.
Voineşti | Comuna: Lereşti | Judeţ: Argeş | Punct: Malul lui Cocoş – Măilătoaia | Anul: 2019
Anul:
2019
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Civil
Tipuri de sit:
Castru;
Terme
Județ:
Argeş
Localitate:
Voineşti
Comuna:
Lereşti
Punct:
Malul lui Cocoş – Măilătoaia
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Dumitrescu Ion Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Matei-Popescu Florian responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice desfăşurate la termele castrului de la Voineşti (Lereşti, judeţul Argeş), în 2019, au vizat latura sudică a clădirii termelor (1). Cu scopul de a stabili planimetria, funcţionalitate încăperilor şi circuitul termal, începând din anul 2017, am urmărit să degajăm integral clădirea termelor. Astfel, în campaniile 2017-2018, s-a reuşit cercetarea încăperilor de pe latura sudică: C1 identific...ată cu caldarium-ul (7,60 × 5,90 m) şi o încăpere de mici dimensiuni – C2 (3,20 × 3 m), a cărei funcţionalitate nu o putem deocamdată preciza. Tot în campaniile 2017-2018, între zidul estic al caldarium-ului şi zidul sudic al C2 au apărut structurile unui praefurnium (praefurnium 1). El alimenta cuptorul ce încălzea bazinul cu apă caldă, caldarium, situat, conform preceptelor vitruviene, pe latura de sud a edificiului (Vitruvius, De architectura V, 10, 1).
Praefurnium-ul a fost cercetat parţial în campania 2018. Cu ceastă ocazie, s-a observat că bolta cuptorului, ieşea în afara zidului estic al bazinului cu 25-28 cm. În faţa bolţii, de-o parte şi de alta a ei, un zid de piatră lat de 0,75 m şi o plintă din lespezi de piatră, lată de 20 cm şi lipită de zidul sudic al C2, alcătuiau pereţii praefurnium-lui. Zid care constituia peretele sudic al praefurnium-ului, ca de altfel şi plinta aveau o lungime de 1,45 m şi erau zidite în trepte. În cazul zidului, capătul său estic, el măsura 0,50 m în înălţime, iar la capătul vestic 0,80 m. Distanţa dintre pereţii praefurnium-ului era de 1,10 m. Între ei, desigur în faţa vetrei, a fost amenajată o structură din cărămizi (în spaţiu, au fost intercalate trei cărămizi cu lăţimea de 28 cm, puse pe doua rânduri). Ea apare ca o prelungire a vetrei. Pentru amenajarea praefurnium-ului s-a săpat o groapă de 2,04 × 1,50 m. De asemenea, se constatase ca în faţa praefurnium-ului, această groapă se lăţea spre sud, intervenţia fiind vizibilă pe profilul sudic al SIII.
În campania 2019, au fost continuate cercetările în zona praefurnium-ului. În faţa „prelungirii vetrei” a apărut o alveolare cu multă arsură şi cenuşă, provenită desigur de la curăţarea frecventă a praefurnium-ului. Tot în faţa praefurnium-ului a fost identificat un canal realizat din cărămizi. El avea pereţii în „V”, realizaţi din cărămizi şi acoperit cu cărămizi. El pleacă din dreptul zidului sudic al praefurnium-ului şi a fost surprins pe lungimea de 1,40 m.

Tot în campania 2019, a fost demontată umplutura păstrată ca martor în capătul vestic a praefurnium-ului. Ea conţinea mult cărbune ars, cărămizi antrenate din boltă, pigmenţi de pământ ars. Din acest nivel de umplutură a fost recuperat un sestertius de la Hadrian, 118-119 p. Chr.
Între zidul său vestic al caldarium-ului (încăperea C1) şi zidul sudic al încăperii C3, zona rămăsese necercetată. În peretele sudic al C3, în campania 2013, fusese observată o boltă realizată din cărămizi, ea putând fi interpretată ca o spaţiul care permitea trecere aerului cald dintr-o încăpere în alta, ceea ce sugerează existenţa unei alte încăperi la sud de C3 şi respectiv vest de caldarium.
Prin urmare, pentru a controla această situaţie, am demontat martorul dintre S1 şi S2, carourile 1-2, unind cele două secţiuni. A rezultat o suprafaţă de 6×4 m. Pentru a avea un control stratigrafic între zidul sudic al C3 şi zidul estic al C1 (caldarium), limitele suprafeţei au fost fixate perpendicular pe cele două ziduri.
Urmare a cercetării s-a constatat că în spaţiul dintre zidul vestic al C1 (caldarium) şi zidul estic al C3 nu a mai existat o altă încăpere, ci între cele două a fost intercalat un praefurnium, notat de noi praefurnium 2. El a fost realizat în aceeaşi manieră cu praefurnium-ul de pe latura estică a C1. Pereţii laterali erau ieşiţi în afara zidului sudic al C3, cu 1,10 m şi realizaţi din piatră, numai bolta fiind de cărămidă. Peretele estic al praefurnium-ului 2 se sprijinea pe zidul vestic al C1. Ambii pereţi aveau o grosime de 0,70 m. La interior, bolta avea o înălţime de 0,90 m şi o lăţime de 0,75 m. Vatra a fost amenajată din lut, direct pe pietriş.
Limitele de sud ale clădirii termelor apar acum clare, la fel şi funcţionalitatea uneia dintre încăperile de pe aceeaşi latura. Apoi, descoperirea monedei de la Hadrian reprezintă un element în plus, care contribuie la datarea perioadei de folosire a clădirii termelor. Se confirmă, astfel, presupunerea făcută pe baza tegulelor ştampilate că termele şi castrul de la Voineşti au funcţionat în perioada domniei lui Traian şi până în primii ani ai domniei lui Hadrian.

Note Bibliografice:

(1) În campaniile 2013-2017, au fost identificate opt încăperi din clădirea termelor: Constantin C. Petolescu, Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Castrul şi termele de la Voineşti, comuna Lereşti, judeţul Argeş, în Limes, 2, 2017, p. 14-19; Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Voineşti, com. Lereşti, jud. Argeş - Punct: Malul lui Cocoş - Măilătoaia, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2017, Institutul Naţional al Patrimoniului, Bucureşti, 2018, p. 153-155.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO