Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Boldeşti | Judeţ: Prahova | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Eneolitic;
Epoca romană;
Epoca medievală;
Epoca bronzului timpuriu;
Epoca bronzului târziu
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Locuire;
Mormânt tumular
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Prahova
Localitate   Boldeşti
Comuna   Boldeşti-Grădiştea
Punct
Sector   
Toponim   Movila Crăciuneasca
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Brami Maxime Johannes Gutenberg-Universität Mainz, Germania
Dumitrescu Claudia Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Frînculeasa Alin responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Heyd Volker University of Helsinki
Kuljukka Tomi University of Helsinki
Negrea Octav Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Niemelä Tia University of Helsinki
Perttola Wesa University of Helsinki
Preda Bianca University of Helsinki
Suvorov Alexander University of Helsinki
Trautmann Martin University of Helsinki
Zeng Tian Chen Harvard University
Cod RAN    132388.05
Raport Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în localitatea Boldeşti, com. Boldeşti-Grădiştea (jud. Prahova), în perioada 01.07.2019-03.08.2019, în cadrul proiectului ERC Advanced Project The Yamnaya Impact on Prehistoric Europe, derulat la Universitatea din Helsinki, Finlanda. La cercetări au luat parte arheologi, cercetători şi studenţi din cadrul celor două instituţii partenere, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi Universitatea din Helsinki, dar şi din alte instituţii europene sau din SUA.
A fost abordată o movilă funerară (tumul) datând de la începutul epocii bronzului, cu dimensiuni de circa 2,9 m înălţime şi 50 m diametrul. Coordonate geografice 45°51‘52.22“N, 26°34‘11.94“E. Este cunoscută sub toponimul Movila Crăciuneasca. În momentul începerii săpăturilor movila era parţial distrusă, fiind afectată în zona sud-vestică de excavări ilegale pentru pământ, utilizat în amenajările piscicole din zonă. De asemenea, periferia vestică a movilei era suprapusă de un drum de exploatare care asigura accesul la pescăria respectivă. În vederea obţinerii unor informaţii stratigrafice concludente au fost trasaţi doi martori orientaţi pe direcţia N-S şi E-V, cu grosimea de 1 m. Astfel, movila a fost împărţită în patru suprafeţe denumite: NE, SE, SV, respectiv NV. Punctul 0 (zero) a fost stabilit în centrul movilei. Majoritatea complexelor funerare descoperite s-au concentrat în suprafaţa de SV a tumulului.
Stratigrafie:
Stratul de pământ pe care a fost ridicat tumulul avea culoarea galbenă (spre maroniu) şi consistenţă argiloasă, grosimea de 0,50-0,60 m. În acest strat au fost descoperite materiale arheologice atribuite epocii eneolitice, cultura Boian, fără să poată fi identificat şi documentat un nivel de locuire. De asemenea, au fost descoperite complexe medievale recente constând în cuptoare şi gropi menajere. Acest strat a fost nivelat prin decapare, iar spre margine s-a coborât cu săpătura aproximativ 0,25 m, obţinându-se o platformă pe care a fost ridicat tumulul. Mantaua construită deasupra înmormântării primare nu depăşeşte conturul acestei platforme. Ulterior, odată cu ajustarea tumulului pentru celelalte înmormântări Iamnaia, secundare, conturul movilei s-a extins dincolo de marginea platformei. Sub nivelul de pâmânt galben se afla un depozit natural, gălbui-albicios, care conţinea în structura sa concreţiuni calcaroase. Aşa cum arată structura tumului, pâmânt din aceste două strate a fost utilizat pentru construirea sa; cromatica şi consistenţa diferite ale celor două tipuri de sol au permis identificarea unor detalii privind evoluţia complexului funerar.
Catalogul mormintelor
Au fost descoperite 10 complexe funerare, nouă de inhumaţie şi unul de incineraţie, care pot fi datate în cel puţin trei etape cronologice distincte: I. bronz timpuriu (Iamnaia) – M.1, M.3 şi M.4; II. bronz mijlociu – M.2, M.6, M.8, M.9 şi M.10; III. perioada sarmatică – M.5; discutabilă rămâne încadrarea cronologică a M.7, care a fost un mormânt de incineraţie în groapă simplă.
M.1 – mormânt secundar, descoperit în suprafeţele de SE şi SV, era parţial suprapus de martorul orientat N-S. Mormântul avea o structură complexă, iniţial a fost săpată o suprafaţă extinsă, apoi a fost cruţaţă o treaptă de la nivelul căreia a fost săpată groapa funerară propriu-zisă. Nivelul treptei a fost identificat la -1,50/-1,63 m faţă de punctul 0 şi în momentul sigilării mormântului a fost acoperit de un capac format din bârne dispuse longitudinal. Peste bârne era vizibil un strat alb, provenind de la o rogojină vegetală, suprapus la rândul său de un strat mai gros de culoare gri cu aspect de cenuşă, cel mai probabil rezultat al existenţei unor plante/frunze care au acoperit capacul din lemn. Urme albe de rogojină au fost identificate şi sub bârne. Dimensiunile maxime ale complexului la nivelul treptei sunt următoarele: 3,80×3,05 m. De la acest nivel a fost săpată groapa propriu-zisă, cu dimensiuni de 2,15×1,25 m şi adâncimea de la nivelul treptei de 1 m. Pe fundul gropii, ce atingea adâncimea de -2,89 m de la puntul 0, a fost descoperit un schelet ce se afla într-o stare relativ bună de conservare. Defunctul era orientat E-V, fusese depus în poziţie uşor chircită pe partea dreaptă, mâna stângă era aşezată peste bazin, mâna dreaptă pe lângă corp, membrele inferioare flexate spre dreapta. Ca inventar funerar a avut o gresie descoperită în spatele bazinului, un obiect din cupru cu teacă şi mâner de lemn în dreptul abdomenului, precum şi o fosilă, posibil un molar de elefant vechi, depusă în colţul de N-V al gropii. Teaca de lemn a lamei de cupru era decorată pe una din părţi cu incizii concetrice similare razelor solare. Fundul gropii era bogat în materii organice, ocru. Determinare antropologică: sex masculin, vârsta 30-45 ani, înălţime cca. 184 cm.
M.2 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, la -2,44 m adâncime faţă de punctul zero. Se afla în stare relativ bună de conservare. Defunctul era orientat pe direcţia E-V, depus în poziţie chircită pe partea stângă, cu membrele superioare şi inferioare flexate. Nu era însoţit de inventar funerar.
M.3A – mormânt secundar, a fost descoperit în suprafaţa de N-V, în zona centrală a movilei, parţial suprapus de martorul N-S. La -1.01 m faţă de punctul 0 au fost identificate urme de ocru, iar pe profil s-au observat urmele unor bârne aflate la distanţă de 1 m. Câţiva cm mai jos (-1.04/-1.09 cm) a fost descoperit un craniu aflat în stare precară de conservare. Determinare antropologică: sex feminin (?), vârsta 12-16 ani.
M.3B – mormânt secundar, a fost descoperit în suprafaţa de N-V, în zona centrală a movilei, parţial suprapus de martorul N-S. Deşi groapa mormântului a fost identificată la -1,39 m adâncime, pare să fi fost săpată de la -0,85 m, iar baza se afla la -1,82 m. Avea dimensiuni de 2,42×1,42 m (VE-NS). În umplutura acesteia au fost identificate urme de lemn de la capacul mormântului, ce s-a prăbuşit în interior. Bârnele par să fi fost dispuse longitudinal. La demontare a fost descoperită doar partea inferioară a scheletului, respectiv bazinul şi membrele inferioare. Regiunea în care ar fi trebuit să se afle partea superioară a scheletului era puternic deranjată de ganguri de animale. Din informaţiile disponibile defunctul fusese orientat pe direcţia V-E, depus pe spate cu genunchii ridicaţi, ulterior picioarele au căzut pe ambele părţi, în poziţie de romb sau “broască”. Craniul individului precum şi oase ale membrelor superioare au fost descoperite 1 m mai jos, dislocate de activitatea animalelor. Nu era însoţit de inventar funerar. Determinare antropologică: sex masculin, vârsta 35-55 ani.
M.4– mormântul primar aflat în centrul movilei, a fost descoperit în suprafaţa de N-V, parţial suprapus de martorul N-S. Groapa mormântului a fost identificată la -2,69 m faţă de punctul 0 şi avea dimensiuni de 1,75×1,10 m (VE-NS), şi o adâncime de aproximativ 0,90 m de la nivelul de săpare. Pe fundul gropii, care atingea adâncimea de -3,58 m de la punctul 0, au fost identificate opt gropi de mici dimensiuni, poziţionate în colţuri şi pe jumătatea laturilor, cu diametre de 2-3 cm şi adâncimi de 15-22 cm. În momentul sigilării complexului acesta a fost acoperit cu o împletitură vegetală/rogojină, cu dimensiuni de 2,60×2,50 m, urme ale acesteia fiind vizibile pe marginea gropii în momentul cercetării. Peste această rogojină au fost aşezate bârne din lemn dispuse longitudinal ce au format capacul mormântului. Pe fundul gropii a fost descoperit un schelet aflat într-o stare relativ bună de conservare. Defunctul fusese orientat pe direcţia V-E, depus în decubit dorsal cu membrele superioare întinse pe lângă corp, cele inferioare îndoite cu genunchii ridicaţi, ulterior au căzut către partea dreaptă. Pe pereţii gropii au fost identificate urme albe, iar pe fundul acesteia un strat de culoare maronie. Ocru a fost presărat atât pe fundul gropii cât şi pe defunct, în zona craniului şi a picioarelor. Nu a fost însoţit de inventar funerar. Determinare antropologică: sex masculin, vârsta 30-45 ani, înălţime cca. 177 cm.
M.5 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, imediat sub nivelul actual de păstrare al acesteia în zona respectivă (la -0,90-0,95 m adâncime faţă de punctul zero). Se afla în stare relativ bună de conservare. Defunctul era orientat pe direcţia N-S, depus pe spate, cu membrele superioare de-a lungul corpului şi membrele inferioare întinse. Individul era reprezentat prin scheletul post-cranian, craniul lipsind. Nu era însoţit de inventar funerar. Determinare antropologică: sex feminin, adult.
M.6 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, imediat sub nivelul actual de păstrare al acesteia în zona respectivă (la -2,65-2,73 m adâncime faţă de punctul zero). Se afla în stare relativ bună de conservare. Defunctul era orientat pe direcţia S-N, depus în poziţie chircită accentuat pe partea stângă, cu membrele superioare şi inferioare puternic flexate. Nu era însoţit de inventar funerar.
M.7 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, imediat sub nivelul actual de păstrare al acesteia în zona respectivă, la -2,79 m adâncime faţă de punctul zero. Se păstrau câteva oase puternic incinerate depuse într-o mică alveolare a solului. Nu a avut inventar funerar.
M.8 – mormânt secundar,descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, la -2,60-2,65 m adâncime faţă de punctul zero. Defunctul era orientat pe direcţia E-V, depus în poziţie chircită accentuat pe partea stângă, cu membrele superioare şi inferioare puternic flexate. Nu era însoţit de inventar funerar. Determinare antropologică: sex feminin, vârsta 18-25 ani.
M.9 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, la -2,39 m adâncime faţă de punctul zero. Defunctul era orientat pe direcţia V-E, depus în poziţie chircită accentuat pe partea stângă, cu membrele superioare şi inferioare puternic flexate. Nu era însoţit de inventar funerar.
M.10 – mormânt secundar, descoperit în suprafaţa de S-V, spre periferia movilei, la -2,65-2,70 m adâncime faţă de punctul zero. Defunctul era orientat pe direcţia S-N, depus în poziţie chircită accentuat pe partea stângă, cu membrele superioare şi inferioare puternic flexate. Nu era însoţit de inventar funerar. Determinare antropologică preliminară (în teren): adult, 18-25 ani.
Rezumat
English Abstract In the summer of 2019 the ERC Advanced Project The Yamnaya Impact on Prehistoric Europe, based at the University of Helsinki, Finland, in collaboration with the Prahova County Museum of History and Archaeology conducted archaeological excavations in Boldeşti village, Boldeşti-Grădiştea locality, Prahova County. The team was comprised of archaeologists, scientific specialists ands tudents from both University of Helsinki and Prahova Museum, as well as colleagues from Germany and the USA.
The aim of the archaeological campaign was to investigate an Early Bronze Age burial mound(kurgan or tumulus) 2.9 m high and 50 m in diameter, also known under the name of Movila Crăciuneasca. The mound had been partially destroyed prior to the beginning of research, the south-western area being affected by illegal excavations that removed soil and used it for the fishery facilities located nearby. Furthermore, the western periphery of the mound was cutby a road that provided access to the already mentioned fishery. In order to obtain conclusive stratigraphic information, two main baulks with a thickness of 1 m were left standing, oriented N-S and E-W. The mound was thus divided into four sectors: NE, SE, SW, and NW. The 0 point was placed in the centre of the mound, at the meeting point of the baulks. Most of the funerary features were found in the SW area of the mound.
Ten burials were uncovered, nine inhumations and one cremation, which can beassigned to at least three different chronological phases: I. Early Bronze Age (Yamnaya) – Gr.1, Gr.3 (A and B) and Gr.4; II. Middle Bronze Age – Gr.2, Gr.6, Gr.8, Gr.9 and Gr.10; III. the Sarmatian period – Gr.5; the dating of Gr.7 is problematic given that it was a cremation burial in a simple pit without any grave goods. The outline of the grave pits could only be identified for the Yamnaya burials. These were placed close to the centre of the mound; the deceased were interred in rectangular pits covered by wooden planks, lying in typical Yamnaya ritual position. Grave 4 was the main grave, interred before the erection of the mound. Grave 1, a secondary burial, was the only one containing grave goods, while Gr.3 was severely disturbed by animals. Ochre was found in all the Yamnaya burials, on the pit bottomas well as covering the bones of the individuals. All the Middle Bronze Age burials were grouped in the south-western sector of the mound. The grave pits could not be identified. The individuals were lying side-crouched on the left, no grave goods were found. The Sarmatian burial was an isolated one, found in the south-western area of the mound, the individual was lying in extended position, without any grave goods. The skull was intentionally removed in antiquity.
The joint research was funded by the ERC Advanced project 788616: The Yamnaya Impact on Prehistoric Europe (YMPACT), in collaboration with the Prahova County Museum of History and Archaeology.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu