Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: La Pontonul Vechi (Noviodunum) | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV);
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romano-bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   Isaccea
Punct
La Pontonul Vechi (Noviodunum)
Sector   Extra-muros Est - Edificiu
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Stănică Aurel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN    159696.05
Raport Cercetările din campania 2019 s-au desfăşurat în perioada iunie-octombrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii - Programul naţional de finanţare a cercetării arheologice – sistematice, Aix-Marseille Université (Marseille, France), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Institutul Naţional al Patrimoniului. Tot în anul 2019, Asociaţia Pro Noviodunum a implementat proiectul Noviodunum ArchaeoPark, finanţat de Primăria oraş Isaccea.
Campania de săpături arheologice sistematice din anul 2019 la cetatea Noviodunum a demarat în data de 3 iunie în cadrul unui protocol de colaborare încheiat între ICEM Tulcea şi Universitatea Aix-Marseille (AMU), prin realizarea într-o primă etapă a unui număr de 10 foraje geotehnice şi au continuat cu două sondaje pe latura de est a sitului..
În sectorul de SE al fortificaţiei săpăturile s-au desfăşurat în zona Turnului de Colţ (Intramuros) şi Curtina 1. Cercetări au fost realizate şi în sectorul Aşezare Civilă Est, unde au fost continuate investigaţiile în jumătatea de Est a casetei S1. Cercetarea arheologică de teren din anul 2017, ne-a prilejuit identificarea unor posibile edificii, la aproximativ 100 m de incinta de est, pe drumul de acces spre Pontonul Vechi. Aici fost realizat un sondaj cu scopul de a investiga prezenţa acestor ruine. În campania anului 2019 un alt obiectiv urmărit a fost obţinerea de date batimetrice, cu scopul de a evidenţia aspectul, direcţia de dispunere a structurilor submerse, suprafaţa afectată şi identificarea eventualelor instalaţii portuare. Cercetările s-au finalizat la 24 octombrie, odată cu acţiunea de conservare primară a monumentelor descoperite şi finalizarea investigaţiilor geofizice pentru Aşezare Civilă Est şi Incintă Est.

Extra-muros Est - Edificiu

Cercetarea arheologică de teren din anul 2017, ne-a prilejuit identificarea unor posibile edificii, la aproximativ 100 m de incinta de est, pe drumul de acces spre Pontonul Vechi. Sectorul de cercetare este localizat la aproximativ 100 m este faţă de latura de est a incintei romane târzii a fortificaţiei de la Noviodunum şi la aproximativ 160 m sud faţă de Bazilica 2 şi implicit cursul actual al Dunării. Zona este traversată de la nord la sud de un drum de exploatare şi a fost supusă unor intense modificări antropice în momentul în care a fost construită reţeaua electrică de înaltă tensiune. Aici a fost identificat la nivelul solului , zidurile unui posibil edificiu. Având în vedere că nu sunt cunoscute informaţii privind locuirea din această zonă, dar şi degradarea rapidă a structurii aflată la nivelul solului, datorită circulaţiei autoturismelor, am hotărât realizarea unui sondaj.
A fost deschisă o suprafaţă de 8 x 4 m cu scopul de a investiga aceste ruine. Sondajul a fost amplasat imediat la vest faţă de drumul amintit anterior. Imediat după îndepărtarea primului strat s-a conturat traseul a trei ziduri ce închid o încăpere de aproximativ 18 mp (suprafaţa camerei a putut fi reconstituită datorită faptului că şi traseul celui de-al patrulea zid este vizibil la nivelul solului). Cele trei ziduri au grosimea de 0,50 m şi sunt construite din blochete de calcar de dimensiuni medii sau mici, sumar fasonate şi legate cu pământ. După degajarea acestor ziduri am împărţit suprafaţa de cercetare în trei zone după cum urmează: Extra-muros Nord (porţiunea situată la nord de edificiu); Camera 1 (spaţiul închis de cele trei ziduri); Extra-muros Sud (porţiunea situată la sud de edificiu). Revenind la edificiu, acesta are orientare pe axa est-vest. Zidurile au fost numerotate astfel: Z1 – zidul de nord; Z2 – zidul de sud şi Z3 – zidul orientat nord-sud şi care le interceptează pe Z1 şi Z2. Ulterior am continuat cercetarea pe toată suprafaţa secţiunii încercând să evidenţiem elevaţia edificiului şi să identificăm nivelul de funcţionare a acestuia. Din păcate din edificiu nu s-a păstrat decât această ultimă asiză a zidurilor, cât despre nivelul de funcţionare, acesta a fost distrus de intervenţiile recente. În ceea ce priveşte intervalul cronologic în care a funcţionat această structură, este imposibil de stabilit cu exactitate. Din contextul corespunzător celor trei ziduri am recuperat material arheologic şi numismatic specific atât epocii romane târzii cât şi medio-bizantin.
Deoarece nu s-au putut afla informaţii suplimentare referitoare la edificiul descris în rândurile anterioare, am continuat cercetarea doar în zona Extra-muros-nord (la nord de edificiu, către Dunăre) pentru a surprinde o secvenţă stratigrafică a acestei zone de est a sitului Noviodunum. Până la adâncimea de 0,90 m. săpătura s-a desfăşurat într-un strat de pământ amestecat, cu material arheologic specific în preponderenţă epocii medio-bizantine, dar şi cu unele intruziuni din epoca romană. La adâncimea menţionată anterior am reuşit să identificăm conturul a două gropi menajere, ovale ca formă, cu diametre de aproximativ 1,50 m fiecare. Umplutura acestor gropi este similară (cele două complexe sunt contemporane) şi este constituită din pământ negru afânat, cu foarte puţin pigment de arsură. Din umplutura ambelor gropi am recuperat foarte multe oase de animale (mamifere de toate taliile şi multe oase de peşte), un numeros material ceramic atât medio-bizantin (sec. XIII) cât şi roman târziu (la care se adaugă câteva fragmente ceramice romane timpurii) şi monede bizantine datate în sec. XI – XIII, dar şi romane sec. III – IV. Cele două gropi au fost golite până la adâncimea de 2 m faţă de actualul nivel de călcare. La această adâncime groapa G1 (situată către est faţă de G2) se opreşte pe un strat de mortar alb, specific epocii romane.
Pe parcursul cercetării arheologice din sectorul Extra-muros Est au fost recoltate 2301 fragmente ceramice, mare parte atipice, cele tipice însumând un total de 492 fragmente. Din cele 492 fragmente ceramice 218 sunt medievale şi 274 aparţin epocii romane (114-amfore; 60 – tableware; 99 – corsware şi un fragment de opaiţ). La acestea se adaugă un bogat material osteologic şi numismatic, proporţia dintre monedele bizantine şi cele romane fiind aproximativ egală.
În urma cercetării din campania 2019 în sectorul Extra-muros Est putem avansa următoarele concluzii:
1. Edificiul identificat în această zonă este puternic afectat de intervenţiile antropice moderne şi este imposibil de datat (nu excludem posibilitatea de a avea resturile unei clădiri moderne demantelate la un moment dat).
2. Depunerile arheologice sunt consistente şi aparţin atât epocii medievale cât ş epocii romane (timpurii şi târzii), conform materialului arheologic rezultat în urma săpăturii.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu