.
Mereşti | Comuna: Cheile Vârghişului | Judeţ: Harghita | Punct: Peştera Mare – nr. 14 | Anul: 2019
Anul:
2019
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului
Perioade:
Eneolitic;
Epoca bronzului
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră;
Locuire sezonieră
Localizare pe hartă:
Județ:
Harghita
Localitate:
Mereşti
Comuna:
Cheile Vârghişului
Punct:
Peştera Mare – nr. 14
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cosac Marian responsabil Universitatea "Valahia", Târgovişte
Costache Emanuel Universitatea "Valahia", Târgovişte
Diaconu Alexandra Universitatea "Valahia", Târgovişte
Dumitraşcu Valentin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Șerbănescu Gabriel Universitatea "Valahia", Târgovişte
Geambașu Ionel Universitatea "Valahia", Târgovişte
Georgescu Valentin Universitatea "Valahia", Târgovişte
Ghiţă Horia Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Murătoreanu George Universitatea "Valahia", Târgovişte
Niță Loredana Universitatea "Valahia", Târgovişte
Petculescu Alexandru Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti
Radu Alexandru Direcția de Cultură Dâmbovița
Stroe Doru Bogdan Universitatea "Valahia", Târgovişte
Vasile Ștefan Universitatea din București
Vereş Daniel Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Peştera Mare este amplasată pe versantul stâng al Cheilor Vârghişului, la aproximativ 18 metri deasupra talvegului. Peştera prezintă o serie de săli şi galerii ce totalizează 1.100 m. Portalul se deschide sub forma unei bolte arcuite, cu o lărgime de 12 m. şi o înălţime de 6 m. În sala principală pachetul sedimentar este uşor ascendent, dar se orizontalizează în sala din stânga acesteia. Acesta este şi spaţiul ...în care lumina naturală facilitează activitatea umană. Tr. Orghidan şi M. Dumitrescu au denumit acest sector „complexul AAʹ” şi menţionează faptul că pachetul sedimentar, cu o grosime de 6 m., a fost exploatat prin extragerea de îngrăşământ fosfatic.
Consistentul pachet sedimentar al acestei peşterii a fost cercetat de J. Teutsch între anii 1900-1902, când a cules materiale arheologice de la suprafaţă. În 1907 a efectuat şi o săpătură arheologică, prin deschiderea unei secţiuni la 7-8 m. de intrare, dar care nu a depăşit adâncimea de 20-30 cm. În anul 1932, J. Teutsch şi L. Schmidt au reluat săpătura arheologică în sala de la intrare. În 1941-1942 Maria Mottl a efectual două sondaje, dar rezultatele obţinute nu au fost publicate la standarde acceptabile. O cercetare arheologică a mai fost întreprinsă de speologul István Déneş, dar nu cunoaştem rezultatele. Din păcate, în acest stadiu al cercetărilor, nu putem identifica paternitatea gropile vizibile la nivelul de călcare, singura decelabilă fiind exploatarea de guano.
În mod natural, accesul la Peştera Mare este extrem de dificil, versantul din faţa acesteia fiind reprezentat de un perete aproape vertical. În prezent, accesul în peşteră se face cu ajutorul unei serii de 2 scări metalice şi a uneia săpată în versant. O pictură din anul 1857, valorificată de speologul István Déneş, redă intrarea în Peştera Mare şi o scară pe care urcă un vizitator
Obiectivul nostru pentru anul 2019 a fost de a evalua succesiunea şi componenţa culturală a etapelor de locuire, iar în vederea atingerii acestuia a fost deschisă secţiunea S1 (2 x 2 m) în sala principală (fig. 1). Secvenţa superioară conţine un numeros material ceramic atribuibil perioadelor eneoliticului şi epocii bronzului.
Material litic a fost descoperit de-a lungul unei secvenţe stratigrafice cuprinsă între 0,45 m şi 1,7 m şi este format din 225 piese litice. Dintre acestea, 57 sunt galeţi şi fragmente de galeţi, din cuarţit, diorit şi bazalt, 80 sunt fragmente indeterminabile din calcedonie, cuarţit, calcar, bazalt şi diorit, 83 sunt piese provenite din debitaj, din cuarţit, calcedonie, bazalt, lidit, jasp, diorit şi argilit, iar 5 sunt galeţi din bazalt şi diorit, cu suprafeţe acoperite de desprinderi specifice percuţiei. Dintre acestea, cea mai accentuată densitate de piese (38,6% din eşantion) apare în partea inferioară a secvenţei stratigrafice, în intervalul de adâncime cuprins între 1,5 şi 1,7 m.
Cele 83 de piese rezultate din debitaj sunt aşchii (n=63), suporturi laminare (n=5), nuclee şi fragmente de nuclee (n=9) şi piese retuşate (n=6).
Nucleele sunt reprezentate fie de galeţi testaţi, care prezintă pe una din suprafeţe câteva negative de aşchii, fie de fragmente pe care mai sunt vizibile părţi din suprafeţele de debitaj sau din planurile de lovire.
Aşchiile sunt, în majoritate, fragmentate, cele mai numeroase fiind piesele distale şi meziale; piesele complete şi proximale prezintă taloane netede, diedre sau faţetate. În cuprinsul tuturor categoriilor de fragmente şi al pieselor complete pot fi observate negative dorsale unidirecţionale şi adiacente, ca şi suprafeţe corticale rulate, de întindere variabilă. Dimensiunile pieselor complete variază între 25-48 mm lungime (excepţional, 61 mm), 32-42 mm lăţime (excepţional, 59 mm) şi 8-17 mm grosime. Suporturile laminare reprezintă ocurenţe izolate în eşantion, obţinute fie din materii prime cu reprezentativitate scăzută (lidit, calcedonie), fie dintr-un tip de bazalt omogen. Piesele retuşate, în majoritate fragmentate, cinci aşchii şi o lamă, sunt suporturi ale căror laturi lungi au fost parţial modificate prin retuşă directă, semiabruptă sau abruptă.
Materialul litic este asociat cu numeroase resturi faunistice de Ursus spelaeus.
Din întreaga coloană stratigrafică au fost prelevate probe pentru datări C14, OSL şi IRSL.

English Abstract:

Peştera Mare (The Great Cave) is located on the left side of Vârghiş Gorges, about 18 meters above the thalweg. The cave presents a series of halls and galleries totaling 1,100 m. The consistent sedimentary package of this Cave was investigated by J. Teutsch, M. Mottl and István Déneş. Our goal for 2019 was to evaluate the succession and cultural composition of the habitation stages, and in order to reach it, was opened a section S1 (2 x 2 m) in the main room. The upper sequence contains a large number of ceramic materials attributable to the Eneolithic and Bronze Age periods. Lithics was discovered along a stratigraphic sequence between 0.45 m and 1.7 m and consists of 225 lithics. Of these, 57 are rounded stones and quartz stones, quartz, diorite and basalt, 80 are indeterminable fragments of chalcedony, quartz, limestone, basalt and diorite, 83 are pieces from the debitage. The lithics are associated with numerous faunal remains of Ursus spelaeus. Samples for C14, OSL and IRSL dating were taken from the entire stratigraphic column.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO