Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Popeşti | Comuna: Mihăileşti | Judeţ: Giurgiu | Punct: Cimitirul satului | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade
Epoca medievală târzie;
Epoca bronzului mijlociu;
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt timpuriu;
Hallstatt mijlociu;
La Tène mijlociu
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Aşezare rurală
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Giurgiu
Localitate   Popeşti
Comuna   Mihăileşti
Punct
Cimitirul satului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Nicolae Cătălin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Palincaş Nona responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Sârbu Dorin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    104172.01
Raport Situl este cunoscut aproape exclusiv pentru descoperirile din segmentul său de nord, numit de localnici „Nucet”, iar de arheologi Aşezarea A sau Acropola, dar acesta mai are însă două segmente: Aşezarea B, cuprinsă între primul şanţ de apărare, care delimitează la sud Aşezarea A, şi cel de-al doilea şanţ de apărare; şi Aşezarea C, aflată între al doilea şi al treilea şanţ de apărare, cel care delimitează situl la sud (fig. 1; Vulpe 2004-2005).
Săpături preventive 2019
S-au desfăşurat în partea est-centrală a Aşezării B, acolo unde situl este suprapus de cimitirul satului, în funcţie de cel puţin 350 de ani, şi unde s-a descoperit că mai există totuşi depunere arheologică in situ, aflată însă sub continua ameninţare a distrugerii cauzate de noile înmormântări. Totodată s-a urmărit recuperarea informaţiei despre stratigrafia sitului prin observaţii asupra marginilor noilor gropi de mormânt, atunci când acestea erau săpate peste cele preexistente. Pentru că satul nu are alt cimitir şi nici capelă pentru depunerea defuncţilor înainte de înmormântare, săpăturile pentru gropile de mormânt au trebuit făcute într-o singură zi. Doar la cavouri s-a putut săpa mai multe zile, dar şi acolo sub presiunea costurilor. S-a săpat un total de cca. 72 mp pentru patru cavouri şi 14 morminte, distribuite în diferite părţi din cimitir.
Rezultatele cercetării
Stratigrafia este foarte diferită de la o zonă a cimitirului la alta. Datarea se bazează deocamdată pe observaţiile făcute asupra materialului nespălat (din lipsă de fonduri).
Epoca bronzului mijlociu
În zona de NE a cimitirului s-a găsit un strat cu o grupare de ceramică Tei II sau Tei III, nedecorată. În sit nu mai fusese documentată o locuire din această etapă.
Epoca bronzului târziu
S-au găsit doar cioburi izolate, de tip Zimnicea-Plovdiv, Radovanu şi Coslogeni, în zonele centrale şi sudice ale cimitirului, deşi în Aşezarea A această locuire are urme foarte consistente (Palincaş 1996).
Hallstatt timpuriu
În partea de NE a cimitirului există un strat ce are şi cioburi sparte pe loc, atribuite larg etapei Pre-Basarabi. În alte arii s-au găsit cioburi Pre-Basarabi de tip Novaci (Palincaş 2004-2005).
Hallstatt mijlociu
Un strat subţire cu ceramică Basarabi s-a identificat în mai multe locuri din cimitir. Este posibil să aparţină aceleiaşi aşezări Basarabi ca cea din Aşezarea A (Vulpe 1986, p. 62-63), caz în care suprafaţă sa totală ar fi fost de cca. 3 ha.
Latène mijlociu
Spre deosebire de sondajul mai vechi din Aşezarea B, zona vest-centrală, unde stratul Latène, deşi ajungea la cca. 70 cm grosime, indica resturi de locuire amestecate într-un strat generat prin acţiunea intemperiilor, în zona est-centrală s-au identificat structuri de locuire cu mai multe nivele de călcare: în partea de N şi NE a cimitirului erau doua-trei nivele de călcare, iar în partea de V şapte reamenajări succesive ale unei construcţii (fig. 2), dintre care primele cinci au implicat reamenajarea unei gropi de chiup (fig. 3). De remarcat este şi descoperirea câtorva bucăţi de chirpici ars, cu straturi refăcute de zugrăveală albă (fig. 4), indicând construcţii cu pereţi groşi (cca. 15-20 cm), a mai multor bucăţi de zgură de fier, a unei tije de bronz de la o balanţă medicală şi a unei monede de argint de tip Vârteju-Bucureşti (Preda 1973, p. 238).
Evul mediu târziu
Deoarece anterior s-a crezut că satul medieval corespunzător Bisericii „Sf. Treime” (cod LMI GR-II-m-A-15063) se va fi aflat în Aşezarea C, sub satul contemporan, identificarea unei locuiri databile cu probabilitate în sec. XVII-XVIII a fost cu totul neaşteptată. Aceasta constă într-o parte a unei construcţii orientate aprox. SV-NE, surprinsă în săpătură pe cca. 1,90 x 2,80 m, şi care a avut cinci refaceri ce au constat de fiecare dată dintr-o încăpere rectangulară cu podea de lut galben nisipos şi pereţi de lemn, având în capătul de N, în cel puţin trei etape, şi o arie pavată (în săpătură cca. 65 cmp) cu cărămizi (dimensiuni: cca. 28 x 14 x 3 cm) (fig. 4). Acestei construcţii îi aparţineau foarte probabil şi un bordei şi o groapă de provizii. În stratul de deasupra, într-o poziţie care nu este cert in situ, s-a găsit un cercel de sticlă colorată, cu toartă de alamă (interpretarea analizei elementare de Ingrid Poll), de un tip rar, cu analogii în sec. XVIII (datare Silviu Oţa).
Arhiva documentară şi materialele sunt la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Obiectivul cercetărilor viitoare este, evident, excavarea tuturor ariilor încă in situ din cimitirul satului, înainte de a fi distruse de mormintele noi.
Rezumat
English Abstract Unlike nearly all previous excavations, which were focused on the northernmost segment of the site (Settlement A), the excavations from 2019 took place in the central segment (Settlement B), in the part that is superimposed by the village cemetery. For decades it was believed that this area was poorly inhabited in pre- and protohistoric times and, in any case, heavily destroyed by the village cemetery, in use for at least the last 350 years. These excavations became necessary after it was discovered by chance that traces of intense habitation are still present in some areas and that they are being constantly destroyed by the digging of new grave pits and vaults. Remarkable are the identification of two to seven floor levels belonging to the habitation of the Middle Latène period (the settlement identified as Argedava) as well as of traces of habitations that were unknown from other parts of the site: a Middle Bronze Age layer (Tei II or Tei III) and a late medieval compound (approx. 17th-18th c.), reconstructed five times, that most probably belonged to the same village as the church and the cemetery.
Bibliografie Palincaş, N., Valorificarea arheologică a probelor 14C din fortificaţia aparţinând Bronzului târziu de la Popeşti (jud. Giurgiu), în Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie 47, 1996, 3, p. 239-288.
Palincaş, N., Zur chronologischen Stellung der kannelierten (Vor-Basarabi-) Keramik von Popeşti, în Dacia NS 48-49, 2004–2005, p. 55–64.
Preda, C., Monedele geto-dacilor, 1973, Ed. Academiei.
Vulpe, A., Zur Entstehung der geto-dakischen Zivilisation. Die Basarabi-Kultur, în Dacia NS 30, 1986, p. 49-89.
Vulpe, A., 50 years of excavations at the pre- and protohistoric site at Popeşti, în Dacia NS 38-39, 2004-2005, p. 19-37.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu