Cercetările din campania 2019 s-au desfăşurat în perioada iunie-octombrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii - Programul naţional de finanţare a cercetării arheologice – sistematice, Aix-Marseille Université (Marseille, France), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Institutul Naţional al Patrimoniului. Tot în anul 2019, Asociaţia Pro Noviodunum a implementat proiectul Noviodunum... ArchaeoPark, finanţat de Primăria oraş Isaccea. Campania de săpături arheologice sistematice din anul 2019 la cetatea Noviodunum a demarat în data de 3 iunie în cadrul unui protocol de colaborare încheiat între ICEM Tulcea şi Universitatea Aix-Marseille (AMU), prin realizarea într-o primă etapă a unui număr de 10 foraje geotehnice şi au continuat cu două sondaje pe latura de est a sitului.. În sectorul de SE al fortificaţiei săpăturile s-au desfăşurat în zona Turnului de Colţ (Intramuros) şi Curtina 1. Cercetări au fost realizate şi în sectorul Aşezare Civilă Est, unde au fost continuate investigaţiile în jumătatea de Est a casetei S1. Cercetarea arheologică de teren din anul 2017, ne-a prilejuit identificarea unor posibile edificii, la aproximativ 100 m de incinta de est, pe drumul de acces spre Pontonul Vechi. Aici fost realizat un sondaj cu scopul de a investiga prezenţa acestor ruine. În campania anului 2019 un alt obiectiv urmărit a fost obţinerea de date batimetrice, cu scopul de a evidenţia aspectul, direcţia de dispunere a structurilor submerse, suprafaţa afectată şi identificarea eventualelor instalaţii portuare. Cercetările s-au finalizat la 24 octombrie, odată cu acţiunea de conservare primară a monumentelor descoperite şi finalizarea investigaţiilor geofizice pentru Aşezare Civilă Est şi Incintă Est. Noviodunum - Investigaţii arheogeofizice în zona Aşezare civilă Est La începutul lunii octombrie 2019 a fost efectuat un studiu arheogeofizic non-intruziv în zona estică a cetăţii Noviodunum (Issacea, jud. Tulcea) cu scopul de a localiza potenţiale complexe arheologice prezente în subsol. Studiul a constat în 12 profile de rezistivitate electrică (Electrometrie sau ERT - Electrical Resistivity Tomography) dispuse aproximativ E-V cu o lungime de 63 de metri. Zona investigată a pornit din dreptul casetei deschise de INP în anul 2018 şi s-a dezvoltat spre Nord. Cele douăsprezece profile au fost dispuse la distanţe de 4 metri între ele, cu o separaţie a electrozilor de 1 m iar configuraţia aleasă pentru profile a fost Dublu Dipol, configuraţie aleasă pentru rezoluţia laterală superioară. Astfel, 3 profile au urmat în continuarea casetei de săpătură spre Est, următoarele cinci profile situate la nord de aceasta (profilele 4-8), începând din dreptul drumului, iar ultimele 4 profile au fost decalate şi ele de o movilă de pământ (Pl. 6/a). Adâncimea de investigaţie a fost de peste 8 metri, urmărindu-se cu precădere zone cu anomalii rezistive, acestea fiind cele care pot constitui complexe arheologice ale perioadei respective (romană si post-romană - bizantină şi medievală) constând în structuri din piatră, cărămidă sau alte materiale de construcţii ce pot constitui fundaţii, podele ziduri sau alte elemente ale unor construcţii. Au fost identificate patru orizonturi, A-D, (Pl. 6/b), dintre care primul (cel situat în primii metri de la suprafaţă) conţine anomalii cu potenţial arheologic ridicat. Orizonturile B şi D sunt cel mai probabil depuneri naturale de colmatare (aluviale) depuse de Dunăre având rezistivităţi foarte reduse (sub 20-25 Ohm.m) iar al treilea orizont (C) ceva mai rezistiv decât celelalte două (25-40 Ohm.m), care poate fi şi el natural, dar depunerea este posibil să se fi făcut în alte condiţii. De asemenea, este posibil să fie o zonă cu drenaj mai bun. Şansele ca în orizontul C să existe complexe arheologice sunt reduse dar ele există. În urma studiului arheogeofizic din 2019 au fost localizate mai multe zone cu potenţial arheologic dat de contrastul de rezistivitate dintre depunerile naturale (aluviuni cu rezistivităţi sub 30 Ohm.m) şi de zonele de anomalii cu rezistivitate ridicată (valori de peste 50 Ohm.m, marcate cu 1-5 în fig. 1). Dintre acestea, complexele de anomalii rezistive 1 şi 3 au fost definite şi în modelul 3D efectuat între profilele 4-8 (fig. 7/a şi 7/b) cu accent pe complexul rezistiv 1 care prezintă potenţial arheologic foarte ridicat.