât şi moesice (boluri cu barbotină şi un platou, realizate în atelierele oraşului Nicopolis ad Istrum) şi provinciale. Alături de oalele pentru depozitare şi de gătit (cratiţe, castroane, capace), întâlnim, de asemenea, şi tipuri specifice ale veselei de băut, cum sunt ulcioarele şi ceşcuţele cu corpul globular; dintre alte categorii ceramice, opaiţele sunt identificate în număr redus.

Metode şi tehnici. Dintre medodele şi tehnicile folosite amintim:
- degajarea succesivă a straturilor şi notarea rezultatelor pe unitatăţi stratigrafice (US); înregistrarea lor s-a făcut zilnic, cu ajutorul unei staţii totale;
- fotografierea periodică din dronă şi fotografii de detaliu;
- desenarea profilelor şi a situaţiilor stratigrafice;
- recoltarea integrală a materialui arheologic rezultat;
- recoltarea integrală a materialului paleozoologic;
- recoltarea de eşantioane pentru analizele de polen, paleobotanice şi microbiologice din contextele închise;
- înregistrarea GIS şi prelucrarea datelor topografice în vederea completăarii planurilor deja existente.

Rezumatul cercetărilor din anul 2019
Raportul privind săpăturile arheologice sistematice de la Acic Suat, com. Baia, jud. Tulcea, este realizat conform acordului de parteneriat între Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, Muzeul Luvru si Institututl de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, pe baza autorizaţiei pentru Cercetare Arheologică sistematică, nr 167 din 14.05.2019 şi a Permisului pentru desfăşurarea activităţii, nr 9107 din 27.05.2019, eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din Tulcea.
Aşezarea (Cod RAN 159794.09) se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 200 ha, inclusiv zona de necropole, şi este propusă pentru Lista Monumentelor Istorice prin intermediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Tulcea.
Pentru aceasta campanie, a fost planificată continuarea cercetărilor în trei sectoare:
Sector IV: a fost largită suprafaţa zonei centrale, acolo unde se află cele mai importante monumentele arhaice şi elenistice dezvelite în anii trecuţi, prin trasarea unor noi secţiuni către vest şi nord, cu scopul dezvelirii complete a edificiilor.
Sector VI: au fost dărâmaţi toţi martorii interni, activitatea de cercetare concentrâdu-se, apoi pe curăţarea zidurilor, delimitarea corectă a compartimentelor şi urmărirea nivelurilor de ocupare.
Sectorul VII: într-o zonă centrală a promontoriului, au fost deschise două noi secţiuni, notate VIIα şi VIIβ, cu scopul de a cerceta o aglomerare de material arheologic, identificată în anii trecuţi prin metodele de detectare geomagnetică.

Sectorul IV
Sectorul SIV (Fig. 1), trasat şi cercetat parţial în anii trecuţi, a fost redeschis pentru cercetarea integrală a unor construcţii din epocile arhaică şi elenistică. Aici au fost deschise două noi secţiuni cu dimensiuni variabile pe laturile de vest şi nord cu scopul de a dezveli integral monumentele din piatră. Eforturile echipei de cercetare s-au concentrat în special asupra anumitor unităţi stratigrafice, printre care US21, US25, US34, US51, US55, US56, US 61, US 62, US 63, US66, US 69, US 71 bogate în material şi informaţii. Cele mai dense informaţii provin din US25 care constituie umplutura construcţiei arhaice – clădirea cu pereţi din calcare de culoare galbenă (Fig. 1). Este vorba de o construcţia trimodulară de formă rectangulară, compartimentă în trei unităţi inegale, dintre care cele două laterale cu dimensiunile de 4.75 x 4.36 m, respectiv 8.70 x 4.60 m pentru piesa centrală. Pereţii sunt realizaţi din calcare mărunţite de culoare galben în amestec cu pietre mici, probabil, cu ajutorul unui cofrag din material perisabil, lemn sau trestie. Umplutura din toate cele trei compartimente era formată dintr-un pămant negru cenuşos cu urme de cărbuni şi paie arse, de lipitură arsă şi alte resturi de construcţie. Din acest strat, în care s-a coborât până la o adâncime variabilă de 0.85/ 1.0 m în jumatea vestică a modulului central, până la -1,32/5 pe profilul modulul estic, s-a recoltat o parte importantă din materialul ceramic de epocă arhaică (Fig. 1), oase de animale, păsări şi peşte, precum şi o cantitate importantă de eşantioane pentru analize microbiologice. Pe latura de nord a construcţiei, s-au înregistrat descoperiri importante de ceramica fină pe un nivel arhaic, amfore şi oase de animale. În capătul vestic al primul modul, s-au suprins deasupra nivelului edificiului arhaic resturile unei locuinţe elenistice cu vatră (US 32-33, 36, 54) din ultima fază, datată cu ajutorul amforelor de Sinope şi al ceramicii fine cu firnis negru şi decor „west slope” de la începutul secolului al III-lea a. Chr. O groapă elenistică (US56) perforează, de asemenea straturile arhaice pe latura de nord a construcţiei elenistice (Z3) în dreptul modulului central al amenajării arhaice. Pentru construcţia de epoca elenistică, se remarcă prezenţa a doua faze (F1 su F2) identificate prin suprapunerea unor ziduri (Z1-Z4) cu textură diferită şi a unei dărâmături masive de piatră în amestec cu chirpic şi ţigle. Materialul ceramic este bogat şi variat, fiind format în special din amfore de transport din Thasos, Chios şi Sinope, unele cu ştampile, ceramică comună şi fină de import.
La est de zidul elenistic fragmentat de pe latura estica a sectorului săpat (Z6), înregistrat spre latura de est a marelui edificiu tri-modular arhaic, s-a înregistrat o dărâmătură masivă de blocuri de piatră, deasupra unui strat argilos galben deshis (US47). Construcţia pare să aparţină celei de-a doua faze elenistice, databilă la începutul secolului al III-lea a. Chr. Sprijinită de zidul arhaic şi în afara lui, s-a descoperita in situ o râşniţă cu pâlnie de tip grec (Fig. 4; secolele IV-III a. Chr.). Descoperirea este pusă în legătură cu marile construcţii din epoca elenistică ( Z1-Z6).

Sectorul VI
Sectorul SVI (Fig. 2, 3), trasat şi cercetat parţial în anii trecuţi, a fost redeschis pentru cercetarea integrală a construcţei poli-modulare de epocă romană. Primul strat săpat în anii trecuţi până la adâncimea de 0.25/0.30 m a fost amestecat continuu de arăturile practicate înainte de anul 1989. Sub acest strat au apărut zidurile, mai mult sau mai puţin distruse ale unui mare complex poli-modular. El pare sa se fi format în timp, prin adaugarea de spaţii construite din piatră, folosind, de asemenea, lemnul şi chirpicul. Câteva fragmente de ţigle de acoperiş, sugerează faptul că o parte, dacă nu în totalitate, a fost acoperită cu astfel de material, care a fost recuperat în momentul părăsirii acestui spaţiu. Identificarea unor ziduri (Z1-Z25) cu textură diferită suprapunse şi a unei dărâmături masive de piatră în amestec cu chirpic, înconjurate parţial de borduri din piatră de calcar marunţită, sugerează prezenţa aici a două faze (F1 su F2). Pentru cercetarea aceastora, au fost înlaturaţi martorii, insistându-se pe curăţarea zidurilor şi a nivelurilor de folosire în diferite etape. S-a lucrat în paralel în mai multe casete – C3, C10, C11, C19, C20 – pentru a se obţine suprafaţa totală ocupată de construcţia cu mai multe încăperi cu destinaţii diferite. Aici s-au săpat mai multe unitati stratigrafice, printre care US35, US36, US37, US40, US 48, US53, US54, US55, US67, US73 ... până la dâncimea de 0.45/0.60/0.70 m. Pământul degajat, de culori şi consistenţe diferite, era amestecat din abundenţă cu pietre şi cu fragmente ceramice, iar din loc în loc, cu fragmente de chirpic. Materialul roman este format în special din ceramică fină pontică pentru servit, din vase de bucătărie şi de uz comun, în timp ce vasele de stocare a alimentelor sunt rare. Amforele (Fig. 13) şi vesela de masă reprezentată de forme pontice (Fig. 12) şi rar pergameniene (Fig. 11; Hayes 1 Çandarli; Hayes 3 Çandarli); fragmentele de la vase moesice (boluri cu barbotină şi platou, realizate în atelierele oraşului Nicopolis ad Istrum) şi provinciale, sunt printre cele mai frecvente. Oalele pentru depozitare şi de gătit (Fig. 14; cratiţe, castroane, capace) sunt de asemenea frecvent întâlnite în stare fragmentară. Printre cele mai slab reprezentate sunt monedele, un singur exemplar de bronz (Fig. 15), fiind găsit în SVI, C16, US54, la 0.45 m adâncime.
Pe latura de nord-vest a Sectorului VI s-a putut observa ca aceste amenajări de epocă romană timpurie suprapun un strat consistent de vestigii arhaice (US 48/73) care coboară până la 0.60/0.80 m) oferind posibilitatea colectării unui bogat şi variat material ceramic răspandit, din care am selectat aici un fragment dintr-o oinochoe pictata în stilul „caprelor sălbatice” (Fig. 6; „Late wild goat – LWG”), boluri ionice cu benzi (Fig. 7) sau amfore de transport importate (Fig. 8). Cele mai frecvente sunt amforele de Clazomene, Lesbos şi Chios, bolurile cu benzi şi vasele din ceramică gris lucrate la roată (Fig. 10).

Sectorul VII
In Sectorul VII (Fig. 3), deschis în acest an, au fost trasate două secţiuni: prima a fost secţiunea VIIα, la est de Sectorul VI; perpendicular pe ea, a fost adaugată spre sud secţiunea VIIβ, fără să fie separată prin martor de pământ de prima. Au fost înregistrate mai multe unităţi stratigrafice (notate US1, US2, US3, US4...). Secţiunea VIIα, cu dimensiunile de 15 x 2 m, au fost orientată pe direcţia est-vest. Dupa înlăturarea stratului de vegetal (US 1), urmează un strat variabil de pământ prafos şi cenuşos din loc în loc, amestecat cu pietre, bucăţi de lipitură arse, alte materiale de construcţie şi fragmente ceramice. La baza acestuia am înregistrat nivelul unei podele de lut, degajate pe o lungime de 1,40 în interiorul secţiunii, la o adancime de 0.30-0.40 m. Pe latura de sud, s-a cercetat o groapă care perforează podeua şi coboră până la 0.60 m. Din stratul de deasupra podelei şi din cel aflat în imediata ei apropiere, la exterior, s-a colectat o cantitate importantă de oase de animale şi peşte, alături de fragmente de amfore de transport elenistice (Sinope şi Thasos, în special), ceramică fină cu firnis negru (cantharoi elenistici, platouri de peşte). Tot de aici provin şi doua greutăţi de razboi de ţesut de formă piramidală, cu înălţimea de 10 cm şi latura mare de 8 cm. La – 0.10/0.15 sub un nivel de chirpic atribuit podelei elenistice, apare din nou un strat prăfos şi cenuşos din care provine un frgment de bol arhaic decorat cu rozete (sec. VI a. Chr.). In această secţiune au fost identificate numeroase alte materiale fragmentare, atribuite ambelor perioade de timp amintite.
Secţiunea VIIβ, cu dimensiunile de 10 x 2, a fost orientată nord-sud. Primul strat de pământ degajat pana la 0.20-0.25 adâncime, este un strat vegetal care a fost răscolit în trecut de maşinile agricole. De aici provin numeroase fragmente ceramice, în special de amfore de transport elenistice, dintre care cele de Thasos domină cantitativ celelalte centre atestate, precum Sinope şi Heracleea Pontica. Sub acest strat au fost identificate în partea de nord a secţiuni două grupări din pietre fără o formă bine definită. Stratul prăfos cenuşos (US 2) se continuă şi în această secţiune, din care a fost colectat un vârf de sageată cu valoare premonetară (secolul al VI-lea - prima parte a secolului al V-lea a Chr.). Din păcate, nu au fost sesizate clar structuri de ziduri, ci numai un nivel de frecventare a zonei sub forma unei suprafeţe întinse de pământ întărit pe care stateau pietrele dintr-o dărâmătură asociate cu alte materiale arheologice. Din pământul degajat, au rezultat mai multe fragmente ceramice din epoca elenistică, reprezentate de amfore fragmentare de Thasos şi Sinope, de vase fine de servit, precum cantharoi şi boluri cu firnis negru, ceramică comună. Vasele de stocare şi cele lucrate cu mâna sunt cvasi-absente.
Conservare primară. La sfârşitul săpăturilor, au fost luate măsuri de conservare primară, întreaga zonă fiind acoperită cu folie de celofan, fixată cu pietre şi saci de pământ.
Locaţia arhivei
Conform protocolului semnat între cele trei instituţii: Institututl de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) - Academia Română, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), Tulcea şi Muzeul Luvru - Paris, arhiva se află depozitată la ISSEE-Bucureşti şi la Muzeul Luvru din Paris, iar patrimoniul mobil la ICEM Tulcea.
Valorificarea rezultatelor
Unele dintre rezultatele obţinute au făcut obiectul unor studii de specialitate apărute deja în diverse publicaţii din ţară şi străinătate, sau prezentate la diferite manifestări interne şi internaţionale (vezi listele ataşate). La sfârşitul campaniei din anul 2019, graţie rezultatelor excepţionale obţinute din analiza materialului ichtiologic, s-a planificat organizarea unui colocviu internaţional cu tema: Pêche et ressources halieutique en mer Noire dans l’Antiquité: pour une approche géographique et régional, programat la Aix-en Provence, în martie 2020, având ca organizatori pe Myriam Sternberg şi Alexandre Baralis. Datorită difficultăţilor întâmpinate în ultimul timp în domeniile sanitar şi economic, această manifestare a fost reprogramată pentru anul 2021. Publicarea primei monografi este planificată pentru următorii ani.

English Abstract:

La campagne de fouilles archéologiques menée en 2019 sur l’établissement grec d’Acic Suat – Caraburun a livré d’intéressants résultats parmi lesquels nous retiendrons: 1. L’achèvement de la mise au jour en secteur IV d’une structure tricamérale semi-enterrée d’époque archaïque (second quart du VIe s. av. J.-C. - début du Ve s. av. J.-C.; Fig. 1). 2. L’identification des niveaux d’occupation correspondant à la fondation de cet établissement durant le second quart du VIe s. av. J.-C. 3. La poursuite de l’étude des deux édifices du secteur IV datés de la fin de la période classique et du début de l’époque hellénistique 4. Une image plus complète de l’édifice du secteur VI appartenant aux IIe-IIIe s. ap. J.-C. grâce à la découverte de plusieurs murs et de sols appartenant à sa première phase d’occupation. Le mobilier céramique apparaît, pour l’époque archaïque, proche de celui reconnu tant sur les sites majeurs d’Istros et Orgamè, que sur les établissements ruraux de Nuntaşi et Tariverde ou les établissements fortifiés dont le plus proche est celui de Beidaud. On notera une prédominance des amphores de Clazomènes, Chios et Lesbos, et des vases décorés de la Grèce de l’Est. La seconde période d’occupation du site durant les IVe et IIIe s. av. J.-C. se caractérise par une évolution architecturale des édifices qui privilégient la construction de soubassements en pierres sèches articulés autour d’un double parement et emplecton central et une couverture désormais en tuiles corinthiennes. Le mobilier s’articule autour de conteneurs amphoriques issus majoritairement de Thasos, Héraclée Pontique et Sinope, d’une céramique fine de facture attique à vernis noir ou à décor de style west slope, et d’une céramique commune au sein de laquelle prédominent les productions histriennes à pâte beige ou grise (bols, cruches). La présence de vases modelés se fait alors plus discrète. Le grand bâtiment poli-camérale du secteur VI (Fig. 2), daté du Haut-Empire, a livré peu de vases importés de Çandarlı, mais davantage d’imitations pontiques. Les conteneurs amphoriques reprennent la même typologie que celle précédemment reconnue parmi lesquels on reconnait ceux d’Héraclée du Pont (Selov A-B) et de l’espace égéen (type Dressel 24 de Cos; Zeest 79, 84–85, Pre-Kapitan II, Kapitan II). Dans les niveaux d’époque romaine, la céramique de cuisine de facture locorégionale apparaît en quantité plus importants que dans les établissements grecs archaïque et hellénistique. Nos dernières découvertes suggèrent que, pour la cité d’Istros, Acic Suat était un site important, placé au nord de son territoire (de sa chôra) - le lieu de la production essentielle à la survie de la communauté civique, la production agricole à laquelle s’ajoutent la pêche et le commerce.

Bibliografie:

La campagne de fouilles archéologiques menée en 2019 sur l’établissement grec d’Acic Suat – Caraburun a livré d’intéressants résultats parmi lesquels nous retiendrons: 1. L’achèvement de la mise au jour en secteur IV d’une structure tricamérale semi-enterrée d’époque archaïque (second quart du VIe s. av. J.-C. - début du Ve s. av. J.-C.; Fig. 1). 2. L’identification des niveaux d’occupation correspondant à la fondation de cet établissement durant le second quart du VIe s. av. J.-C. 3. La poursuite de l’étude des deux édifices du secteur IV datés de la fin de la période classique et du début de l’époque hellénistique 4. Une image plus complète de l’édifice du secteur VI appartenant aux IIe-IIIe s. ap. J.-C. grâce à la découverte de plusieurs murs et de sols appartenant à sa première phase d’occupation. Le mobilier céramique apparaît, pour l’époque archaïque, proche de celui reconnu tant sur les sites majeurs d’Istros et Orgamè, que sur les établissements ruraux de Nuntaşi et Tariverde ou les établissements fortifiés dont le plus proche est celui de Beidaud. On notera une prédominance des amphores de Clazomènes, Chios et Lesbos, et des vases décorés de la Grèce de l’Est. La seconde période d’occupation du site durant les IVe et IIIe s. av. J.-C. se caractérise par une évolution architecturale des édifices qui privilégient la construction de soubassements en pierres sèches articulés autour d’un double parement et emplecton central et une couverture désormais en tuiles corinthiennes. Le mobilier s’articule autour de conteneurs amphoriques issus majoritairement de Thasos, Héraclée Pontique et Sinope, d’une céramique fine de facture attique à vernis noir ou à décor de style west slope, et d’une céramique commune au sein de laquelle prédominent les productions histriennes à pâte beige ou grise (bols, cruches). La présence de vases modelés se fait alors plus discrète. Le grand bâtiment poli-camérale du secteur VI (Fig. 2), daté du Haut-Empire, a livré peu de vases importés de Çandarlı, mais davantage d’imitations pontiques. Les conteneurs amphoriques reprennent la même typologie que celle précédemment reconnue parmi lesquels on reconnait ceux d’Héraclée du Pont (Selov A-B) et de l’espace égéen (type Dressel 24 de Cos; Zeest 79, 84–85, Pre-Kapitan II, Kapitan II). Dans les niveaux d’époque romaine, la céramique de cuisine de facture locorégionale apparaît en quantité plus importants que dans les établissements grecs archaïque et hellénistique. Nos dernières découvertes suggèrent que, pour la cité d’Istros, Acic Suat était un site important, placé au nord de son territoire (de sa chôra) - le lieu de la production essentielle à la survie de la communauté civique, la production agricole à laquelle s’ajoutent la pêche et le commerce.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO