Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.);
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Epoca romană
Categorie
Neatribuit
Tipuri de sit
Obiect izolat;
Descoperire monetară
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Jurilovca
Comuna   Jurilovca
Punct
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bajtler Marta Institute of Mediterranean and Oriental Cultures Polish Academy of Science, Warsaw
Bucholc Anna Institute of Archaeology University of Warsaw
Kujda Bartłomiej Institute of Archaeology University of Warsaw
Lemke Martin Antiquity of Southeastern Europe Research Center University of Warsaw
Mihu-Pintilie Alin Institutul de Cercetări Interdisciplinare, Departamentul de Ştiinţe, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Nuţu George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Popa Mircea
Trusz Karolina Antiquity of Southeastern Europe Research Center University of Warsaw
Cod RAN    160653.08
Raport În campania anului 2019, cercetările arheologice pe situl Epava Rusu [Portiţa A] au avut un caracter neinvaziv. Odată cu finalizarea sondajului principal (secţiunea A) s-a propus, prin proiectul anual de cercetare arheologică sistematică pentru anul 2019, sistarea acţiunilor invazive asupra epavei, datorită fondurilor limitate avute la dispoziţie, posibilităţilor de conservare-restaurare reduse şi a absenţei unui spaţiu dedicat valorificării din punct de vedere muzeistic al materialelului arheologic. Nu în ultimul rând, cercetările la scară redusă sunt impuse de către Convenţia UNESCO pentru protejarea patrimoniului subacvatic care recomandă conservarea in situ ca primă opţiune în ceea ce priveşte siturile arheologice submerse.

De la început trebuie subliniat faptul că starea de conservară a epavei este precară. Pericolul reprezentat de curenţii marini, de furtunile sezoniere şi de acţiunea teredo navalis L, impun supravegherea constantă a evoluţiei straturilor superioare ale epavei şi verificarea stării de conservare a sitului.

În aceste condiţii, am propus pentru campania anului 2019 verificarea gradului de conservare a epavei, în particular a nucleului de amfore din secţiunea mediană a acesteia; documentarea fotografică şi video a epavei, în principal prin realizarea unui nou model 3D prin intermediul Structure from Motion (SfM); continuarea investigaţiilor geo-fizice (scanare cu sonarul lateral) în microzona Gura Portiţei şi la nord de acest punct pentru investigarea topografiei submerse a regiunii şi identificarea altor posibile epave în regiune; analiza geo-morfologică a microregiunii Gura Portiţa şi cartarea topografică a zonei costiere; verificarea stării de conservare a zonei secţiunii A şi continuarea protejării primare a încărcăturii cu folie geo-textilă ancorată în sediment şi acoperită cu saci cu nisip; continuarea studiilor interdisciplinare asupra materialului arheologic rezultat: SfM în Agisoft Metashape pentru materialul amforic, analize de sedimentologie şi granulometrie; documentarea materialelor ceramice recuperate în zona costieră din microzona Perişor-Gura Portiţei, Sulina-Canal Sonde şi Sfântu Gheorghe, în vederea completării bazei de date privind dispersia punctelor de interes arheologic în zona litoralului nord-dobrogean;
Realizarea unui nou fotomozaic al epavei este necesară pentru a urmări schimbările survenite în evoluţia acesteia în ultimul an şi, prin comparaţia unor modele succesive, va facilita realizarea unui tipar privind conservarea siturilor submerse în zona costieră a României. În acelaşi timp, continuarea investigaţiilor geofizice în microzona Gura Portiţei şi extinderea acestora spre nord, în proximitatea coastei, contribuie la aprofundarea cunoştinţelor privind navigaţia antică, batimetria zonei şi evidenţierea unor posibile noi ţinte submerse.
Pe parcursul campaniei anului 2019 vremea a fost extrem de nefavorabilă având loc şi o serie de intemperii severe (vânt puternic, furtună). În acelaşi timp, lanţul logistic a fost satisfăcător, ceea ce a permis derularea proiectului de cercetare în bune condiţii. Cantonul de la Edighiol aparţinând Apelor române Dobrogea-Litoral a fost folosit, şi în acest an, ca bază pentru cercetări, iar micul canal care permite legătura între Lacul Sinoe şi Marea Neagră a fost folosit pentru acostarea navei Zephir.
Epava Portiţa A aparţine grupului de nave comerciale de categorie mijlocie (+18/20m / +3/5m)-nota 1 . Catargul, păstrat pe o înălţime de cca 1m (deasupra nivelului încărcăturii) relevă faptul că vasul era propulsat (şi) cu vele. În timp de război naves actuariae erau folosite pentru transportul trupelor, iar acest lucru se datora vitezei imprimate de vâsle.
Navigaţia comercială în zona costieră a Pontului Euxinus a început o dată cu colonizarea greacă (secolul VII î.Hr.) când nivelul apei a fost cu cca. 1-2 m mai ridicat (Transgresiunea Nympheana)-nota 2 . Cele mai multe aşezări antice descoperite în zona actuală a litoralului românesc au fost fondate de-a lungul ţărmului intern al complexului lagunar Razim-Sinoe, în antichitate ţărmul golfului Halmyris, precum şi în sudul regiunii, între Capul Midia (Tomis) şi portul Mangalia (Callatis). Toate aceste colonii au fost conectate între ele, în principal prin rutele comerciale nautice de-a lungul ţărmului şi, totodată, au rămas conectate şi cu aşezările de origine ale colonizatorilor prin rute exclusiv navigabile (nota 22) . De-a lungul secolelor, chiar şi a mileniilor, navigarea de-a lungul acestor rute maritime s-a intensificat şi diversificat, toate acestea conducând la numeroase naufragii şi la acumularea de epave pe fundul mării. Într-o sinteză recentă a tuturor datelor şi informaţiilor disponibile privind descoperirile geo-arheologice făcute în apele româneşti indică existenţa a peste 120 de naufragii, dintre care 14 aparţin unor nave de lemn (nota 3) .
Contextul morfologic actual, în care a fost descoperită acestă epavă, indică o dinamică litorală complexă datorată evoluţiei ţărmului lagunar format în urma barării prin cordoane litorale a golfului Halmyris, în conjuncţie cu versantul litoral lagunar corespondent sectorului Portiţa – Periteaşca – Perişor.

Astfel, dacă în sectorul de ţărm Portiţa – Periteaşca dezvoltat în faţa câmpiei marine Leahova – Periteaşca, elementele morfologice indică în prima parte a ţărmului un versant submers afectat de eroziune, în sectorul Periteaşca – Perişor dezvoltat în faţa câmpiei lagunare Dranov, care prin juxtapunere se transformă în câmp marin, versantul şi glacisul lagunar se continuă lin către racordul cu zona şelf.
În ansamblu, sectorul de ţărm lagunar Portiţa – Periteaşca – Perişor şi versantul lagunar submers corespondent acestuia, constituie o zonă dominată de procese morfogenetice acumulative unde driftul de ţărm reprezintă principalul mecanism de introducere a nisipului în circuitul litoral (nota 4) . Ca urmare a acestor procese acumulative, epava descoperită în jurul izobatei de -5-10 m a fost protejată parţial de bancurile de nisip formate prin procese naturale în condiţii hidro-meteorologice specifice regiunii. Din acest motiv, orice intervenţie umană majoră în sistemul natural de acumulare-transport a sedimentelor va dezechilibra mecanismul natural de conservare al epavei, iar consecinţele pe termen mediu şi lung vor fi foarte greu de anticipat.
În urma campaniei anului 2019 au fost atinse obiectivele propuse. Fotomozaicul realizat în urma a 12 filme prin intermediul unor aparate foto/video GoPro şi Olympus Tough 5 are un grad ridicat de detaliu, în ciuda vizibilităţii relativ reduse (Fig. 1-5). Aceste filmări au necesitat, în total, 10 zile cu cel puţin două scufundări pe zi. În perioadele în care vizibilitatea în mediul submers a fost dificilă, s-au realizat scanări cu sonarul lateral. Pentru obţinere fotomozaicului, fiecare filmare a fost împărţită în cadre şi fiecare cadru a fost combinat cu fotografii separate pentru a permite realizarea modelului final. La finalizarea acestuia s-au folosit peste 10.000 de cadre care au fost procesate cu ajutorul unui workstation.
Observaţiile realizate în mediul submers şi în urma studierii modelului 3D au permis identificarea unor schimbări importante în structura sitului. Astfel, deşi existau suspiciuni că adâncimea redusă şi furtunile din perioada iernii ar putea produce distrugeri iremediabile întregii epave a fost, totuşi, observat un proces de sedimentare sezonieră. Mai mult, furtunile din perioada rece a anului contribuie la procesul de destabilizare a sedimentului, iar elementele structurale sunt expuse. Procesul de sedimentare a fost observat şi în anii trecuţi, cel puţin în perioada verii când, datorită absenţei furtunilor, siltarea acesteia, un proces benefic pentru conservarea pe termen mediu a sitului (Fig. 6-8). În acest an, totuşi, acest proces a devenit evident, datorită faptului că la suprafaţa sedimentului nu mai sunt vizibile unele părţi componente ale navei, în particular coastele care marcau limitele acesteia. De asemenea, aria de dispersie a încărcăturii este sensibil mai redusă, ceea ce ne determină să avansăm ipoteza că extremităţile epavei au fost sedimentate şi numai partea centrală, mai ridicată, este clar vizibilă. Acest lucru a fost evident, încă din momentul descoperirii epavei, când am observat faptul că secţiunea mediană-centrală depăşea cu cel puţin 0,80-1 m fundul mării. Totuşi, subliniem faptul că acest proces de sedimentare este sezonier şi fluctuant.
Deosebit de interesantă este situaţia sondajului A, singura intervenţie de proporţii în epavă, în zona mediană şi a catargului. La sfârşitul campaniei din anul 2018, sondajul A a fost protejat prin intermediul unei folii geo-textile fixată cu bare din fier şi saci cu nisip care au securizat întreaga zonă. Situaţia acestei zone a fost extrem de importantă pentru a înţelege evoluţia gradului de conservare a epavei. Cercetarea a relevat faptul că, întreaga suprafaţă a sondajului A a fost sedimentată complet, folia geotextilă fixată în campania anului 2018 fiind clar acoperită cu nisip. De asemenea, numai unii dintre sacii cu nisip care fixau folia geotextilă mai sunt vizibili. Totuşi, remarcăm faptul că, exceptând prima campanie din anul 2016, toate cercetările la epavă s-au desfăşurat între sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, cu unele prelungiri spre începutul lunii octombrie, când s-au efectuat prospecţiunile geofizice. Astfel, nu se poate determina cu siguranţă faptul dacă sedimentarea este un proces sezonier, datorat perioadelor de acalmie şi hulă de mică intensitate din timpul verii. Altfel spus, există posibilitatea ca în sezonul de iarnă, furtunile intense din această perioadă să conducă la eroziunea sedimentului care acoperă epava, un proces reversibil şi contrar în perioada verii. Aşadar, am avea un proces ciclic, care relevă, odată în plus, situaţia precară a acestui sit submers.
În urma observaţiilor din acest an putem spune că starea de conservare excepţională a epavei oferă posibilităţi favorabile pentru cercetări viitoare privind tehnicile de construcţie a navelor în perioada romană timpurie şi legăturile comerciale ale nord-estului provinciei Moesia Inferior cu bazinul Mării Negre.

