Cercetările din campania 2019 s-au desfăşurat în perioada iunie-octombrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii - Programul naţional de finanţare a cercetării arheologice – sistematice, Aix-Marseille Université (Marseille, France), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Institutul Naţional al Patrimoniului. Tot în anul 2019, Asociaţia Pro Noviodunum a implementat proiectul Noviodunum... ArchaeoPark, finanţat de Primăria oraş Isaccea. Campania de săpături arheologice sistematice din anul 2019 la cetatea Noviodunum a demarat în data de 3 iunie în cadrul unui protocol de colaborare încheiat între ICEM Tulcea şi Universitatea Aix-Marseille (AMU), prin realizarea într-o primă etapă a unui număr de 10 foraje geotehnice şi au continuat cu două sondaje pe latura de est a sitului.. În sectorul de SE al fortificaţiei săpăturile s-au desfăşurat în zona Turnului de Colţ (Intramuros) şi Curtina 1. Cercetări au fost realizate şi în sectorul Aşezare Civilă Est, unde au fost continuate investigaţiile în jumătatea de Est a casetei S1. Cercetarea arheologică de teren din anul 2017, ne-a prilejuit identificarea unor posibile edificii, la aproximativ 100 m de incinta de est, pe drumul de acces spre Pontonul Vechi. Aici fost realizat un sondaj cu scopul de a investiga prezenţa acestor ruine. În campania anului 2019 un alt obiectiv urmărit a fost obţinerea de date batimetrice, cu scopul de a evidenţia aspectul, direcţia de dispunere a structurilor submerse, suprafaţa afectată şi identificarea eventualelor instalaţii portuare. Cercetările s-au finalizat la 24 octombrie, odată cu acţiunea de conservare primară a monumentelor descoperite şi finalizarea investigaţiilor geofizice pentru Aşezare Civilă Est şi Incintă Est. Faleză Est În perioada 1 – 28 iulie 2019, în cadrul unui protocol între ICEM Tulcea şi Universitatea Aix-Marseille (AMU) a avut loc prima campanie de cercetări arheologice în vederea identificării amenajării portuare de epocă romană de la Noviodunum. Echipa a fost compusă din membri ai ICEM Tulcea (Aurel-Daniel Stănică), AMU (Alexandra Bivolaru, Marie Pawlowicz, Ninon Basuau) şi ai Universităţii din Bucureşti (Valentin Bottez, Adrian Vladu). Cercetarea arheologică în acest punct a fost demarată în urma campaniei de foraje geologice efectuată în 2017 şi finanţată în cadrul proiectului doctoral Marie Curie COFUND DOC2AMU Environmental Change and Geoarchaeology in the Danube delta since 6000 yrs (coord. prof. dr. Christophe Morhange şi prof. dr. Valerie Andrieu-Ponel, drd. Alexandra Bivolaru). În urma acestor foraje, a fost emisă ipoteza existenţei unui bazin portuar la E (în aval) sau în zona de SV. În 2017, nouă foraje au fost extrase în aval şi în amonte de promontoriu, precum şi la S de acesta, în aşezarea civilă. În aval, substratul a fost atins la aproximativ -3,20 m sub nivelul solului în toate cele patru carote. Secvenţele stratigrafice înregistrate prezintă importante urme antropice (fragmente ceramice, metalice şi cărbune). În amonte, substratul nu a fost atins în nicio carotă, cel mai adânc foraj coborând până la 7 m sub nivelul solului. În comparaţie cu cele din aval, în forajele din amonte a fost înregistrat mult mai puţin material arheologic. Cele două carote efectuate în extremitatea sudică a sitului indică un mediu exclusiv continental. În 2019, alte 10 foraje au fost efectuate la sud şi la est de sit. Din observaţiile de pe teren, un mediu acvatic pare sa fi fost prezent şi în zona sudică, însă doar viitoarele analize bio-sedimentologice pot confirma această ipoteză. O analiză detaliată a carotelor va fi prezentată după primirea vârstelor radiocarbon. Cercetarea arheologică se desfăşoară în cadrul proiectului ICEM Tulcea – Universitatea Aix Marseille, INSTALAŢII PORTUARE ŞI NAVIGAŢIE LA NOVIODUNUM (2019-2023). Proiectul de faţă îşi propune identificarea portului antic/porturilor antice ale castrului roman de la Noviodunum prin intermediul cercetării interdisciplinare. Identificarea posibilelor structuri portuare (bazine, chei, docuri, diguri) şi a structurilor terestre adiacente (antrepozite), precum şi punerea în legătură a modificărilor de mediu cu evoluţia structurilor portuare (deplasarea structurilor în funcţie de eroziunea liniei ţărmului, posibile lucrări de dragaj, etc.) reprezintă principalele obiective ale proiectului. Proiectul este dedicat exclusiv identificării bazinelor portuare a uneia dintre cele mai importante cetăţi romane şi pentru care amenajările portuare vor fi jucat un rol important în dezvoltarea ei. De asemenea, proiectul propune investigarea unei zone necercetate anterior prin aplicarea unei metodologii interdisciplinare. Metodologie Cercetarea s-a desfăşurat în două puncte în zona de est a sitului. O primă secţiune (S001) a fost deschisă pe terenul agricol situat la est de drumul de acces către plaja actuală. Cel de-al doilea punct de cercetare a fost chiar pe plajă, în vederea determinării funcţionalităţii şi cronologiei unui edificiu ce a apărut în urma scăderii nivelului apelor Dunării. Cercetarea acestuia a fost efectuată prin deschiderea a 3 casete (C001-002-003). Înregistrarea straturilor şi structurilor descoperite a fost realizată prin intermediul fişelor MoLAS. Toate cotele au fost măsurate cu nivela optică. De asemenea, toate profilurile şi grundurile au fost desenate şi fotografiate. Un plan detaliat făcut cu ajutorul unui DGPS, precum şi două ortofotoplanuri au finalizat înregistrarea săpăturii. Rezultate S001 Deschiderea secţiunii S001 a avut ca scop verificarea stratigrafiei unei zone necercetate anterior, care putea reprezenta limita estică a zonei de locuire civilă extra-murană. Aceasta a fost orientată N-S şi a avut dimensiunile de 15 m x 2 m. Adâncimea maximă atinsă a fost de -2,46 m. Secţiunea a fost divizată în carouri de 1 x 1 m, numerotate A-B pe lăţime şi de la 1 la 15 pe lungime. Au fost identificate şase unităţi stratigrafice. Nu a fost descoperită nici o structură constructivă. După epuizarea primelor trei nivele, din motive de lipsă de timp, cercetarea s-a concentrat în doar două zone, mai precis carourile A1-B1/A5-B5 şi A11-B11/ A15-B15 în vederea identificării nivelurilor medievale şi antice. Stratigrafie 1000: nivel vegetal, identificat pe întreaga suprafaţă a secţiunii. Are o grosime de aproximativ 10 cm, între -0,21 m/-0,31 m în carourile A1-B1 şi -0,41 m/-0,51 m în carourile A15-B15. Suprapune 1001. 1001: depunere modernă, identificată pe întreaga suprafaţă a secţiunii. Apare între -0,31m/-0,80m în carourile A1-B1 şi -0,41 m/-1,26 m în carourile A15-B15. Din punct de vedere sedimentar, nivelul este format dintr-un silt argilos, afânat, gri deschis. În acest strat au fost descoperite resturi ceramice, metalice, de sticlă şi materiale constructive contemporane, medio-bizantine şi antice. Stratul este puternic afectat de intervenţii recente, fiind o zonă în care au fost depuse gunoaie şi ulterior nivelat. În campania 2019, în carourile A11-B11/ A12-B12, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 1000, suprapune 1002, 1003, 1004 şi 1005. 1002: unitate stratigrafică înregistrată în carourile A8-B8/ A10-B10, între -0,75 m şi -0,86 m. Posibil partea inferioară a US 1001, care în zona carourilor anterior menţionate suprapune un strat de cenuşă, de unde consistenţa afânată, culoarea brun-gri şi incluziunile de cărbune. Nu se păstrează în profil. Din această unitate au fost recuperate câteva fragmente ceramice şi osteologice. Suprapus de 1001, suprapune 1003. 1003: groapă cu arsură modernă, apare în carourile A8-B8/A10-B10, între -0,86 m şi -1,18 m (A9) şi -1,01/-1,05 m (A8). Este compusă din cenuşă într-o matrice nisipoasă. Bine reprezentată, din interiorul ei au fost scoase bucăţi moderne de metal (inclusiv fragmente de sârmă ghimpată), fragmente moderne de sticlă şi cărbune. În campania 2019, în carourile A8-B8/A10-B10, ne-am oprit pe acest strat. Suprapusă de 1001 şi parţial de 1005. 1004: depunere modernă identificată în carourile A11-B11/A15-B15, între -1,27 m şi -2,13 m. Este un strat compact, brun-gri, cu urme gălbui. Sedimentologic, este compus dintr-un silt nisipos cu incluziuni de fragmente ceramice, material constructiv şi pietre. De asemenea au fost identificate cochilii de moluşte danubiene, în special Viviparus sp. În acest nivel a fost descoperit material arheologic modern şi medieval, precum şi fragmente metalice contemporane. În campania 2019, în carourile A11-B11/A15-B15, ne-am oprit pe acest strat. Suprapus de 1001. 1005: depunere modernă identificată în carourile A1-7 şi B1-11. Are o extindere variabilă, între -0,54 m şi -2,42 m în carourile A1-2 şi -1,13 m şi -1,17 m în caroul B11. Din punct de vedere sedimentologic, este compus dintr-un silt nisipos, brun-gri, compact. Deşi bogat în material arheologic, cu un grad de fragmentare redus în comparaţie cu cel recuperat din 1001, acesta rămâne însă heterogen din punct de vedere cronologic (modern, medio-bizantin şi roman). În campania 2019, în carourile A2-B2, A3-7/B3-7 şi B8-11, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 1001, suprapune 1003 şi 1006. 1006: nivel de călcare, compus dintr-un nisip siltos, galben, compact. Identificat în carourile A1-2/B1-2, între -2,00 m şi -2,42 m în caroul A1 şi între -2,36 m şi -2,46 m în caroul B1. Dificil de săpat din cauza pânzei freatice. La o analiză primară a materialului ceramic, nivelul poate fi datat în perioada romană. În campania 2019, în carourile A1-2/B1-2, ne-am oprit pe acest nivel. C001-C002-C003 (Edificiu) În urma scăderii nivelului apelor Dunării, un aliniament de pietre a ieşit la suprafaţă pe plajă, la NE de bazilică. În vederea delimitării acestuia, precum şi a stabilirii funcţionalităţii şi cronologiei, trei casete de 4x4 m cu martor de 1 m au fost deschise. Casetele au fost numerotate de la 1 la 3 şi fiecare a fost împărţită în carouri de 1x1m, notate A-D pe latura nordică şi de la 1-4 pe latura vestică. C001 Stratigrafie 1000: depunere actuală de nisip danubian gri cochilifer. Are o grosime de aproximativ 10 cm (-3,00 m/-3,10 m în B4) şi acoperă întreaga suprafaţă a casetei. În acest strat superficial a fost descoperită o tegula cu ştampila CFM. Echivalentul lui 2000 din C002 şi 3009 din C003. Suprapune 1001 şi 1002 (Z001). 1001: nivel gri-olive cu pete gălbui, mediu compact, compus dintr-un silt nisipos. Apare în carourile A1 şi B1-4/D1-4, între -3,09 m şi -3,55 m în D1 şi -3,18 m şi -3,39 m în B3. Au fost identificate numeroase urme de arsură, fapt ce poate indica un nivel arheologic puternic afectat de apele Dunării şi fluctuaţiile pânzei freatice. Din carourile D3-4 a fost recuperată o cantitate considerabilă de material ceramic cu un grad de fragmentare redus, nerulat. În extinderea sa au mai fost de asemenea descoperite fragmente osteologice, metalice şi de material constructiv. Nivelul se continuă şi în martorul dintre C001/C002 şi este echivalentul lui 2001 din C002 şi 3001 din C003. În carourile A1-D1 şi B2, stratul nu a putut fi epuizat din cauza pânzei freatice foarte ridicate. În campania 2019, A1, B1-4/C1-4, D1 şi D4, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 1000, suprapune 1005, 1007 şi 1008. Se învecinează cu 1002 (Z001) şi 1006 (Z002), însă nicio legătură stratigrafică directă nu a putut fi stabilită. 1003: nivel brun închis compus dintr-un silt nisipos afânat, heterogen. Apare în carourile C3-4/D3-4 şi are o grosime cuprinsă între -3,05 m şi -3,29 m. Din acest strat au fost recuperate foarte multe fragmente ceramice, material constructiv, cărbune şi mortar. Nivelul se întinde în continuarea zidului Z002 (1006), către S. Posibil negativul acestuia sau o umplutură. Epuizat în întregime, se păstrează în profilul sudic. Suprapus de 1000, suprapune 1005, probabil asociat cu 1006 (Z002). 1004: nivel brun-negru caracterizat printr-un silt nisipos, afânat. Descoperit în carourile A2-4, nivelul are o extindere cuprinsă între -3,09 m şi -3,31 m (A3). În acest strat, prinse în profilul vestic, au fost evidenţiate 22 de cărămizi romane, căzute pe cant. Patru dintre ele au fost scoase la curăţare. De asemenea, au mai fost descoperite resturi de cărbune şi material ceramic. Posibil nivel de dărâmătură. În campania 2019, în carourile A2-4, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 1000. 1005: nivel de mortar ars în matrice brun-închisă cu urme bej-portocalii. A fost descoperit în carourile C3-4/D3-4, în faţa lui 1006 (Z002), la vest de acesta şi în capătul sudic. Are o grosime cuprinsă între -3,24 m/-3,29 m în extremitatea sudică şi -3,29 m/-3,34 m în extremitatea nordică. Stratul a fost complet epuizat în faţa zidului Z002 (1006), dar se păstrează în capătul sudic şi în profilul S. Câteva urme de mortar, mai puţin compacte, au fost identificate la E de 1006, în imediata sa apropiere, precum şi în martorul C001/C002. În aceste puncte, stratul nu a fost săpat. Între stratul de mortar şi zidul Z002 (1006), se găseşte un nivel subţire de nisip fin gri. În campania 2019, în carourile C4 şi D3-4, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 1001 şi 1003, suprapune 1008. 1008: strat de nisip fin gri-olive, de aproximativ 6 cm (-3,31 m/-3,37 m), intercalat între stratul de mortar (1005) şi structura constructivă 1007. Surprins în profilul S. Foarte omogen şi mult mai verde decât 1001. În campania 2019, a fost identificat în carourile C3-4 şi D2-3. Suprapus de 1001 şi de 1005, suprapune 1007. Structuri constructive 1002 (Z001): zid/fundaţie din piatră (calcar) nefasonată, legată cu pământ. Structura este orientată NV-SE şi măsoară 3,25 m L x 0,46 m l x 0,19 m h, cu o singură asiză păstrată. Apare în carourile B1-C1 şi D2, la o cotă de -3,35 m în capătul NV şi -3,23 m în cel de SE. Structura se continuă parţial şi în martorul C001/C002, fiind evidenţiată la desfacerea acestuia. Posibil asociat cu Z002 (1006), însă cele două structuri nu se află în conexiune directă. Suprapus de 1000 şi de 1001. 1006 (Z002): zid/fundaţie din piatră identificată în carourile D2-3 la o cotă de -3,09 m în capătul N şi -3,13 m în cel S. Structura este construită din calcar nefasonat şi legat cu pământ. Are o formă dreptunghiulară şi o orientare N-S. Structura se păstrează pe o lungime 0,77 m, cu 0,58 m lăţime şi 0,22 m înălţime (o asiză). Iniţial am presupus că este ţesut cu Z001 (1002), însă la curăţare nu a fost descoperită nicio legătură directă între cele două. În faţă, pe latura sa vestică, a fost descoperit un strat de mortar ars (1005). Urme de mortar au fost descoperite şi la E de structură. Între nivelul de mortar ars (1005) şi structură (1006) este intercalat un strat subţire de nisip gri. Posibil asociat cu 1002 (Z001). Suprapus de 1000 şi 1001. 1007: aliniament de pietre ce pare să urmeze traseul nivelului 1003. Apare în carourile C4 şi D3-4, la o cotă de -3,30 m. Orientate NNV-SSE, cele şase pietre au fost evidenţiate doar la limita lor superioară. La E de 1007, în C4, lipit de una dintre pietre, apare nivelul de mortar (1005), în timp ce la V a fost evidenţiată o urmă de arsură de aproximativ 50 x 50 cm, cu urme consistente de cenuşă. Suprapus de 1008. În campania 2019, în carourile C4 şi D3-4, ne-am oprit pe acest nivel. C002 Stratigrafie 2000: depunere actuală de nisip danubian gri cochilifer. Are o grosime de aproximativ 10 cm (-3,06 m/-3,10 m) şi acoperă întreaga suprafaţă a casetei. Echivalentul lui 1000 din C001 şi 3009 din C003. Suprapune 2001 şi 2004 (Z003). 2001: nivel gri-olive cu pete gălbui, mediu compact, compus dintr-un silt nisipos. Apare în carourile A1 şi B1-4/D1-4, între -3,40 m şi -3,87 m în D1 şi -3,10 m şi -3,32 m în C4. Dificil de săpat din cauza pânzei freatice mult mai ridicate decât în C001, terenul fiind în pantă. Au fost identificate numeroase urme de arsură, fapt ce poate indica un nivel arheologic puternic afectat de apele Dunării şi fluctuaţiile pânzei freatice. Din acest strat a fost recuperată o cantitate considerabilă de material arheologic (ceramică, os, metal, sticlă, material constructiv). Nivelul se continuă şi în martorul dintre C001/C002 şi este echivalentul lui 1001 din C001 şi 3001 din C003. În campania 2019, în C002, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 2000 şi de 2004, suprapune 2003. 2004: nivel compact de pietre de mici dimensiuni (gresii şi calcare) în matrice argilos-siltoasă. Are o culoare galbenă cu nuanţe portocalii-roşiatice, datorate gresiilor puternic erodate, care se pierdeau chiar şi la curăţarea cu truela şi mătura. Apare în carourile A3-4/C3-4, între -3,00 m şi -3,11 m. Păstrat doar în profilul S, este echivalentul lui 3007 (C003). Posibil nivel de dărâmătură. Suprapus de 2000, suprapune 2001. Structuri constructive 2002 (Z003): zid/fundaţie din piatră (calcar) nefasonată, legată cu pământ. Structura este orientată VNV-ESE şi măsoară 2,20 m L x 0,63 m l x 0,32 m h. În campania 2019 au fost evidenţiate trei asize. Apare în carourile C3-4/D3-4 şi D2, la o cotă de -2,95 în colţul SE şi -3,10 m în cel de NV. Structura pare că se continuă şi în martorul C002/C003, însă în campania 2019 martorul nu a fost desfăcut. Posibil asociat cu Z004 (3002, C003) şi cu 2004. Suprapus parţial de 2000 şi de 2001. 2003: (Z004): zid/fundaţie din piatră identificată la desfiinţarea martorului C001/C002 în carourile D4- D4’ la o cotă de -3,10 m. Structura este construită din calcar nefasonat şi legat cu pământ. Are o formă dreptunghiulară şi o orientare N-S. Structura se păstrează pe o lungime 0,94 m, cu 0,68 m lăţime şi 0,17 m înălţime (o asiză). Zidul/fundaţia continuă în profilul sudic. Suprapus de nivelul aluvionar 1001/2001. C003 Stratigrafie 3009: depunere actuală de nisip danubian gri cochilifer. Are o grosime de aproximativ 4 cm (-2,64 m/-3,68 m) şi acoperă întreaga suprafaţă a casetei. Echivalentul lui 1000 din C001 şi 2000 din C002. Suprapune 2001 şi 2004 (Z003). 3000: depuneri aluvionare omogene, cu stratificare orizontală, lamine negre şi bej observabile în profilul vestic. Apare în carourile A1-4, B2-4/D2-4, între -2,54 m/-2,78 m în A4 şi -2,60 m/-2,98 m în C4. Nivelul este compact, format dintr-un nisip siltos, gri-olive cu nuanţe de bej. Din acest nivel a fost recuperat foarte puţin material arheologic, mai precis ceramică şi material constructiv. Posibil echivalentul lui 1009 din C001. Suprapus de 3009, suprapune 3001 şi 3005. 3001: nivel gri-brun cu pete olive, mediu compact, heterogen, compus dintr-un silt nisipos. Apare pe toată suprafaţa casetei, între -2,48 m şi -3,10 m în A4 şi -2,98 m şi -3,36 m în D1. Au fost identificate numeroase urme de arsură, fapt ce poate indica un nivel arheologic puternic afectat de apele Dunării şi fluctuaţiile pânzei freatice. Nivel foarte bogat în material arheologic. La E de 3002 (Z005), din carourile B1-4/D1-4 a fost recoltat mult material roman timpuriu, cu un grad de fragmentare redus. Situaţie asemănătoare cu cea din C001, de unde din nivelul 1001, în C4-D4, la E de 1002 (Z001) a fost de asemenea descoperit mult material. În nivelul 3001, în caroul C3, a fost descoperit un opaiţ aproape întreg. Probabil echivalentul lui 1001 din C001 şi 2001 din C002. În campania 2019, în carourile B2-4, C4 şi D1-4, ne-am oprit pe acest nivel 3003: podea/nivel de călcare. Apare în carourile A1-2/B1-2, între -2,97 m şi -3,05 m. Identificat pe o suprafaţă foarte mică şi în A3. Este compus dintr-o argilă galbenă, compactă, în care sunt incluse pietre de mici dimensiuni (calcar). De asemenea, în compoziţia sa au fost descoperite mici fragmente ceramice (roman timpurii) şi cărbune. Posibil nivelare peste stratul de dărâmătură 3007. În campania 2019, în carourile A1-2 ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 3005, suprapune 3007, posibil asociat cu 3002 (Z005) şi 3004. 3004: nivel compact, format dintr-o argilă galbenă în care se găsesc pietre de mici dimensiuni. Descoperit în carourile C4-D4, la o cotă de -2,92 m. Conservat pe o suprafaţă foarte mică, în campania 2019 ne-am oprit pe acest nivel, stratul fiind necercetat. Posibilă nivelare peste 3007. Suprapus de 3001, suprapune 3007. 3005: nivel brun-negru, afânat, heterogen, compus dintr-un silt nisipos. Apare în carourile A2-3/C2-3, între -2,84 m/-2,96 m în A1 şi -2,92 m/-3,02 m în C2. În acest strat au fost descoperite fragmente ceramice, osteologice şi de material constructiv, precum şi urme de cărbune. Păstrat în profilul vestic între două niveluri de aluviuni bej. Suprapus de 3000, suprapune parţial 3003, 3007 şi 3008. 3006: nivel brun, compus dintr-un silt nisipos afânat. Apare în carourile A3-4 între -2,48m/-3,10 m şi în C1 la -3,16 m. Heterogen, cu mult material arheologic. Se intercalează cu nivelul 3007, mai precis în locurile unde acest nivel nu s-a păstrat apare 3006. În campania 2019, în carourile A3-4 şi C1, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 3009, suprapune 3007 în caroul C1. 3007: nivel compact, bine reprezentat, compus din calcare şi gresii foarte friabile, de dimensiuni mici şi medii, în matrice argilos-siltoasă. Are o culoare galbenă cu nuanţe portocalii-roşiatice, datorate gresiilor puternic erodate, care se pierdeau chiar şi la curăţarea cu truela şi măturica. Apare în carourile A1-4/C1-4, între -3,03 m şi -3,16 m (caroul C3, epuizat). Echivalentul lui 2004 din C002. În campania 2019, în carourile A1-4/C1-4, ne-am oprit pe acest nivel. Suprapus de 3003, 3004, 3005, 3006 şi 3008. 3008: strat de nisip siltos, galben-bej, omogen, mediu compact. Apare în carourile A2-3, între -2,90 m şi -3,18 m. În acest strat a fost descoperit foarte puţin material arheologic. Posibilă nivelare. În campania 2019, în carourile A2-3, ne-am oprit pe acest nivel. Structuri constructive 3002 (Z005): zid/fundaţie din piatră (calcar) nefasonată, legată cu pământ. Structura este orientată NV-SE şi măsoară 4 m L x 0,80 m l x 0,50 m h. În campania 2019 au fost evidenţiate cinci asize. Apare în carourile A4, B3-4, C1-3 şi D1, la o cotă de -2,95 m în extremitatea N şi -2,74 m în cea S. Structura pare că se continuă şi în martorul C002/C003, însă în campania 2019 martorul nu a fost desfăcut. Posibil asociat cu Z003 (2002, C002) şi cu 2004. Suprapus parţial de 3009 şi de 3001. Asociat cu 3003 şi probabil cu 3003 şi 3007. Materialul arheologic Majoritatea materialului descoperit este reprezentat de ceramică. Dacă în S001, materialul ceramic este foarte amestecat din punct de vedere cronologic, cu fragmente datând de la ceramică romană până la cea recentă, în C001-C002-C003 materialul pare la o primă observare exclusiv roman. Aceeaşi remarcă o putem face şi pentru materialul constructiv, menţionând încă o dată cele 22 de cărămizi romane prăbuşite şi surprinse în profilul vestic al C001. În campania 2019, au fost descoperite 15 monede, dintre care nouă în S001 iar restul în casetele de pe plajă. Alte descoperiri constau în diverse obiecte metalice (fier şi bronz), fragmente de brăţări din sticlă (exclusiv în S001), trei ghiulele din ceramică (două în S001 şi una în C003), precum şi o mărgea şi un fragment de marmură. Concluzii preliminare Interpretarea descoperirilor din campania 2019 este dificilă. Zona de est a sitului, unde a fost efectuată secţiunea S001, a fost puternic afectată de lucrări moderne, aşa cum o arată materialul descoperit, care începe să se trieze din punct de vedere cronologic abia de la -2,40 m. Lăţimea foarte mică a secţiunii, impactul antropic modern şi recent, cât şi faptul că nu am ajuns la steril nu ne permit să emitem ipoteze cu privire la funcţionalitatea antică sau medievală a zonei. În vedere continuării cercetării arheologice în zona de est, se impun cercetări geofizice anterioare intervenţiilor, ce pot acoperi suprafeţe întinse (ERT) şi oferi indicii cu privire la deschiderea unei noi săpături. Cercetarea din zona plajei a scos la lumină un edificiu a cărui interpretare este problematică din cauza stratigrafiei afectate de apele Dunării. În ciuda acestui impediment, au fost observate cel puţin două momente: (1) unul de abandon/incendiere, corespunzând nivelului de mortar ars, precum şi al dărâmăturii, culoarea roşiatică putând fi cauzată şi de acţiunea oxidantă a focului şi (2) unul de nivelare, caracterizat printr-o argilă galbenă, compactă, ce acoperă acest nivel de dărâmătură. Urmele consistente de cenuşă descoperite în C001, precum şi cărămizile căzute pe cant, pot fi puse în legătură cu acest moment de abandon. Nu este clar însă dacă zidurile descoperite fac parte din aceeaşi structură constructivă. În timp ce zidurile din C002 şi C003 sunt ţesute împreună, cu cele din C001 şi din martorul C001/C002 nu s-a putut stabili o relaţie clară. De asemenea, zidurile din C002 şi C003 par să fi fost construite într-o manieră mult mai solidă, cu pietre de dimensiuni mari şi medii, în comparaţie cu cele din C001, unde pietrele utilizate sunt mai mici. Deschiderea unei casete la V, în continuarea lui C003, este necesară pentru înţelegerea legăturilor dintre aceste ziduri. Foarte importantă este şi înţelegerea orientării acestor structuri şi descoperirea zonelor de acces şi a delimitării spaţiului interior de cel exterior, în vederea determinării poziţiei paleo-ţărmului. Materialul ceramic descoperit prezintă un grad de fragmentare redus, nu este rulat şi la o primă observare pare a fi exclusiv roman. O analiză detaliată a acestuia va oferi indicaţii mult mai clare asupra funcţionalităţii şi cronologiei acestor structuri.