Cercetările din campania 2019 s-au desfăşurat în perioada iunie-octombrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii - Programul naţional de finanţare a cercetării arheologice – sistematice, Aix-Marseille Université (Marseille, France), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Institutul Naţional al Patrimoniului. Tot în anul 2019, Asociaţia Pro Noviodunum a implementat proiectul Noviodunum... ArchaeoPark, finanţat de Primăria oraş Isaccea. Campania de săpături arheologice sistematice din anul 2019 la cetatea Noviodunum a demarat în data de 3 iunie în cadrul unui protocol de colaborare încheiat între ICEM Tulcea şi Universitatea Aix-Marseille (AMU), prin realizarea într-o primă etapă a unui număr de 10 foraje geotehnice şi au continuat cu două sondaje pe latura de est a sitului.. În sectorul de SE al fortificaţiei săpăturile s-au desfăşurat în zona Turnului de Colţ (Intramuros) şi Curtina 1. Cercetări au fost realizate şi în sectorul Aşezare Civilă Est, unde au fost continuate investigaţiile în jumătatea de Est a casetei S1. Cercetarea arheologică de teren din anul 2017, ne-a prilejuit identificarea unor posibile edificii, la aproximativ 100 m de incinta de est, pe drumul de acces spre Pontonul Vechi. Aici fost realizat un sondaj cu scopul de a investiga prezenţa acestor ruine. În campania anului 2019 un alt obiectiv urmărit a fost obţinerea de date batimetrice, cu scopul de a evidenţia aspectul, direcţia de dispunere a structurilor submerse, suprafaţa afectată şi identificarea eventualelor instalaţii portuare. Cercetările s-au finalizat la 24 octombrie, odată cu acţiunea de conservare primară a monumentelor descoperite şi finalizarea investigaţiilor geofizice pentru Aşezare Civilă Est şi Incintă Est. Curtina 1 - Turnul de Colţ În campania anului precedent, am continuat cercetările din 2017, 2018, şi anume demontarea martorului creat între Turnul de Colţ şi Curtina C1. Astfel, a fost deschisă o suprafaţă cât mai extinsă pentru o înregistrare a contextelor şi stabilire a momentului de refacere a zidului de incintă în perioadă medie bizantină sau medievală. Suprafaţa cercetată are o lungime de 8,50 m, lăţimea de circa 5,00 m. Săpătura s-a desfăşurat într-un strat reprezentând nivelul de dărâmătură aferent zidului de incintă până (-2,50 m). În acest strat au fost descoperite materiale ceramice amestecate (atât romane cât şi medio-bizantine, care predomină), monede din bronz (secol XIII), două inele din bronz, două potcoave şi opt caiele, două scoabe, două cuie, o lamă de cuţit din fier. La această enumerare se mai adaugă unsprezece obiecte din fier nedeterminate, un glonţ din plumb (sec. XVIII-XIX), două cartuşe (sec. XX), două fragmente plumb şi unul de bronz, o copcă şi două fragmente brăţări sticlă, evidenţiind intervenţiile în această zonă în diferite perioade istorice. Tranşeele practicate la începutul secolului XX, la care se adaugă activităţile de extragere a pietrei din zidurile cetăţii şi materialul divers recoltat oferă imaginea unor contexte perturbate, situaţie întâlnită şi în alte sectoare. Fragmentele ceramice şi monedele sunt într-un număr redus. Pietrele şi fragmente de mortar, indică o demantelare a fragmentului de zid, ce plombează structurile anterioare de perioadă romano-bizantină. Legat de datarea zidului, optăm în continuare pentru sfârşitul secolului XIII – începutul secolului XIV. Suprafaţa nou creată a fost adusă la acelaşi nivel cu zona cercetată anterior – Curtina 1.