Investigaţii geofizice în microzona Gura Portiţei şi pe Platforma continentală a litoralului românesc al Mării Negre (jud. Tulcea)

Cercetările geofizice au constat în side-scan sonar, un instrument folosit pentru a reda o imagine fidelă a fundul mării, a reliefului acesteia sau a obiectelor aflate deasupra sedimentului, cu un sistem de scanare laterală a morfologiei fundului mării. Lucrările geofizice marine au fost realizate de-a lungul unor profile de observaţie orientate, în general, SW-NE, echidistanţate la aproximativ 25-50 m. Sonarul lateral Deep Vision DE340D a fost folosit pe frecvenţa de 445 KHz pentru o acurateţe medie a ţintelor. Software-ul dedicat este DeepView vers. basic rulată pe sistemul Windows care permite vizualizarea în timp real a datelor şi ulterior, alături de prezentarea unor date privind structura unor ţinte, înălţimea acestora, lungimea şi adâncimea lor. În total, peste 15 km2 au fost investigaţi prin scanare cu sonarul lateral. Aceasta a permis identificarea unui număr mare de ţinte, unele verificate prin scufundări (Fig. 9-11).
Un alt perimetru investigat prin intermediul sonarului lateral a fost ales în zona Canalului Perişor, unde au fost observate în anii anteriori concentrări ale materialelor ceramice, eşalonate cronologice din perioada elenistică până în perioada romană târzie, de-a lungul ţărmului. Suprafaţa investigată a acestui perimetru este de +5 km2 şi a evidenţiat caracteristicile sedimentologice, alături de o serie de anomalii care trebuie investigate în viitor. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat faptul că a fost evidenţiat un proces masiv de eroziune a liniei costiere, fapt ce poate contribui, în viitor, la descoperirea unor noi situri submerse.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Bounegru, O., Zahariade, M., Les force navales du Bas Danube et de la Mer Noire aux Ier-VIe siècles, Colloquia Pontica 2, Oxford, 1996.
D’Amato, R., Imperial Roman Warships 27 BC – 193 AD, Oxford, 2016.
Dimitriu, R.G., Nuţu, G., Popa, A., Barbu, M.-B., High resolution geophysics off Danube delta’s shore line for the evaluation of its cultural heritage load. Case study: the mouth of New Dunavăţ paleo-distributary. 18th International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM2018, Conference Proceedings, 2018, 18, 1.1, 855-862, doi:10.5593/SGEM2018/1.1/S05.106.
Romanescu, G. Geoarchaeology of the ancient and medieval Danube Delta: Modeling environmental and historical changes. A review. Quaternary International, 2013, 293, 231-244, doi: 10.1016/j.quaint.2012.07.008.
Romanescu, G., Bounegru, O., Stoleriu, C.C., Mihu-Pintilie, A., Nicu, C.I., Enea, A., Stan C.O. The ancient legendary island of Peuce – myth or reality? Journal of Archaeological Science, 53(1), 521-35, doi:10.1016/j.jas.2014.11.014
Note Bibliografice 1.D’Amato 2016; Bounegru, Zahariade 1996.
2.Romanescu 2013.
3.Romanescu et al. 2015.
4.Dimitriu et al. 2018.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu