Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Călugăreni | Comuna: Eremitu | Judeţ: Mureş | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Călugăreni
Comuna   Eremitu
Punct
Sector   Castrul roman, termae şi vicus-ul militar
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bonta Coralia-Dorina Muzeul Judeţean Mureş
Cioată Daniel Muzeul Judeţean Mureş
Daczo Levente Muzeul Judeţean Mureş
Dávid Petruț Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Dobos Alpár Muzeul Judeţean Mureş
Dorottya Nyulas Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Fiedler Manuel Humboldt Universität Berlin, Germany
Höpken Constanze Humboldt Universität Berlin, Germany
Koppány-Búlcsú Ötvös Muzeul Judeţean Mureş
Lindner Marie-Hélène Humboldt Universität Berlin, Germany
Man Nicoleta Muzeul Judeţean Mureş
Panczel Szilamér-Péter Muzeul Judeţean Mureş
Sidó Katalin Muzeul Judeţean Mureş
Szilágyi Orsolya Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN    116616.01
Raport În campania de cercetări arheologice din 2019 au fost continuate săpăturile în trei sectoare importante: principia castrului auxiliar, vicus-ul şi termae-le (Fig. 1). Principalele obiective ale campaniei din acest an au fost următoarele: corelarea datelor oferite de geofizică cu realităţile arheologice şi stabilirea planimetriei clădirii comandamentului (partea de nord-est şi sud-est), a unui sector din vicus şi a băilor pe latura vestică. De asemenea, au fost urmărite fazele de construcţie şi de reconstrucţie, secvenţele cronologice ale structurilor, precum şi tipurile de activităţi care au avut loc aici în epoca romană.

Sectorul A. Castrul roman
Cercetările arheologice desfăşurate anterior, începând cu 2013, în clădirea comandamentului (principia) din cadrul castrului auxiliar de la Călugăreni au reuşit să delimiteze extinderea exactă a clădirii şi a unora dintre spaţiile interioare. Campania din 2019 au vizat următoarele obiective principale: a) identificarea birourilor la sud de aedes; b) cercetarea integrală a aedes-ului; c) dezvelirea completă a părţii sudice a basilicii (Fig. 2). Pentru atingerea obiectivelor propuse a fost deschisă o suprafaţă nouă (A/2019) care s-a suprapus parţial peste A4 din 2016. Pentru a putea corela datele din 2019 cu contextele cercetate anterior în casetele A/2013, A/2014, A/2016 şi A7 aceste suprafeţe au fost parţial redeschise.
Suprafaţa A/2019 a fost orientată N-S (12 x 15 m) şi a fost trasată în continuarea suprafeţelor A/2013 şi A/2014 (Fig. 3). După înlăturarea arăturii şi cercetarea intervenţiilor moderne şi a gropilor de scoatere a zidurilor au fost identificate contextele legate de ultima fază de distrugere a clădirii. Din nou s-a putut constata prezenţa masivă de lemn carbonizat şi chirpici, respectiv concentraţia mare de ţigle şi olane de la acoperişul distrus al clădirii. După cercetarea straturilor legate de faza de distrugere s-au putut identifica structurile legate de ultima fază de folosire ale clădirii şi ultimele nivelele de călcare din lut şi opus signinum. Fundaţia de pe latura sudică al zidului de incintă a fost construită din rocă vulcanică şi din piatră de râu în tehnica opus incertum şi a fost puternic deranjată, pe unele porţiuni păstrându-se numai primul strat de nivelare a fundaţiei compus din pietre de râu şi lut. Fundaţia basilicii a fost cercetat parţial în campaniile din anii precedenţi şi este bine conservată pe latura vestică şi scoasă în mare parte pe cea estică unde s-a păstrat doar primul strat de nivelare compus din pietre de râu şi lut. Pe sectoarele mai bine conservate s-a putut constata că ultimul rând de zidărie păstrat a fost nivelat cu mortar pentru a crea o suprafaţă plată, ceea ce indică faptul că elevaţia zidului a fost realizat din alt material şi altă tehnică de construcţie.
La birourile situate la sud de aedes (încăperea A) s-a putut constata modificări în compartimentarea încăperilor. Într-o primă fază existau doar două încăperi de dimensiuni aproape identice: încăperea sudică (C) a avut iniţial o podea din opus signinum, iar cea de lângă aedes (B) probabil din lut. Într-o fază ulterioară în partea sudică a încăperii C, cu un zid de compartimentare s-a creat încăperea D care are aspectul uni coridor. Pentru a compensa pierderile de spaţiu, zidul de compartimentare între C şi B s-a mutat către nord. În această fază încăperile C şi D aveau deja o podea din lut. Probabil cu ocazia acestor modificări, încăperea B a fost subîmpărţită în B1 şi B2. În basilică, în faţa aedes-ului, s-a completat planul intrării monumentale, identificate în cadrul săpăturilor din 2014.

Sector B - Termae
Suprafaţa B10 (10 x 7 m) reprezintă o extindere înspre vest a B1/2014 şi B2/2014, unde au apărut două canale săpate în lut, care se continuau în profilul vestic.Ca şi în celelalte suprafeţe, cercetările au fost mult îngreunate de gropile moderne şi contemporane, care se intersectează de multe ori şi care au urmărit exploatarea relor din zidurile termelor.
În campania 2019 am reuşit să identificăm continuarea canalului pe o lungime de încă 10 m. Canalul este săpat în trepte, iar în prima treaptă se păstrează 4 gropi de pari, dispuse la distanţe egale de 0,70 - 0,80 m. Lăţimea canalului la bază este de 0,50 m şi se lărgeşte în partea superioară până la 1,40 m. Întreg canalul era plin cu un strat de cenuşă şi cărbune gros de 0,20 m, peste care se suprapunea pământ de umplutură cu resturi de materiale de construcţie.
În jumătatea sudică a secţiunii s-a descoperit un şanţ, care înaintează spre nord, cu lăţimea maximă la fund de 0,60 m, săpat oblic şi care se intersectează în mijlocul suprafeţei cu celălalt canal. Pe prima treaptă s-au păstrat urmele a 4 gropi de pari, pe ambele părţi, cu diametrul de 0,15 - 0,20 m. Se pare că acest şanţ care poate fi interpretat ca un canal de apă caldă, deşi fragmentele de conductă sunt mai puţine decât în canalul din B2. În campaniile viitoare vom urmări întinderea spaţială a termelor, delimitarea încăperilor şi dispunerea exactă a instalaţiilor.

Sector C. Vicus militar
În insula de nord-vest din vicus a fost deschis o suprafaţa de 10 x 10 m (Caseta C6) în vecinătatea drumului arterial de pe axa est-vest din vicus (Fig.9). Datorită cercetărilor arheologie preventive realizate de-a lungul drumului comunal în 2018, s-a constatat că structurile arheologice din această zonă sunt relativ bine conservate. Arătura cu o grosime de aproximativ 0,40 m (Cx. 2132) conţinea fragmente ceramice, ţigle sparte, artefacte din metal şi os indicând faptul că complexele romane au fost afectate de agricultura mecanizată.
În partea de sud a zonei cercetate a fost identificat un strat de pietriş grosier (Cx. 2134) cu pietre de râu de până la 0,30 m în diametru. Complexul aminteşte de fundaţia unui drum roman şi a fost deranjat de gropi săpate probabil pentru a planta arbori (Cx. 2140, Cx. 2136). Nu s-a constatat o legătură cu construcţia adiacentă reprezentată de gropile de par, astfel încât putem presupune o zonă delimitată de acesta. Pe baza materialului arheologic utilizarea structurii se datează în epoca romană, dar rămâne incert dacă este vorba de o curte pietruită a clădirii adiacente sau avem de-a face cu fundaţia unui drum care a fost folosit probabil şi în perioada post-romană.
În partea nordică a zonei cercetate s-a putut constata o concentraţie mai mare de artefacte romane indicând prezenta unei posibile construcţii romane, care s-a conturat sub forma de şase/şapte gropi de par (Cx. 2138/2139, Cx. 2145, Cx. 2146, Cx. 2147, Cx. 2149, Cx. 2150), precum şi cel puţin două gropi sau şanţuri de formă iregulară (Cx. 2133, Cx. 2144). Stratul din jurul acestor gropi (Cx. 2137) conţinea un număr mare de pietre de râu aranjate aproape liniar. Din partea nord-estică a startului s-au recuperat numeroase fragmente de la un vas ceramic cu formă neobişnuită (Sf. nr. 6224) care ar fi putut avea funcţionalitate de vas foale (Fig. 10). Alături de artefactele din metal şi concentraţia mare de zgură şi acest vas confirmă prezenţa unui mic atelier metalurgic în zona insulei cercetate.
Rezumat
English Abstract In 2019 in the principia of the Roman fort from Călugăreni (Area A) a 12 x 15 m trench (Tr. A/2019) was excavated in the south-western part of the building. After excavating the layers related to the destruction of the stone phase, the walking levels and the features related to the latest phase of use (clay and opus signinum floors, stone foundations etc.) were identified. South of the aedes at least two sets of rooms can be related to this period, and in the basilica the remains of the monumental entrance to the aedes has been documented as well.
In the bathhouse, Trench B10 was excavated next to trench B1/2014 and B2/2014, in order to identify the remaining part of the two drainage channels.
In the north-western part of the military vicus (Area C) a 10 x 10 trench was excavated (Tr. C6). In the southern part of the trench, a cobble and pebble surface was unearthed, which might belong to the foundation of the Roman road, or to a courtyard related to a construction identified in the northern part of the trench. So far 6/7 postholes, two pits and a pebble layer (Cx. 2137) can be linked clearly to this building, which based on the finds, might be connected to metalworking.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu