Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Strada Oaşului nr. 24 | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare deschisă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
Strada Oaşului nr. 24
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cociș Horațiu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Dunca Mihai Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Pop Horea responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    139893.14
Raport Situl se află amplasat pe terasa a doua neinundabilă a râului Crasna, la circa 100 m sud de cursul acestuia. Terasa este la o altitudine de 205-208 m faţă de nivelul mării, pe malul stâng al văii. Zona este plată, intinsă, uşor de amenajat în vederea ridicării unor construcţii de locuit. Aspectul geomorfologic face din această terasă cel mai favorabil loc pentru amenajarea unor astfel de construcţii. Peste valea Crasnei, la nord, se ridică impozanta Măgură a Şimleului unde locuitorii din toate epocile găseau refugiu în fortificaţiile ridicate pe vârfuri, sau în pădurile din jur.
Situl a fost identificat în urma unor cercetări de teren (1996), dar a fost cercetat ocazional prin periegheze repetate (1998, 2000-2003, 2005-2007) şi cercetări arheologice preventive (2009, 2011, 2016) ocazionate de construcţia unei pensiuni şi a unor anexe gospodăreşti sau construcţii de locuinţe, prilej cu care s-a constatat complexitatea stratigrafiei sitului. Străzile Oaşului, T. Vladimirescu, G. Coşbuc, G. Bariţiu, Horea (139893.14): Situl este delimitat de cele 5 străzi, la nord chiar de râul Crasna. Acest spaţiu, de pe terasa a 2-a neinundabilă a Crasnei, este locul ideal pentru habitatul uman din arealul Şimleului.
Strada Oaşului: Periegheze efectuate pe parcursul mai multor ani (1996-1998, 2000, 2001, 2005) şi o supraveghere arheologică în anul 2007). Amintim cele mai importante din punctul de vedere al recoltării materialului, din 13. 02 1997 şi cea mai bogată din 8.05 2001. Au fost recoltate numeroase materiale ceramice aparţinând perioadei eneolitice timpurii, reprezentând fragmente de vase de provizii, strachini tronconice, cupe cu sau fără picior înalt, în general vase de culoare roşie portocalie având în pastă nisip şi cioburi pisate, grup Cluj. Materialul ceramic reprezentativ din punctul de vedere al formelor întregibile se afă în expoziţia permanentă a Complexului Social Cultural Ortodox din Şimleu Silvaniei (H. Pop şi colab, 2006, p. 22). Au fost descoperite şi materiale din sec. 2-4 d.Chr.
Strada G. Coşbuc nr. 7: Cu prilejul unei periegheze din anul 2000 au fost descoperite fragmente ceramice din epoca bronzului, din epoca romană şi medievale.
Strada Tudor Vladimirescu, aşezare cu mai multe niveluri de locuire (cercetare preventivă 2009, H Pop, D. Culic, I. Marchiş. Au fost identificate 3 orizonturi de locuire neolitică, locuinţe, gropi, morminte. În date absolute aşezarea poate fi atribuită între 5.150-4.800 î.Chr. (Pop, Marchis 2010, p. 214-215). Cu acelaşi prilej, dar şi în altă cercetare preventivă (2011) au fost descoperite şi dovezi de locuire umană şi materiale arheologice din perioada Bronzului Mijlociu şi a celui Târziu dar şi aparţinând epocii romane (sec. 2-3) şi evului mediu şi epocii premoderne.
Strada Bariţiu, nr.8, Observaţii stratigrafice 2001, Csok Zsolt cu ocazia săpării unei pivniţe, intervenţie de salvare 2002 H. Pop, complexe aparţinând epocii romane, epocii bronzului şi perioadei eneoliticului dezvoltat. Au fost puse în evidentă două niveluri neolitice. Din păcate la data intervenţiei groapa pentru beci era săpată nefiind posibilă decât recoltarea materialului din pământul excavat. Pe baza materialului ceramic nivelul superior poate fi atribuit culturii Bodrogkerestur. O parte din materialul recoltat indică un moment cronologic mai vechi decât cel Bodrogkerestur, cu clare analogii în aşezările de pe terasa văii Crasnei din zona Pericei, aşezări care în ultimul timp am fost atribuite grupului Cluj, mai exact cu materialul din nivelul neolitic superior din aşezarea de la Pericei-Keller Tag. Pentru eneoliticul dezvoltat această descoperire este deosebit de importantă fiind una dintre extrem de puţinele descoperiri din judeţul Sălaj care pot fi atribuite acestei perioade, în speţă cultura Bodrogkerestur. Dat fiind faptul că nu au fost descoperite urme care să indice existenţa unor morminte, este posibil ca acest punct să fie singura aşezare din judeţul Sălaj care să poată fi atribuită culturii Bodrogkerestur. (H. Pop 2002a, p. 122, H. Pop şi colab, 2006, p. 22, Bacueţ-Crişan 2008, p. 123)
Strada Horea: situl arheologic este suprapun de stradă doar pe segmentul care leagă strada Oaşului de strada T. Vladimirescu. În anul 2007, cu prilejul implantării unui cablu electric au fost descoperite urmele unui posibil cuptor de olar medieval (sec. 14-15).
Zona de protecţie: la nord râul Crasna, la est, vest şi sud limită de proprietate.
Obiectivul principal al cercetării preventive de la Şimleu Silvaniei din punctul Strada Oaşului nr.24, l-a constituit eliberarea terenului de sarcină arheologică în vederea predării amplasamentului pentru construirea obiectivului Extindere şi mansardare casă familială.
Stratigrafia staţiunii arheologice de la Şimleu, precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Nu în ultimul rând ne-am propus, precizarea relaţiei şi succesiunii fazelor evolutive şi componentelor staţiunii arheologice, întrucât în apropiere aveam mai multe etape de locuire şi o necropolă de înhumaţie cu morminte neolitice. Toate aceste aspecte sunt dificil de sesizat, mai ales datorită faptului că straturile de cultură au fost afectate de-alungul timpului de eroziunea naturală, construcţiile edilitare şi lucrările agricole.
Campania anului 2019 a constat în trasarea unei unităţi de cercetare, S1/2019 acoperind zona afectată de proiect. A fost desenat profilul estic şi sudic al S1/2019.
Materiale arheologice au apărut doar în complexul identificat. S-a optat pentru decapare mecanică datorită resturilor rezultate la construirea şi refacerea şarpantei imobilului în perioadele anterioare. Săpătura manuală a venit în completarea celei mecanice în momentul identificării complexelor arheologice.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului este extrem de simplă (Planşa 6). În suprafaţa excavată se observă o simplificare considerabilă a succesiunilor de straturi din cercetările anterioare ale sitului:
a - 0,00 - 0,20 m, humus cenuşiu afânat
b - 0,20 - 0,45 m, sol negru cu pigmenţi de materiale de construcţie din a doua jum. a sec. 20
c - 0,45 - 1,30 m sol maroniu închis (epocă romană)
d - 1,30 m argilă galbenă sterilă
A fost descoperit un singur complex arheologic: Complexul C1: Tip complex: cuptor menajer fără amenajări speciale. Locaţie: S1, extremitatea estică, conturat la m 0-1, adâncimea -0,75 - 1,0 m (Fig. 2-5, Planşa 6). Diametru 0,6 m. Datarea complexului: epoca romană, sec. 2. Elemente de inventar: ceramică dacică şi germanică modelată cu mâna, oase de animale, fragment de chirpici şi o gresie (Fig. 6 ).
Cercetările de la Şimleu de pe strada Oaşului nr. 24, deşi de mică anvergură, desfăşurate într-un timp scurt, au evidenţiat, încă o dată, faptul că spaţiul cuprins între străzile T. Vladimirescu şi Oaşului este unul cu un potenţial arheologic deosebit. Campania anului 2019 a relevat faptul că nivelele de cultură se simplifică spre est, fiind identificat doar cel de epocă romană.
În ceea ce priveşte epoca romană, descoperirile aparţin unei populaţii de daci liberi şi germanici (grupul cultural Przeworsk), ale căror urme au mai fost identificate şi anterior (pe strada G. Bariţiu şi Oaşului, str. T. Vladimirescu). Deşi materialele arheologice descoperite sunt puţine acestea reflectă mixtura de populaţie care a locuit în această perioadă pe teritoriul de azi al Şimleului.
Pe baza inventarului ceramic descoperit (ceramică lucrată cu mâna şi la roată) complexul poate fi datat larg între sec. 2-3 d.Chr.
În contextul cercetărilor efectuate putem concluziona că la Şimleu Silvaniei, strada Oaşului nr. 24 şi în jur, exista o aşezare nefortificată neolitică cu două faze de locuire şi o a treia fază caracterizată prin înmormântări cu depunerea defuncţilor chirciţi pe o parte, şi cu inventar funerar compus din vase cu ofrande. Următoarea locuire civilă, din spaţiul investigat, se datează în epoca bronzului, care pare să se dividă în două etape principale: locuirea din Bronzul Mijlociu (cultura Wiettenberg) şi următoarea din Bronzul Târziu (grupul Cehăluţ). Până în epoca romană nu mai sunt sesizate elemente de locuire, acestea fiind cunoscute în imediata apropiere a Măgurii Şimleuluii şi pe înălţimile acesteia. În epoca romană, datorită controlului militar exercitat de către romani dinspre limesul meseşan, aşezările dacilor liberi şi ai altor „barbari” (vandali) au fost amplasate în zonele de şes, mai uşor de supravegheat. Este şi cazul aşezării dacice din epoca romană de la Şimleu Silvaniei, amplasată între străzile T. Vladimirescu - Oaşului - G.Coşbuc - Horea - G. Bariţiu, pe malul văii râului Crasna.
Deşi anul acesta nu au fost descoperite fragmente ceramice medievale târzii (sec. 14-16) putem însă presupune că târgul medieval, corespondent curţii nobiliare fortificate a familiei Bathory, era amplasat de-o parte şi de alta a râului Crasna, pe actualele străzi T. Vladimirescu (de pe malul stâng) şi S. Bărnuţiu (de pe malul drept), în amonte de conul de dejecţie pe care a fost ridicat castelul fortificat. Aceiaşi organizare a existat şi în perioada de sfârşit a evului mediu, la finalul perioadei de funcţionare a castelului fortificat. Nu întâmplător au fost descoperite, în anul 2009, urmele incendiate ale unei gospodării din sec. 17 în perimetrul cercetat, foarte probabil amplasată deja pe o tramă stradală pastrată până azi. O dovadă în plus sunt urmele de construcţii din sec. 19, cu un bogat inventar arheologic descoperite în cercetarea din anul 2011.
Terasa a doua a Crasnei, mai precis spaţiul delimitat de străzile T. Vladimirescu – Oaşului - G.Coşbuc - Horea şi G. Bariţiu constituie zona optimă de locuire umană deschisă, din perimetrul Şimleului, iar stratigrafia complexă şi profundă este pe deplin explicabilă. Cei peste 2 m de stratigrafie impresionantă oferă sitului un potenţial arheologic şi istoric deosebit care pot completa în mod fericit imaginea deja conturată privind habitatul uman din arealul Măgurii Şimleului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Horea Pop, Ioan Bejinariu, Sanda Băcueţ-Crişan, Dan Băcueţ-Crişan, Daniel Sana, Zsolt Csok, Şimleu Silvaniei. Monografie Arheologică. Istoricul Cercetărilor, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, 173 p.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu